Monthly Archives: octombrie 2013

Mitropolitul de Volokolamsk Ilarion: „În caz de escaladare a tensiunilor în Siria creștinii vor deveni principalii ostatici ai situației”

Într-o discuție cu reporterul portalului informațional italian Asia News, președintele Departamentului pentru relații externe bisericești alIlarion_Alfeev Patriarhiei Moscovei mitropolitul de Ilarion Volokolamsk a răspuns la întrebări despre situația din Orientul Apropiat, referindu-se în particular la Siria și Liban, dialogul între ortodocși și romano-catolici, Ortodoxia în China, problemele actuale ale societății contemporane, relațile între biserică și stat în Rusia.

-Am vrea să ne spuneți punctul Dvs. de vedere cu privire la situația din Egipt și Siria. În ce situație se află creștinii de acolo?

– Situația din regiune ne trezește sentimente de îngrijorare profundă. În Siria, în decursul mai multor luni se desfășoară un conflict armat, pe care eu nu l-aș numi un război civil, pentru că eu consider că ceea ce se întâmplă acolo este un război purtat de mai multe state pe teritoriul unui terț stat. Deseori acele grupuri armate care se identifică cu opoziția, sunt formate din mercenari străini care luptă pentru bani străini.

Noi, cei din Biserica Ortodoxă Rusă suntem ingrijorați cel mai mult, desigur, de soarta populației pașnice, inclusiv soarta creștinilor. Noi vedem că forțele extremiste, care încearca să obțină puterea își propun drept obiectiv distrugerea completă a creștinismului în Siria. Acolo unde ei vin temporar la putere, populația creștină sau este practic distrusă, sau este alungată din locurile sale, bisericile creștine sunt dărâmate sau profanate.

Noi de mai multe ori ne-am exprimat ingrijorarea în legătură cu aceasta și în relațiile cu Biserica Ortodoxă a Antiohiei, care este Biserica Siriei și Libanului, elaborăm și realizăm programul de ajutor umanitar. În cadrul acestuia participă Societatea imperială ortodoxă palestiniană. Această structură obștească joacă un rol important în Orientul Apropiat, inclusiv furnizând medicamente și alimente – ceea de ce au nevoie oamenii pașnii, care s-au pomenit într-o situație dificilă.

Ne preocupă în mod special soarta celor doi mitropoliț răpiți – Pavel de Aleppo din Biserica Ortodoxă Antiohiană și Gregorios Yohanna Ibrahim din Biserica Ortodoxală Siriană. Eu îi cunosc personal pe ambii ierarhi în decursul mai multor ani. Sunt lideri creștini cu multă autoritate. Noi suntem foarte îngrijorți și de faptul răpirii lor, dar și de aceia că, o perioadă atât de lungă de timp nu există nici un fel de vești nici despre locul aflării lor, nici dacă în general sunt în viață.

-De cât timp nu mai sunt noutăți despre ei?

Din data de 22 aprilie, adica deja de patru luni. De altfel, au fost informații diferite despre soarta lor. Dar nici una nu s-a adeverit.

-În privința Egiptului…

-Dacă e să vorbim despre Egipt, trebuie să menționăm că suntem îngrijorați de escaladarea violenței care în prezent are loc în această țară. Din vina „Frăției musulmane” – mișcarea care în multe țări a fost interzisă ca una extremistă, dar care, cu toate acestea, ceva timp în urmă a venit la putere în Egipt, iar acum a pierdut puterea – se produce o escaladare a violenței în țară, sunt distruse biserici aparținând diferitor confesiuni creștine.

Noi sperăm foarte mult, că în Egipt va triumfa pacea și vor veni la putere forțe moderate, care vor avea grijă să păstreze echilibrul interconfesional, care a fost realizat de-a lungul multor secole.

-Cum decurge dialogul dintre catolici și ortodocși, care sunt rezultatele activității comisiei corespunzătoare. Când va avea loc următoarea întâlnire?

-Următoarea reuniune a Comisiei internaționale mixte pentru dialog dintre Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică va avea loc, probabil, în anul 2014. Despre rezultate e prematur să vorbim, deoarece comisia a abordat tema foarte complicată a primatului în Biserică și rolul episcopului Romei în primul mileniu. În timpul lucrărilor s-au constatat diferențe foarte semnificative nu doar între părțile ortodoxe și  catolice, dar și între Bisericile Ortodoxe.

Documentul, care este acum în curs de pregătire în cadrul comisiei, din păcate, este sub embargo. El foarte greu poate fi criticat și discutat altfel decât în interiorul acestei comisii. Mi se pare că, la etapa aceasta documentul discutat absolut nu îndeplinește mandatul primit de comisie din partea Bisericilor și nu dezvăluie tema așa, cum este nevoie pentru ca ortodocșii și catolicii să poată înțelege clar, în ce constă diferențele și asemănările dintre ei.

-Acum se dezvoltă cooperarea cu catolicii la nvelul eticii: conservarea vieții, apărarea creștinilor în Orientul Apropiat. Este oare o astfel de colaborare mai fructuoasă, decât dialogul teologic propriu-zis?

