Tag Archives: mitropolitul Vladimir

Despre creștinofobie, „efectul turmei” și crucea Mitropolitului. Pentru cei ce aruncă cu pietre în episcopi și preoți (V)

Motto: „…Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra…” (Mântuitorul Iisus Hristos)

iisus Hristos ducandu-si crucea„…Petre, mă iubești tu pe Mine?”

Pe 7 aprilie 2009 în fața tinerilor care protestau în fața președinției a apărut un detașament de vre-o 50 de băeți cu fețele ascunse. Ei au aruncat primele pietre în clădirea Președinției. Cei care au regizat provocarea au contat pe „efectul turmei” care paralizează rațiunea și îi împinge pe oameni să procedeze la fel ca și ceilalți membri ai grupului. După vre-o 15 minute numărul celor care aruncau cu pietre era mult mai mare. Foarte mulți au fost cei care nu au rezistat ispitei și au ridicat piatra, unii dintre ei suportă consecințele și acum. Ei au fost maltratați, provocatorii au dispărut, regizorii își beau cafelele pe la Ambasade, servicii de securitate și în alte locuri.

Urmând aceeași strategie, pe 4 septembrie 2014 un grup de „jurnaliști, programatori și activiști din Republica Moldova și România” au început să arunce pietre mediatice în slujitorii Bisericii. Mai întâi în mitropolitul Vladimir. Apoi în alți preoți și în episcopul Marchel. Pe urmă în episcopii Anatolie și Nicodim  cărora li se incriminează prietenii „necreștinești” cu oameni de afaceri, a căror reputație nu este prea bună. Întâmplător sau nu, furnizorii de informații compromițătoare și dosare personale au trecut cu vederea pe episcopul Sava de la Tiraspol, pe episcopul Petru al Basarabiei și pe episcopul Petru de la Ungheni. Oricum, în câteva săptămâni, aproape toată presa și rețelele de socializare s-au înrolat benevol în rândul aruncătorilor cu pietre. Unii pentru dreptate, alții pentru vizualizări, senzație sau bârfă, ceilalți așa, ca să fie în rând cu lumea.

Este evident, că cei care îi plătesc pe activiștii de la RISE Moldova și pe alți jurnaliști implicați în campania împotriva slujitorilor Bisericii contează și ei pe „efectul turmei”. Și „turma” a reacționat, vocile ei răutăcioase tună și fulgeră … pe internet. Zeci de băiețași și fetițe, care pășesc pragul Bisericii doar  înainte de bacalaureat își exprimă nemulțumirea. Sigur că între ei sunt și „nemulțumiți” la comandă din stafurile partidelor care pentru 2000 de lei pe lună sunt gata să atace pe oricine de pe 5-7 profile diferite din rețelele de socializare. Și desigur că sunt și guri-sparte certate cu realitatea care, de dragul salariului, ridiculizează orice le dictează patronul sau orice face audiență și-i scoate dintr-o mediocritate greu de suportat.

Dar nu asta e important, e important ce urmăresc cei care au declanșat această campanie mediatică anticlericală.

Din punctul meu de vedere sunt mai multe cauze care i-a motivat pe autorii acestei campanii susținută de agenți de securitate din structuri particulare sau de stat.

Cauza principală este atitudinea eurosceptică a capilor Bisericii și desele ei critici la adresa liderilor noștri politici și a legilor Uniunii Europene. Să nu uităm că în sinoadele precedente s-au pronunțat asemenea cuvinte ca „ex-comunicare”, „anatema” ș.a. iar unul din membrii Sinodului l-a declarat „om de nimic” pe șeful statului. Să nu uităm că Biserica și-a ridicat vocea împotriva reprezentantului Organizației Națiunilor Unite  Heiner Bielefeld, care își exprima nemulțumirea față de „statutul privilegiat al Bisericii Ortodoxe din Moldova” într-un raport despre liberatea religiei în RM.

De asemenea nu trebuie să uităm că sîntem în plină campanie electorală, iar guvernații noștri nu au prea multe realizări. Poate gestionarea frauduloasă a milioanelor care le-au fost alocate de către Uniunea Europeană pentru realizarea „poveștii de succes”, din care milioane, totuși, s-a construit și reparat câte ceva. Partidele, cu mici excepții nu au planuri serioase de dezvoltare a Republicii Moldova, dar au un steag albastru cu steluțe pe care o să-l fluture într-o nebunie mai des decât tricolorul. Și mai au o poveste frumoasă – povestea că în Uniunea Europeană moldovenii o să trăiască ca în comunism. Povestea aceasta îi preocupă foarte mult, pentru că majoritatea moldovenilor au fost educați să creadă în povești, iar lor nu le rămâne decât să ne convingă cine este adevăratul Făt Frumos din lapte scos al integrării europene.

Regretabil este, că cine nu crede această poveste este considerat drept un om înapoiat, prost, speriat, taliban, cu mentalitate provincială și este un potențial dușman al europenizării. Vizionați spoturile de promovare a ideii europene și o să înțelegeți ce am în vedere. De exemplu, filmulețul cu chirițele https://www.youtube.com/watch?v=x4qV74pOAgQ, sau cel cu țaranul antieuropean https://www.youtube.com/watch?v=yAmrDVlU32w .

Și dacă Biserica critică o poveste, un mit și un lucru pe care partidele vor să-l prezinte drept o perspectivă de succes, e clar că Biserica pune în pericol calculele electorale ale unor politicieni și oameni de stat pentru care promovarea vectorului european este unica cale de a rămâne la Putere, la treuca bugetară.

Femeia adusa la IisusObservați că pozele mitropolitului la mare au apărut în presă la o zi după ce Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova iarăși a criticat politica statului. Stat care de multe ori acționează ca un ONG: dacă Europa dă bani să creștem iepuri – creștem iepuri, dacă Europa dă bani să mângâiem homosexuali – îi mângâiem, dacă Europa dă bani să mărim numărul de femei în partide și Parlament – noi facem din secretare și șefe de cancelarii politicieni și oameni de stat. În rezultat, deciziile Sinodului au rămas practic nemediatizate, iar consumatorilor de informații li s-a servit un nou motiv de bârfă: mitropolitul și o femeie frumoasă. Imaginația nu are frâne și limite, presupunerile au curs gârlă. Totuși cu ce i-a supărat Sinodul pe propagandiștii paradisului european de această dată?

 Condamnarea paradelor gay și a consecințelor adoptării Legii despre egalitatea de șanse

„Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova trebuie să constate din nou, cu dezamăgire că Statul nu a auzit nici până astăzi solicitările clerului și credincioșilor Bisericii Ortodoxe din Moldova, de a nu legifera indecența și amoralitatea sexuală, exprimate prin Legea cu privire la egalitatea de șanse.