-Activitatea comisiei pentru dialogul ortodox-catolic – este doar una din componentele acelui dialog și cooperări, care există astăzi între ortodocși și catolici. Eu cred că este mult mai eficient lucrul nostru comun în sfera socială, precum și în elaborarea unor poziții comune cu privire la diferite probleme morale, sociale importante.

32În acest domeniu, cred că, am evoluat destul de mult. În particular aș vrea să menționez activitatea forumului ortodox-catolic, care a fost înființat acum câțiva ani și a desfășurat câteva ședințe în diferite țări, inclusiv pe astfel de teme ca etica de familie. Noi am ajuns la rezultate impresionate, care mărturisesc o unitate a pozițiilor, disponibilitatea și capacitatea Bisericii Ortodoxe și Bisericii Catolice de a lucra împreună pentru apărarea valorilor tradiționale creștine.

-Ce credeți despre noul Papă al Romei?

-Am asistat la intronizarea lui iar în ziua următoare am avut cu el o discuție, în cadrul căreia am scos în evidență câteva puncte mai importante ale cooperării dintre Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă Rusă. Din partea Papei am întâlnit, în primul rând, o înțelegere a importanței acestor probleme, în rândul al doilea, era evident, că pentru el aceste chestiuni nu erau noi: Capul Bisericii Catolice este familiarizat cu ele și este destul de competent în această sferă. Cred că cunoștințele pe care le posedă în domeniul dialogului ortodox-catolic, precum și experiența lui anterioară de slujire în Argentina, unde vizita de câteva ori pe an parohia Bisericii Ortodoxe Ruse în Buenos Aires, asista la slujbele religioase, discuta cu enoriașii, – toate acestia ne dau speranța unei dezvoltări pozitive a relațiilor noastre în timpul pontificatului său.

– Ce mai trebuie să fie făcut pentru întâlnirea Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii cu Papa de la Roma?

-Trebuie să pregătim această întâlnire. Dacă e să fim concreți – trebuie să ajungem la o înțelegere în acele aspecte la care deocamdată avem divergențe. Imaginați-vă, cum se pregătesc întâlnirile bilaterale ale șefilor de state: pentru ca ei să se întâlnească trebuie să lucreze cumsecuvine un gup de pregătire la diverse teme ale relațiilor bilaterale. Întâlnirile șefilor de state, de regulă, sunt o finalizare a unui lung proces de pregătire. De exemplu, două părți pregătesc un anumit acord, iar șefii statelor se întâlnesc și semnează acest acord.

Iată că și noi trebuie să pregătim întâlnirea astfel, încât ea să nu fie doar de protocol, ci să impulsioneze  relațiile noastre spre un nou nivel de încredere, cooperare și înțelegere reciprocă.

-Care este cea mai mare problemă care există la moment?

-Cea mai mare problemă, moștenită din trecutul recent, – este problema Ucrainei de Vest, unde la hotarul anilor `80-90 s-au produs evenimente foarte triste. În consecință, comunități ortodoxe din anumite orașe și sate au ajuns în situația, când nu au biserici, nu au unde se ruga și oficia slujbe. Cu regret, această situație deoacamdată nu se schimbă.

-Credeți, că noi ne apropiem de această întâlnire?

-În genere cred că, cu fiecare zi care trece ne apropiem de această întâlnire exact cu o zi. Doar că nu Vă pot spune, când anume va ave aloc întâlnirea.

-Cum va fi percepută de Patriarhia Moscovei ideea vizitei Papei la Ierusalim la invitația Patriarhului Costantinopolului Bartolomeu I?

-Cred că această întrebare ține de relațiile bilaterale dintre Biserica Romei și cea a Constantinopolului. Aceste relații au o istorie lungă, care, din păcate, este umbrită de un eveniment tragic care a avut loc aproape o mie de ani în urmă și care a împărțit lumea creștină în două comunități, între care nu este comuniune euharistică. Cred, că întâlnirile dintre capii Bisericii Romei și a Bisericii Constantinopolului sunt foarte utile și importante pentru tămăduirea acelor răni, care au fost provocate unității bisericești în trecut.

-Patriarhul a fost recent în China. Care sunt rezultatele vizitei sale? Care sunt posibilitățile pentru libertatea religioasă în China?

-Biserica Ortodoxă în China are o istorie foarte lungă. Ea a început încă în sec. XVII, când prizonieri de război ruși au ajuns în Pekin. Lor li s-a permis să trăiască compact pe teritoriul, ocupat astăzi de Ambasada rusă; acolo a fost creată Misiunea duhovnicească rusă.

Patriarhul Chiril in China Întreaga istorie a Ortodoxiei în China este o istorie a Ortodoxiei ruse. Mai exact, Ortodoxia acolo a devenit deja chineză, dar ea totdeauna a fost sub egida Bisericii Ortodoxe Ruse. Deja în anii `50 ai secolului trecut, cu puțin timp înainte de începutul „revoluției culturale” a fost creată Biserica Ortodoxă Autonomă a Chinei în jurisdicția Patriarhiei Moscovei. Dar toată infrastructura acestei Biserici, care cuprindea practic întreaga Chină, în anii „revoluției culturale” a fost distrusă. Și iată că în ultimii douzeci și ceva de ani ne ocupăm de restabilirea acestei infrastructuri și purtăm discuții cu autoritățile chineze pentru a normaliza situația ortodocșilor în China.

-În Italia comunitatea ortodoxă devine, se pare, din ce în ce mai mare. Aveți date concrete, câți credincioși ortodocși sunt în această țară? Intenționează oare Patriarhia Moscovei să înființeze acolo o eparhie?

-Cred că în Italia există nu mai puțin de un milion de credincioși ortodocși. Biserica Ortodoxă Rusă are în această țară mai mult de cincizeci de parohii. Ele deja sunt înregistrate ca eparhie, dar nu avem deocamdată episcop. Acum parohiile noastre din Italia sunt administrate de un episcop din Moscova. Cred că în următorii doi-trei ani vom avea acolo episcopul nostru.

-În aceste zile mass media scrie mult despre legea anti-gay, adoptată în Rusia. Cum credeți, este nevoie de această lege?

-Consider că este nevoie de această lege și că ea a fost adoptată la momentul oportun. Mai mult decât atât, cred că astfel de legi trebuie introduse și în alte țări în locul acelor norme, care se introduc într-un șir de state ale Uniuneii Europene, unde cuplurilor de același sex li se acordă dreptul de a adopta copii. Cred că această politică a statelor occidentale este sinucigașă, pentru că în condițiile crizei demografice, a distrugerii institutului familiei să oferi asemenea privilegii uniunilor dintre persoane de același sex înseamnă, de fapt, să semnezi sentința de condamnare la moarte pentru state și națiuni întregi.

Acum sub influența ideologiilor secularizării, a publicității, a consumismului și a sistemului de învățământ orientat nu spre educarea moralității înalte a oamenilor, ci la descătușarea maximă a instinctelor, în multe țări ale Europei se atestă o criză demografică acută. Populația din aceste țări se reduce, ceea ce, din punctul meu de vedere este un indice a unei boli duhovnicești profunde. Dacă această boală nu va fi tratată, atunci, ca și orice boală incurabilă, aceasta va conduce la moarte.

Cred că, în acest sens, de la Rusia astăzi putem lua exemplu: legile care se adoptă astăzi în Rusia sunt îndreptate spre concervarea a ceea ce noi numin fondul genetic al națiunii, a ceea ce putem numi potențial uman. Noi vrem, ca în Rusia să renască familia puternică, vrem ca în familiile noastre să fie mulți copii, vrem ca întinderile vaste ale Rusiei să fie locuite preponderent de populație indigenă.

-Ziarele scriu că cooperarea dintre Biserică și stat în Rusia este foarte puternică. Unii oameni sunt nemulțumiți, ei se plâng.

-Nu am auzit de astfel de plângeri din partea oamenilor, dar am auzit întrebări din partea jurnaliștilor. De exemplu, când am fost în Anglia, în timpul unui interviu la radio BBC mi s-a pus următoarea întrebare: „Nu vi se pare că în Rusia există o relație prea strânsă între stat și Biserică?” Eu am răspuns că ea nu este mai strânsă decât în Marea Britanie, unde capul Bisericii Anglicane și episcopii sunt desemnați de regină la propunerea primului ministru. Pe urmă m-au întrebat: „Nu credeți că un om nu trebuie să stea atât de mult la putere?”, – la care eu am răspuns, că la noi nimeni nu stă la putere 60 de ani, ca regina Marii Britanii. Dar Anglia democratică pur și simplu a tăiat fragmentele incomode din interviul meu – el a fost dat pe post fără aceste răspunsuri, fiindcă ele nu au îndeplinit rigorile cenzurii britanice.

Relațiile dintre Biserică și stat în Rusia astăzi se bazează pe două principii. Primul dintre ele este neamestecul reciproc al statului și Bisericii în treburile interne ale celuilalt. Astfel, Biserica nu se amestecă în politică, nu susține un partid politic sau altul. Ea poate exprima puncte de vedere față de  organizațiile politice și liderii acestora, față de programele lor și față de puncte separate din program, deoarece este membru al procesului public. Dar Biserica nu participă la conducerea statului și nu participă la lupta politică. La rândul său statul nu se implică în conducerea Bisericii, adică, de exemplu, nu se amestecă în alegerea epsicopilor, Patriarhului, în statutul intern al Bisericii.

Astfel se respectă primul principiu – neamestecul reciproc în treburile interne, dar este și alt principiu, care nu este mai puțin important, – principiul conlucrării dintre Biserică și stat în acele chestiuni, în care aceasta este oportună și necesară. E vorba, mai întâi de toate, de problemele din sfera socială, adică cele care sunt legate nemijlocit de viața cotidiană a oamenilor. Astfel de probleme astăzi sunt foarte multe. De exemplu, politica demografică, etica de familie, copiii străzii și multe alte probleme similare.

Aici statul și Biserica conlucrează unul cu celălalt, aici este un domeniu foarte larg de interacțiune.

1 septembrie, 2013

Patriarchia.ru

https://ioanatan.wordpress.com/

Reclame