Toate petițiile, conferințele de presă și protestele pașnice de până acum, menite să arate pericolul manifestării homosexuale publice, au rămas fără nici un răspuns din partea guvernanților noștri, toate acestea întâmplându-se într-o țară în care, majoritatea covârșitoare a cetățenilor sunt de credință creștin-ortodoxă. Această atitudine neglijentă a autorităților față de un grav flagel social ridică numeroase semne de întrebare referitor la politica pe care o are statul față de societate…”

Declarația Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova cu privire la provocările secularizante ale Uniunii Europene

„Acum când ne-am recâștigat dreptul legitim de a merge la Biserică și de a propovădui fără teamă cuvântul Evalgheliei, întărindu-ne astfel în credință și nădejde în mântuitorul Hristos, Europa ne arată deja un exemplu de existență fără de Dumnezeu. Occidentul trece cu vederea poruncile și interdicțiile Sale. Acolo în mod insistent est propagată ideea conform căreia viața trebuie trăită după voia omului și nu după Legea Domnului.

Astăzi în lume există două tendințe, una năzuiește să păstreze și să promoveze valorile morale și spirituale izvorâte din credința în Dumnezeu, iar conform celeilalte, oamenii le pot face pe toate după propria știință și voință, neglijând orice datină sacră, lăsată spre folosul sufletului.

Să luăm, de exemplu, conceptul despre căsătorie – Domnul a binecuvântat ca bărbatul să se însoțescă cu femeia, prin exemplul protopărinților Adam și Eva, dându-le poruncă să se înmulțească, astăzi însă se vrea compromiterea instituției familiei prin legalizarea căsătoriilor cuplurilor de același sex, fapt condamnat aspru de Dumnezeu și de Sfânta Sa Biserică.

Aceasta este doar una din gravele probleme de moralitate cu care se confruntă societatea din Uniunea Europeană, pe lângă propagarea eutanasiei, a avortului și a altor flagele sociale. Anume acestea sunt marile pericole ce ar putea să distrugă o întreagă civilizație ortodoxă, din a cărei plinătate facem parte și noi și pe care avem datoria să o apărăm, demascând toate atentatele la integritatea ei, în fața semenilor și a lui Dumnezeu.

Biserica Ortodoxă din Moldova nu are pretenția de a dicta direcții economice și politice, însă își rezervă dreptul și datoria consfințite de Evanghelie și de istorie de a sta de veghe asupra integrității duhovnicești a acestui popor care a ieșit biruitor din toate încercările timpului, datorită trezviei spirituale și a credinței neclintite în Mântuitorul Hristos.”

Parlamentul European_04060249O altă cauză a campaniei anticlericale este faptul că anumiți lideri ortodocși susțin actori politici sau primesc cadouri de la aceștia, lăsându-se să fie asociați cu dătătorii de daruri, mulți dintre care nu sunt chiar chei de biserică. Sigur că slujitorii Bisericii au partea lor de vină că se lasă antrenați în campaniile de imagine ale politicienilor. Poate și pentru că nu sunt obișnuiți să gândească politic. Nu e secret că și episcopii din Republica Moldova, și preoții mai influenți au prieteni lideri politici. Lovind într-un mitropolit în campanie electorală, lovești și în prietenii lui politici, cel puțin așa văd lucrurile cei care fac jocurile politice.

Orice student de la sociologie știe că în Moldova Biserica este instituția cu cel mai înalt grad de credibilitate – 85 la sută din cetățeni se încred în Biserică, iar aceasta ar putea  face din ea o forță reală în campania electorală, dar și în viața social-politică în general. Și atunci ce face un politician, dacă nu reușește să se împrietenească cu mitropolitul sau oricare alt episcop ca să-l poată controla și folosi inclusiv în campania electorală?

Corect, îl compromite ca autoritate morală, îl neutralizează, îl demoralizează ca să-i poată închide gura și astfel, îl scoate din jocul electoral al adversarilor săi politici. În consecință subminează credibilitatea instituției pe care o reprezintă și diminuează puterea acesteia de a influența asupra poporului și asupra adoptării unor decizii politice.

O altă țintă a campaniei anticlericale ar putea fi chiar pregătirea opiniei publice pentru schimbarea mitropolitului. Și asta nu pentru că s-ar vrea un mitropolit mai bun, ci pentru că s-ar vrea un mitropolit cu mână tare care să pună la punct orice episcop, dar care să fie foarte ascultător în relația cu politicienii și statul, chiar și atunci când creștinii și interesele Bisericii dictează alte atitudini. Probabil că a și fost identificat vre-un candidat mai focos, care pentru bani ar fi capabil să tae în stânga și în dreapta. Cu alte cuvinte unul din scopurile campaniei este instaurarea controlului asupra Bisericii, a  Sinodului.

Și nu în ultimul rând ținta campaniei anticlericale este demoralizarea și reducerea la tăcere a tuturor liderilor incomozi ai Bisericii.

Pe strategii din spatele campaniei îi deranjează cel mai mult că Biserica are o opinie, este un lider de opinie și că, în ultimul timp se manifestă ca atare. Iar opiniile Bisericii de multe ori nu coincid cu politica guvernaților, mai ales la capitolul ajustarea legislației naționale la normele europene. Știm că Biserica a criticat mereu mai multe legi pe care ni le-a impus Uniunea Europeană, începând cu legea despre culte și cea de legalizare a avorturilor, adoptate pe timpul guvernării comuniste și terminând cu legea egalității de șanse votată de AIE. Deciziile Sinodului BOM din 3 septembrie 2014 sunt incă o dovadă în acest sens.

Și acum ce să facem, când toată lumea aruncă cu pietre în mitropolit, în episcopi și în preoți? Luăm și noi o piatră ca să aruncăm în cel mai mare preot din raion? Îi fotografiem casa, îi pândim soția cum se dă cu ruj și poartă bluji? Nu cumva odrasla lui are mașină? Eu zic să ieșim din turmă, din această campanie de discreditare a oamenilor Bisericii. Pentru că, chiar dacă din punct de vedere jurnalistic lucrurile par a fi corecte, atunci din punctul de vedere creștin și duhovnicesc răspândirea unor informații defăimătoare este un lucru rău. Așa învață sfântul ierarh Ioan Gură de Aur.

Ioan Gură de Aur: „Cel ce vorbește de rău manâncă suflet de om”.

sfantul-ioan-gura-de-aur„Ca să se înspăimânte, sfântul apostol Pavel a zis: „Daca va mâncati între voi și vă sfâșiați unii pe alții, băgați seama să nu va distrugeți laolaltă”. N-ati înfipt dinții în carnea altuia, ci i-ați înfipt bârfirea în suflet, ați sfâșiat prin relele voastre judecăți, ați pricinuit mii de rele – și vouă înșivă și celui bârfit și multor altora.

Căci, defaimând pe aproapele, ați înrăit pe cel ce vă ascultă; dacă-i păcătos, numaidecât îsi va afla tovarăș întru pacat; dacă-i un drept, trufia îl va încălzi, greșeala altuia îi va sta prilej, gata, să se amăgeasca de mândrie. Mai mult, veți strica prin aceasta însăși obștei Bisericii, căci cei care vă ascultă, nu vor judeca numai pe cel care a păcătuit, ci își vor extinde dojanele asupra întregii obști creștinești.

Nu auzim pe cei necredincioși zicând ca acela sau celălalt este nerușinat și stricat?

În loc de a învinui pe cel ce a furat, ei au banuieli asupra tuturor creștinilor,   între   altele,   pricină   sunteți că slava lui Dumnezeu este batjocorită. Pe cât buna noastra purtare slăvește numele Domnului, pe atât greselile noastre Il batjocoresc și-L jignesc. Apoi, ați necinstit pe cel despre care vorbiți de rău, și făcându-vi-l dușman. Pe urma, v-ați învrednicit de pedeapsă și amestecându-vă în treburi care nu vă privesc de loc.

Să nu veniți să-mi spuneți: „Sunt bârfitor doar când spun lucruri neadevărate”. Chiar de veți spune adevărul, vorbind de rău de altul, tot greșeala este. Fariseul din Evanghelie spunea adevărul, vorbind rău de vameș, dar aceasta nu-i aducea nici o acoperire…

Și nu mă adresez numai bârfitorilor.

Pe cei care aud pe altii bârfind, îi rog să-și astupe urechile și să meargă pe urma vorbelor profetului, care zice: „Pe cel ce în taina vorbea rău de aproapele lui, l-am alungat”. Ziceți aproapelui nostru: „Vreți să dați cuvânt de încuviințare cuiva sau să-i aduceți laudă? Iată deschid urechile mele ca sa vă primesc cuvintele, ca pe o bună mireasmă. Ci, de vreți să spuneti de rau, nu mai las cuvintele să intre, căci nu pot primi gunoiul și tina”.

Ce am învăța dacă aflu că acela sau altul e rău? Pentru că aceasta nu poate decât să-mi strice și să-mi aducă o grea pagubă.

Așadar, să ne îndeletnicim cu treburile noastre, căci vom avea de dat socoteală de greșelile noastre – vieții noastre înșine să-i dăm băgarea noastră de seamă, iscoditoare și cercetătoare. Care va fi acoperirea noastră, și la ce bunavoință vom fi îndreptățiti, dacă în faptele noastre ne pripim îndeletnicindu-ne cu cercetarea faptelor celorlalți?

Să te apleci trecând, ca să privești în casa străină, ispitind ce se petrece în ea, e lucru de rușine și nedemn, e tot ce poate fi mai josnic.

Ceea ce e încă și mai ciudat, e că acel ce se poartă astfel și nu-și văd de loc de ale lor, când zic o vorbă pe care n-ar fi trebuit s-o spună, poftesc pe cei ce ascultă, să nu cumva să spună acestea altora și-l pun chiar să jure. Prin aceasta ei lasă bine să se vada că a savârșit o faptă vrednică de ocară. Căci dacă dorești ca cineva să nu spună altuia ceea ce a auzit de la tine, cu mai mult temei trebuie să deprinzi discreția.

Țineai taina bine dosită – și numai când ai trădat-o, cugeți că trebuie să fie bine păstrată. Dacă vreți să nu fie dată în vileag, nu o spuneți voi mai întâi. Când ai spus secretul altcuiva, te trudești zădarnic cerându-i, sub juramânt, să vegheze bine asupra celor spuse de tine (…)

E cu neputință ca un bârfitor, ispitind faptele altuia, să ia seama vreodata asupra propriei lui purtări. Tot zelul îl pune să afle lucruri despre alții, iar treburile proprii sunt lepădate nepăsării și izbeliștei.

Dacă, fără încetare, cugetăm la păcatele altuia, când mai avem vreme să ne îndeletnicim cu ale noastre?”

În general învățătura Bisericii ne oprește de a judeca și mai ales a osândi aproape nostru:

Despre osândirea aproapelui

„Este un păcat foarte obișnuit acela al bârfei, al osândirii aproapelui, al osândirii celuilalt, pe care de obicei o facem în comparație cu noi: „Eu sunt grozav, celălalt este un ticălos !” Și bârfa începe și toți contribuie ca să omoare pe acel care a căzut sub această rază a osândirii. Acesta este un păcat foarte mare, deoarece judecata este a lui Dumnezeu. El judecă pe fiecare dintre noi, El știe când ne vom mântui, cum ne vom mântui. Chiar daca am gresit, ne trimite mijloace de îndreptare, încât a Lui este judecata, a Atotțiitorului.

Când intervenim noi, oamenii, este ca și cum am spune: „Doamne, Tu nu știi nimic! Să-ți spun eu, Doamne, ce este cu acesta sau cu aceasta!” Așa ne prezentăm noi, plini de obrăznicie și de nesimțire și dobitocie. Îl dăm afară din scaunul judecății și judecam noi. Spunem mai departe ce stim noi sau ce ne imaginăm noi! Și Mântuitorul, ca Cel ce ne-a acordat libertate personală, Se retrage. Însă își retrage și harul, puterea aceasta dumnezeiască care ne ține cu viață. Și atunci noi începem să bâjbâim în întuneric ca niște ologi, ca niște dezorientați, ca niște orbi. Nu știm cum să facem, ce sa facem și cum să ne echilibrăm. Spunem toate ticaloșiile care ne vin atunci în minte împotriva aceluia sau aceleia care a intrat, sub această rază a osândirii noastre. Iar Dumnezeu, ridicând harul de la noi ca pedeapsă, intrăm în această situație de dezechilibru intelectual, duhovnicesc, și greșim. Și, ca urmare, vine pedeapsa. Pedeapsa constă, în primul rând, în gânduri de răutate în tot chipul: gânduri spurcate, gânduri de păcate și imagini păcătoase, gânduri de hulă chiar împotriva lui Dumnezeu și împotriva sfintelor icoane. După aceea, pedepse cu pagube, tulburări în familie, tulburări sufletești, încât e un intreg haos și iad în sufletul nostru, pentru că în noi nu mai este Dumnezeu deoarece am vrut să ocupăm locul Lui. Când ne scuturăm de Dumnezeu, ne apropiem de cel rău! De răutate și de trufia diavolească! Așa încât, iertați-mă, suntem un fel de diavoli, atunci ! Această bârfă, această osândire a aproapelui este una dintre cauzele sau păcatele care ne opresc de la Sfânta Împărtășanie”.

Igor Pînzaru

ioanatan.wordpress.com

icoana_inaltarii_sfintei_cruciP.S Astăzi Biserica Ortodoxă sărbătorește Înălțarea Sfintei Cruci și pomenirea Sfântului ierarh Ion Gură de Aur, a cărui cuvântare despre bârfire am publicat-o mai sus. E drept că Hristostom mai are un cuvânt, unde spune că „preotul trebuie să fie mai sărac decât păstoriții, iar episcopul mai sărac decât preoții”. Dar nu e ușor de îndeplinit cuvântul acesta. Pentru că preoții, ca și episcopii nu sînt parașutați din Cosmos, ei se nasc, cresc și sunt educați printre noi. Noi le dăm bani ca să  ne acopere anumite păcate. Noi le dăruim daruri scumpe pentru  a ne făli și a ne fuduli sau pentru a profita din asta. În definitiv, noi suntem cei care le strigăm la hirotonie „Vrednic este!” Și tot noi trebuie să-i susținem când greșesc și se poticnesc. Iar înainte de a-i acuza ca nu-și duc cum trebuie crucea de preoți sau episcopi, să ne întrebăm: „Cum ne ducem noi crucea de creștini?”

Vezi si https://ioanatan.wordpress.com/2013/07/09/despre-crestinofobie-si-marionete-politicienii-facuti-in-urss-si-reeducati-in-ue-mormintele-varuite-ale-guvernului-mondial-iv/

https://ioanatan.wordpress.com/2012/05/30/despre-crestinofobie-egalitate-papagali-inconstienti-anateme-si-mentalitatea-francmasonica-a-unor-oameni-de-stat-din-republica-moldova-3/

https://ioanatan.wordpress.com/2012/05/30/despre-crestinofobie-speculatii-revolutionari-si-agenti-ai-atractiilor-romantice-2/

https://ioanatan.wordpress.com/2012/05/23/despre-crestinofobie-toleranta-fata-de-babe-si-agentii-ideologiei-atractiilor-romantice-de-la-chisinau-1-2/

Reclame

Mitropolitul Vladimir: „Biserica Ortodoxă din Moldova, adică Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove, în acţiunile sale, este liberă.”

Mitropolit Chisinaului si al Moldovei VladimirO convorbire a jurnalistei Valentina Ursu cu Mitropolitul Vladimir al Moldovei în ajunul vizitei Patriarhului Kiril

Patriarhului Moscovei și întregii Rusii, Kiril,este asteptat în vizită în Republica Moldova. Autoritățile pun la punct toate detaliile organizatorice și de securitate. Sanctitatea Sa va vizita țara noastră în perioada 7-9 septembrie, în program fiind inclusă și o deplasare la Tiraspol, la Mânăstirea Noul Neamț și la Mânăstirea Căpriană. De asemenea, în cadrul vizitei sale în țara noastră, Patriarhul Kiril va oficia o slujbă la Catedrala Mitropolitană. Despre semnificația și importanța acestei vizite Valentina Ursu a discutat cu ÎPS Mitropolitul Vladimir.

Europa Liberă: Mai multe voci acreditează ideea că în Republica Moldova ar exista prea multe şi influente forţe pro-ruse, inclusiv Biserica. Şi vizita Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii, Kiril, ar fi o dovadă concludentă în acest sens. Care ar fi semnificaţia şi importanţa acestei vizite, de ce capul bisericii ruse a îndrăgit, să zic, atât de mult Republica Moldova, încât a decis să vină iar în ţară, la doar doi ani după ultima vizită din 2011?

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Anul 2013 este jubiliar pentru Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove. În 1813, la 21 august, a fost semnat ucazul ţarului pentru a fi înfiinţată, pe atunci, Episcopia de Chişinău şi Hotin, în frunte cu mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni. Au trecut deja 200 de ani.

În anul curent, noi am socotit de cuviinţă ca această sărbătoare să o serbăm pe 7-9 septembrie. A fost invitat Prea Fericitul Patriarh Kiril pentru a încununa toate manifestările prilejuite de acest jubileu. Dânsul va sosi la Chişinău pe 7 septembrie, pentru a participa la toate festivităţile consacrate acestui jubileu, va avea întrevederi şi cu preşedintele ţării, şi cu prim-ministrul, şi cu alţi lideri de partide.

De asemenea, în aceeaşi zi, dânsul va participa la litia, adică la rugăciunea de pomenire a  marelui mitropolit, Gavriil Bănulescu-Bodoni în mănăstirea Căpriana, la care vor participa toţi călugării din Republica Moldova. Pentru ca apoi, după rugăciune, Patriarhul să aibă posibilitatea să vorbească cu toţi stareţii, cu stareţele şi cu simplii călugări din cuprinsul Mitropoliei Chişinăului şi al Întregii Moldove.

Mai apoi va fi o cină la această mănăstire la care vor participa toţi invitaţii, din Grecia, Belarus, Ucraina, Rusia şi din Republica Moldova, în număr de 20 de arhierei, episcopi, arhiepiscopi şi mitropoliţi. Apoi, a doua zi, va fi oficiată Liturghia, în ziua de sărbătoare, în faţa catedralei mitropolitane, cu hramul în cinstea naşterii Mântuitorului, la care îi invităm pe toţi doritorii, adică pe creştinii noştri ortodocşi, oficialităţile, conducerea ţării, parlamentarii, membrii guvernului. Biserica este dispusă să-i primească pe toţi, să-i ocrotească pe toţi, să-i felicite pe toţi cu această măreaţă sărbătoare.”

Europa Liberă: Din program face parte şi plecarea Patriarhului Kiril la Tiraspol. Cum ar trebui înţeleasă această deplasare a Patriarhului în stânga Nistrului?

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Biserica Ortodoxă din Moldova, adică şi partea transnistreană, şi partea găgăuză, şi partea de nord şi de sud – toate fac parte din Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove. Şi, slavă Domnului, că nu avem această separare în biserică. Cu părere de rău, ea există în stat. De aceea, Patriarhul Kiril va vizita şi partea stângă a Nistrului, anul acesta. Pentru anii viitori, este preconizată o întrevedere şi cu creştinii şi clericii din episcopia de sud, Cahul şi Comrat, de Edineţ şi Briceni şi episcopia de Ungheni. Pentru viitor, aceasta este preconizat. Şi, în cazul de faţă, dânsul, vizitând Transnistria, va vizita şi mănăstirea Chiţcani, care, la fel, este parte componentă a Mitropoliei Chişinăului şi a întregii Moldove.

Şi noi din aceasta nu facem politică, pentru că este liderul spiritual al bisericii noastre ortodoxe, adică cei care fac parte din Patriarhia Rusă, Patriarhia Moscovei. Dânsul va vizita şi Transnistria, ca să se documenteze, să vadă totuşi cum trăiesc şi creştinii ortodocşi în partea stângă a Nistrului. La aceste manifestări va participa în Chişinău arhiepiscopul de Tiraspol şi Dubăsari, Sava, iar în Transnistria toţi arhiereii care vor participa aici, la toate solemnităţile, vor fi prezenţi şi acolo.”

Europa Liberă: Veţi merge şi dumneavoastră?

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Da.”

Europa Liberă: Patriarhul Kiril va avea şi o întrevedere cu liderul de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk?

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Patriarhul va avea întrevedere şi în Transnistria cu domnul Evgheni Şevciuk cu care cred că vor duce discuţii, fiindcă în fiecare regiune, în fiecare centru raional pe care Patriarhul îl vizitează, întotdeauna se întâlneşte cu liderul administrativ al acestei unităţi.”

Europa Liberă: Dar nu este o încurajare pentru susţinerea separatismului?

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Eu cred că nu este o încurajare, fiindcă el este, încă o dată repet, liderul bisericesc, nu este lider de partid sau lider care vine să susţină, înainte de alegeri pe cineva. Patriarhul este liber în acţiunile sale şi eu cred că dânsul se întâlneşte şi cu oameni buni, şi cu oameni răi şi aceasta nu înseamnă că el trebuie să împartă oamenii: de dreapta sau de stânga. Pentru aceasta este Dumnezeu sus care va împarte oamenii între răi şi buni. Dânsul are misiunea sa duhovnicească să se întâlnească cu toţi.”

Europa Liberă: Preconizata vizită a Patriarhului Rusiei, Kiril, la Chişinău este cel mai discutat subiect politic, pe forumuri, pe reţele de socializare, în întreaga societate. Sunt voci care spun că, deşi Întâi Stătătorul Bisericii ar  veni sub pavilion bisericesc, vizita lui este una politică. Or, chiar şi faptul că Mitropolia Moldovei este atât de mult dependentă de Patriarhia Rusă ar pune anumite semne de întrebare.

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Biserica ortodoxă din Moldova, adică Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove, în acţiunile sale, este liberă. Aceasta prevede tomusul care a fost înmânat Mitropoliei noastre, în anul 1994, la 4 decembrie, la soborul arhieresc din Moscova. De aceea noi, în activităţile noastre, suntem independenţi. În ceea ce priveşte jurisdicţia, da, noi facem parte din Patriarhia Rusă şi aceasta nu dăunează, acesta nu influenţează şi eu cred că şi Patriarhul totdeauna dă dovadă de înţelepciune faţă de doleanţele bisericii ortodoxe din Moldova.”

Europa Liberă: Aţi făcut cumva invitaţie vreodată să vină în Republica Moldova Patriarhul de la Constantinopol, Patriarhul de la Bucureşti?

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Eu nu am făcut astfel de invitaţii, fiindcă, pentru a fi invitat Patriarhul de Constantinopol, el trebuie să îşi coordoneze vizita cu Patriarhul Kiril. În ce-l priveşte pe Patriarhul Daniel, când era mitropolit, când era în rangul meu, la Iaşi, sau când era încă episcop vicar, el a fost invitat şi în anul 1990, când Patriarhul Alexei a vizitat Republica Moldova, dânsul la rang de mitropolit, a vizitat Mitropolia noastră, pe atunci Arhiepiscopie.

În cazul de faţă, este normal ca Patriarhul Daniel să fie invitat de către liderii Mitropoliei Basarabiei, aceasta este şi firesc. Eu cunosc, dar nu sunt fapte concrete, dânsul a fost invitat, însă nu a acceptat această invitaţie, luând în consideraţie că sunt unele divergenţe între Mitropolia Moldovei şi Mitropolia Basarabiei.”

Europa Liberă: Credeţi că vreodată cele două mitropolii pot să se unească?

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Eu cred că, pe viitor, este posibil să se unească, dar aici trebuie să fie unele cedări. Ca  să fie aceste cedări, este necesar să fie implicaţi şi patriarhii. În cazul de faţă, Patriarhul Daniel şi Patriarhul Kiril, ca dânşii, la rangul cel mai înalt, fiind susţinuţi de Sinodul Ortodoxe Ruse, Patriarhul Daniel – de Sinodul Bisericii Române, atunci dânşii pot să revină la un numitor comun.”

Europa Liberă: Şi se mai fac auzite voci că, chipurile, politicul ar fi pătruns în biserică. Aţi lăsat uşile deschise pentru aceasta?

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Uşile deschise în biserici sunt pentru toţi. Noi nu îi împărţim pe oameni în politicieni sau nepoliticieni, pentru noi toţi sunt creştini, care vizitează Biserica noastră ortodoxă sunt creştini ortodocşi. De aceea la noi întotdeauna, fie înainte de alegeri, fie pe parcursul anului, fie de sărbători mari sau mici, uşile sunt deschise pentru toţi. Şi noi totdeauna pe toţi îi invităm în sfânta biserică pentru a se ruga, pentru a se mărturisi, pentru a se împărtăşi, pentru a-şi curăţi sufletul, ca să fie mai buni la suflet şi să nu fie aceste neplăceri în societatea noastră care, cu părere de rău, există acum.”

Europa Liberă: Au dreptate cei care spun că anumite feţe bisericeşti fac şi politică? Or, se cunoaşte prea bine, pentru preot cea mai puternică armă rămâne a fi rugăciunea, deşi uneori se mai aud făcând declaraţii politice sau chemând lumea la proteste.

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Lumea la proteste este chemată de aceeaşi lume, când sunt adoptate nişte legi care contravin legilor bisericeşti. De aceea ei atunci se opun, dar ei se opun omeneşte, cu cerinţe. Adică cerinţele acelea merg prin biserică, se adresează către mine, ca liderul lor spiritual, eu, la rândul meu, fac aceste apeluri, aceste demersuri către conducerea ţării, conducerea ţării să ia în vizorul său toate doleanţele creştinilor.

Ţara noastră este o ţară mică şi, cum toţi vorbesc, este o ţară de cumetri, de rude şi nu înseamnă aceasta că, atunci când vine cineva la putere, el trebuie să îşi ia la conducere pe rudele sale. Ar fi mult mai bine, dacă ar veni oameni bine pregătiţi. Ar fi mai uşor şi pentru noi. În ceea ce priveşte lauda unui partid sau a unui lider de partid, noi întotdeauna, la evenimente importante, mulţumim şi este firesc să mulţumim celor care ne ajută.

În zilele acestea, pe noi cel mai mult ne ajută chiar liderul Partidului Liberal Democrat, domnul Filat. Şi eu nu mă ruşinez să spun acest cuvânt, fiindcă aşa este. Şi dacă eu îi mulţumesc lui, aceasta nu înseamnă că eu îl laud sau este susţinerea noastră foarte mare faţă de dânsul. Este prieten al Bisericii Ortodoxe din Moldova, în pofida tuturor greutăţilor cu care ne confruntăm noi acuma, dânsul a mers în întâmpinare şi ne ajută.”

Europa Liberă: Aşa a fost şi pe timpul guvernării comuniste.

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Aşa a fost. Biserica Ortodoxă coordonează toate lucrările şi întotdeauna trebuie să aibă această, nu pot spune legătură, dar acţiune împreună cu conducerea statului. Doar creştinii noştri sunt acei alegători ai statului şi aceiaşi creştini ai bisericii noastre ortodoxe din Moldova.”

Europa Liberă: Dar conducerea comunistă a folosit biserica?

 Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Eu nu pot să spun că a folosit-o. Noi multe lucruri le-am coordonat, chiar mulţumim domnului Voronin, care, de asemenea, ne-a ajutat foarte mult la renovarea mănăstirilor, cum ar fi Căpriana, Curchi, la renovarea acestui sediu al Mitropoliei, a ajutat multe biserici, mănăstiri cu clopote, cu surse financiare, aşa cum unii dintre conducătorii actuali, de asemenea, ajută. Şi noi ţinem să le mulţumim şi lor. Şi aceasta nu înseamnă că noi deja suntem mari prieteni cu o parte sau cu alta.”

Europa Liberă: Nici până astăzi nu vă împăcaţi cu gândul că a fost adoptată această lege privind egalitatea de şanse?

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Noi până în prezent rugăm ca, dacă nu este posibil să fie anulată adică sintagma orientare sexuală, nu toată legea, că legea este practic o lege cât de cât bună pentru unele categorii de oameni, dar noi cerem să fie scoasă sintagma „orientare sexuală”, dacă este posibil. Dacă nu este posibil, atunci noi cerem mai departe măcar întrunirile pe care le fac minorităţile sexuale să nu le facă public. Ceea ce este o ruşine pentru noi, fiindcă noi suntem o ţară ortodoxă, suntem cu rădăcini adânci în religie, de aceea nu este normal pentru noi ca unele minorităţi, cum le numim noi, să facă probleme majorităţii.”

Europa Liberă: Deşi şi ei sunt robii lui Dumnezeu.

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Toţi sunt robii lui Dumnezeu şi chiar dacă dânşii fac aceste păcate, care contravin firii omeneşti, noi îi rugăm să vină, să se pocăiască, să aducă rugăciuni în faţa lui Dumnezeu, ca Dumnezeu să îi ierte, că Dumnezeu este mult milostiv şi iartă totul, dacă omul vine cu rugăminte sinceră.”

Europa Liberă: Preoţii ar putea să îi primească pe aceşti reprezentanţi la serviciile divine, la spovedanie?

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Dacă dânşii se dezic de acţiunile lor, sunt primiţi, sau în public aduc jurământ sau, pur şi simplu, pocăinţă, noi suntem datori să îi primim, să îi mărturisim, să îi împărtăşim şi mai departe să nu continue aceste prostii.”

Europa Liberă: Ceva mai devreme, vicepreşedintele Parlamentului, Andrian Candu, avertiza preoţimea că, dacă va continua să agite spiritele cu revendicări homofobe, şi vor mai ameninţa politicienii cu excomunicarea, riscă controale ale veniturilor nedeclarate. În această lungă confruntare dintre guvernanţii proeuropeni şi Biserica Ortodoxă este prima oară când un politician atinge în public subiectul finanţelor bisericii, sugerând că nu totul ar fi în regulă. Pe de altă parte, unii preoţi sugerează că ar fi bine statul să se gândească şi la o eventuală posibilitate de a aloca bani bisericilor.

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Este şi normal, şi bine ca în Republica Moldova, unde biserica este separată de stat, dar nu suntem separaţi de societatea noastră, noi suntem aceiaşi cetăţeni ai Republicii Moldova şi de aceea este normal şi bine conducerea statului, având grijă de toată societatea, să aibă grijă şi de sfânta noastră biserică.

În multe ţări, chiar în ţara vecină, România, biserica este în componenţa statului, de aceea are grijă de lăcaşele sfinte, de sfintele mănăstiri care sunt reparate, amenajate din partea statului, finanţate de stat şi preoţii primesc salarii de la stat, plus, din jertfa pe care o aduc creştinii. Noi adeseori ne-am gândit la aşa ceva, dar cred că poate este şi mai bine că noi suntem în afara statului, adică nu suntem în componenţa statului. Şi chiar într-o discuţie cu Prea Fericitul Patriarh Daniel, vorbind cu el, am spus: iată cât e de bine în România că preoţii primesc salarii de la stat. Şi dânsul a spus că nu e tare bine că ei primesc salariu de stat, că în acest caz, ei vin la slujire ca la lucru. Dar ai noştri preoţi, care sunt salarizaţi din partea bisericii, dânşii vin la slujire şi cu dare de sine slujesc Bunului Dumnezeu, să-i încurajeze pe creştini, să îi aducă pe calea mântuirii.”

Europa Liberă: Şi mesajul dumneavoastră pentru enoriaşi, vă rugăm.

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Anul acesta biserica noastră împlineşte 200 de ani, de la înfiinţarea Episcopiei de Chişinău şi Hotin şi eu aş dori ca toate celea care au avut loc până în prezent să rămână în istorie. Au fost clipe frumoase, au fost clipe grele pentru biserica noastră. Aş chema toţi creştinii ortodocşi să se roage Bunului Dumnezeu ca Dumnezeu cel Atotvăzător, din adâncimea cerului, să binecuvânteze acest pământ, acest colţ de rai, cum îl numim noi, cu linişte, cu pace, cu înţelepciune, cu oameni curajoşi, cu oameni cu dârzenie, să fie apărători şi ai pământului, şi ai neamului nostru creştinesc.”

Interviu realizat de Valentina Ursu pentru Radio Europa Liberă la 29 august 2013

Preluat de https://ioanatan.wordpress.com/

De la http://www.europalibera.org/

 

Despre creștinofobie, toleranța față de babe și agenții ideologiei „atracțiilor romantice” de la Chișinău” (1)

Motto: O babă nespălată pe picioare, care stă în faţa icoanei Maicii Domnului, faţă de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare aşa, dihor (Petre Ţutea).

O colegă respectabilă de la o publicaţie care cochetează cu Adevărul, se întreabă retoric de ce dragii noştri guvernanţi „politicieni descuiaţi la minte, pe care nu trebuie să-i convingi de beneficiile integrării europene” se fac a nu auzi că „fără legea antidiscriminare nu pupăm regimul fără vize”. Autoarea acuză indirect Executivul că s-ar teme să piardă „simpatia evlavioaselor babe votante şi eventuala blagoslovire electorală din partea unor marcheli”. În opinia ei, adoptarea legii antidiscriminare ar însemna “asigurarea unor drepturi egale pentru toţi oamenii – că-i ţigan, musulman, homosexual, bolnav mintal sau moldovean statalist sănătos creştin familist exemplar”.

Prima întrebare care se impune aici, ar fi de când în Moldova bătrânele care cresc copiii fiicelor lor împrăştiate prin lume de sărăcie au încetat să mai fie bunicuţe şi au devenit „babe”? E un efect al promovării nediscriminării, cumva? Şi de ce bunicuţele noastre, din bănuţul cărora s-au reconstruit mănăstirile şi bisericile distruse de comunişti, percepute de o jurnalistă care se joacă de-a Adevărul drept „babe evlavioase” nu mai au dreptul să-şi apere convingerile religioase? De unde atâta dispreţ pentru nişte femei în vârstă, care trăiesc dintr-o pensie mizerabilă din care rup cu greu nişte leuţi ca să facă câte un parastas pentru cei care nu mai sînt printre noi? Oare în oamenii aceştia trebuie să scuipăm frustrările noastre politice?

N-aş vrea să scriu prea mult despre propaganda “beneficiilor integrării europene” sugerând doar cititorilor să-şi amintească dacă au citit ceva despre “prejudiciile integrării europene”. Poate vre-o criză în Grecia? Sau poate vre-un plan bugetar “sălbatic” pentru muritorii de rând din Irlanda? Da oare ce l-o fi apucat demisionarea pe premierul portughez Jose Socrates acum un an? Da cum ar fi să încerci să-I  convingi de viitorul luminos al integrării europene pe somerii din ţara lui Georgio Papandreou sau pe muncitorii din republica ex-premierului Silvio Berlusconi? Nu mai zic de spanioli sau sloveni.

Revin la subiectul legii nediscriminare de a cărei neadoptare se arată nemulţumită editorialista de la publicaţia care cochetează cu Adevărul. De ce cochetează? Pentru că nu cred că autoarea nu cunoaşte că nu doar „babele evlavioase” şi Preasfinţitul Markel este împotriva legii nediscriminării. Împotriva adoptării acestui proiect de lege este cea mai importantă comunitate religioasă din Republica Moldova şi majoritatea Bisericilor Evanghelice din ţara noastră.

Cu ceva timp înainte de publicarea materialului despre preţul vizelor europene pentru moldoveni, mitropolitul Vladimir a mediatizat o pastorală în care a criticat poziţia Organizației Națiunilor Unite  care a recomandat insistent Guvernului să „asigure o legislaţie solidă împotriva discriminării”. Pentru jurnaliştii leneşi care nu obişnuiesc să citească până la sfârşit un text mai mare de 2000 de semne citez din mesajul Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova adresat clerului, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini: „Considerăm că pretenţiile expuse de Heiner Bielefeldt întru aşa-zisa apărare a minorităţilor religioase şi sexuale urmăresc de fapt încălcarea drepturilor majorităţii cetăţenilor ortodocşi din Moldova”.

Ce înseamnă o pastorală scrisă de mitropolitul Vladimir în Republica Moldova? Asta înseamnă că în circa 1500 de biserici ortodoxe în care duminicile din post se adună de la 50 la 100 de creştini, credincioşii au auzit de pe amvon „…Şi dacă democraţia înseamnă respectarea voinţei poporului, de ce propunerile înaintate de Bielefeldt doresc cu orice preţ încălcarea ei? … De fapt, programul propus de reprezentantul ONU nu constă atât în apărarea drepturilor minorităţilor religioase sau sexuale, cât în slăbirea şi ruinarea credinţei ortodoxe, fiind o continuare subtilă a ateismului militant început în anii 40… De aceea vă îndemn la trezire, la rugăciune şi post, la studii şi lecturi ale Sfintei Scripturi şi ale sfinţilor părinţi, dar şi la acţiune: nu permiteţi ca drept-măritoarea credinţă să fie călcată în picioare”.

Pe cine avem de cealaltă parte a baricadei? Cui serveşte legea antidiscriminare promovată atât de insistent de o mână de avocaţi bine plătiţi, vre-o 3 jurnalişti cu spiritul critic adormit pe la seminare europene de refrene arhicunoscute despre toleranţă şi ceva mai multe ONG-uri care macină sume serioase de bani pentru a proteja şi a încuraja prin lege practici sexuale despre care Dex-ul spune că ar fi „perversiuni caracterizate prin atracție sexuală pentru indivizi de același sex”? Câţi pederaşti sunt în Moldova şi ce rost ar avea pentru ei legea nediscriminare în raport cu legea conştiinţei care pe unii dintre ei îi mai face să roşească atunci când se discută argumentat şi cu bună intenţie despre deprinderile şi experienţele lor?

Judecând după faptul că la una din ultimele manifestări publice toţi pederaştii cu tot cu bisexuali şi transexuali au reuşit să încapă într-un autobus în care mai erau şi mulţi fraţi de-ai lor de suferinţă, adunaţi de prin ţări mai mult sau mai puţin tolerante, putem presupune că numărul lor real este ceva mai mic decat poate să ducă un autobus.

Acum o lună, bloggerul Vitalie Marian, care este purtat prin judecăţi de aproape un an pentru că a publicat o listă de persoane publice care au susţinut politicile mişcării homosexuale, a adresat un demers în care a încercat fără succes să afle numărul de persoane cu orientare netradiţională din Republica Moldova. Apropo, Vitalie Marian este creştin evanghelist, iar unul din capetele de acuzare este că ar fi afirmat că homosexualitatea este păcat. Promotorii legii nediscriminare îi cer, nici mai mult, nici mai puţin, să plătească 1000 de Euro prejudicii, să şteargă toate materialele plasate pe blog, să-şi ceară iertare şi să recunoască public că homosexualitatea este o atracţie romantică.

Cum vi se pare? Este real sau nu ca elevii noştri, mulţi dintre care trăiesc din transferurile din străinătate ale părinţilor să fie învăţaţi la şcoală că homosexualitatea este o atracţie romantică şi asta inclusiv pe banii contribuabililor creştini, care sînt o majoritate? Este real ca jurnaliştii şi persoanele publice care vor încerca să exprime idei şi convingeri care vin în contradicţie cu acest fel de a vedea homosexualitatea să fie presaţi să tacă sau să plătească 1000 de Euro?

Să-i ceri prin judecată unui creştin evanghelist să recunoască public că homosexualitatea este o atracţie romantică înseamnă să-l forţezi prin tribunal să renunţe la convingerile sale religioase şi să-l presezi să respingă învăţăturile credinţei creştine. Acum un an preşedintele Asociaţiei Pro-Familia care numără 6 milioane de membri în SUA, doctorul în drept Lively Scott  a susţinut o conferinţă de presă la Chişinău ca să atenţioneze autorităţile şi societatea despre pericolul adoptării Legii nediscriminare. Agenţii ideologiei homosexuale au încercat să-l împedice să ajungă în şcoli dar nu l-au putut împiedica să vorbească cu presa. Emisiunea Pietrele Vorbesc a reuşit să realizeze un interviu cu Lively Scot şi materialul video poate fi vizionat mai jos.  Trebuie să recunosc că personal nu prea am crezut pe deplin avertismentele acestui creştin.

 

Dar iată că emisiunea în cadrul căreia s-au spus anumite lucruri despre strategiile politicii homosexuale a fost suspendată. Motivul invocat a fost „gafele de montaj”, iar noul producător general al unei anume televiziuni care a blocat inclusiv transmisiunea Liturghiei de la catedrala Sfintei Teodora de la Sihla a motivat că „nu suntem o televiziune creştină”. Nu ar fi o premieră acest fel de atitudini, pentru că înainte cu doar câteva luni, respectivul producător, într-un acces dezinteresat de toleranţă împărţea balonaşe şi steguleţe cu simbolica organizaţiilor prohomosexuale scandând în emisie directă „Trăiască curcubeul!”.

Câteva cuvinte despre curcubeu. Le puteţi găsi la Facerea 9:12-15. Sfânta Scripură spune aşa: „Apoi a mai zis iarăşi Domnul Dumnezeu către Noe: “… închei acest legământ cu voi, că nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului şi nu va mai fi potop, ca să pustiiască pământul. Iată, ca semn al legământului, pe care-l închei cu voi şi cu tot sufletul viu ce este cu voi din neam în neam şi de-a pururi, Pun curcubeul Meu în nori, ca să fie semn al legământului dintre Mine şi pământ. Când voi aduce nori deasupra pământului, se va arăta curcubeul Meu în nori. Şi-Mi voi aduce aminte de legământul Meu, pe care l-am încheiat cu voi şi cu tot sufletul viu şi cu tot trupul, şi nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toată făptura…” Deci Dumnezeu face un Nou Legământ cu Noe şi-i promite că nu va mai pierde „tot sufletul viu şi cu tot trupul” cu apele potopului, iar ca garanţie şi semn al acestui Legământ pune Curcubeul. Mişcarea homosexuală mondială şi-a atribuit acest semn Dumnezeiesc, într-o manieră sfidătoare la adresa Creatorului. Subtextul adoptării acestui simpol este: „Nu avem frică de mânia Ta, pentru că Tu ai spus că nu ne vei mai pierde în potop de ape!”

Deci, iată că o televiziune care a făcut mare tam-tam reuşând să filmeze un preot ortodox în plin elan de „atracţie romantică” preia lozinca şi simbolistica homosexuală şi scandează prin gura producătorului ei general „Trăiască Curcubeul!”. Ar mai fi ceva de spus şi la capitolul corectitudine şi consecvenţă. În respectiva televiziune sînt câţiva cetăţeni despre care lumea zice că ar fi homosexuali şi iată că dumnealor activează cu succes, unul dintre ei fiind chiar un fel de vedetă apreciată pentru inteligenţa şi curajul de a pune întrebări triviale pe un ton firesc. Şi atunci de ce să mâi maşina până la Orhei ca să prinzi un „romantic” având „romanticii” tăi în televiziune? Sau poate s-a dorit reducerea Bisericii la tăcere? De ce nu s-a menţionat că preotul filmat în flagrantul „atracţiei sale romantice” este şi membru al Uniunii Jurnaliştilor din Moldova? Nu dă bine la imagine, nu-i aşa?

Nu aş fi deschis niciodată acest subiect dacă anumiţi oameni nu ar insista să prezinte imaginile ca pe o mare realizare a televiziunii şi dacă nu aş fi aflat alte detalii ale acestei „investigaţii de succes”despre care prefer să păstrez tăcerea.  Deocamdată.

Poate părea exagerat ceea ce voi spune acum, dar trebuie să o spun şi nu sunt primul care o face. De fapt, creştinii din Republica Moldova se află într-un război ideologic de apărare a identităţii lor de creştini. Şi din păcate, de ce le mai multe ori oamenii noştri de stat şi, în particular, cei din Guvern sunt împotriva creştinilor. Aşa a fost când s-a votat legea de legalizare a avorturilor. Aşa a fost şi când s-a încercat introducerea „Deprinderilor de viaţă” în şcoală. Aşa a fost şi când , în 2008 Ministerul Justiţiei de atunci a promovat în Parlament  proiectul legii nediscriminare. Vezi reacţia creştinilor aici. În legătură cu acest protest sau nu, dar preotul care a dat citire Adresării din partea poporului către Parlamentul Republicii Moldova a avut de suferit. Biserica din lemn pe care a construit-o a fost incendiată şi a ars complet în decurs de o oră. N-o să găsiţi în rapoartele ONU referinţe la acest caz. N-o să găsiţi în rapoartele ONU referinţe la accidentul şi moartea Preasfinţitului Dorimedont, episcopul de Edineţ şi Briceni, membru al Sinodului Bisericii Ortodoxe. Pentru că pentru ei nu contează interesele celor mulţi. Contează doar politica lor oficială în cadrul căreia, metaforic vorbind, scărpinatul în fund este un drept fundamental al omului chiar când acest lucru se face în public.

P.S (va urma)

Igor Pînzaru

vezi și https://ioanatan.wordpress.com/2012/05/30/despre-crestinofobie-speculatii-revolutionari-si-agenti-ai-atractiilor-romantice-2/