Monthly Archives: Octombrie 2014

PS Marchel: „Regret sărăcia minții unor jurnaliști care văd în mine doar un antieuropean” (I)

Episcopul de Balti si Falesti Marchel

– un interviu despre chibzuință și valori europene, incidentul cu icoana cuviosului Serghie de Radonej și politicieni mincinoși

Episcopul de Bălți și Fălești, Prea Sfințitul Marchel este una din cele mai influente voci în Biserica Ortodoxă din Moldova. Chiar dacă poziția și fermitatea lui deranjează, mai ales Puterea și mass-media, însă creștinii, dar și unii necreștini îl simpatizează pentru curajul de a înfrunta conducătorii statului, atunci când aceștia votează legi și propagă ideologii pe care Biserica le consideră dăunătoare pentru popor. Cuvântul lui aspru și tăios pe unii îi supără, pe alții îi călăuzește și îi inspiră, pentru că, Preasfinția Sa își ia în serios misiunea de păstor și slujitor al Domnului. Cel puțin așa ni s-a părut nouă în timpul discuției, pe care am avut-o într-un local din apropierea Bisericii „Constantin și Elena” unde slujește ca episcop.  

– Prea Sfințite, în predica de astăzi din Duminica Învierii fiului văduvei din Nain ați îndemnat lumea să chibzuiască cum se cuvine pe cine să voteze la scrutinul din 30 noiembrie. Spuneți-ne, cine dintre actualii lideri vă inspiră încredere sau poate chiar simpatie. Este cineva pentru care ați vota la viitoarele alegeri? Vă întreb acest lucru pentru că, sînteți și cetățean al Republicii Moldova, pe lângă faptul că sunteți episcop de Bălți și Fălești și ocupați o funcție importantă în ierarhia bisericească.

-Igor, regret foarte mult că ai înțeles că îndemnul meu la chibzuință s-ar referi numai la alegerile parlamentare în pragul cărora suntem. Vreau să zic că a fost o chemare la chibzuință în general, nu doar în politică, dar inclusiv și în politică. Probabil, că am pomenit și de politică măcar și pentru faptul că ne aflăm în vremea măcinării, dacă vreți, vremea când trecem anumite testări, rezultatele cărora se vor face simțite anume în următorii patru ani. Am îndemnat, în genere la chibzuință: la chibzuință când ne alegem profesia, la chibzuință când ne alegem locul de trai, la chibzuință atunci când ne alegem a doua jumătate pentru a ne așeza viața întru viitor.

Într-un cuvânt, un lucru chibzuit, după mine, este un lucru cântărit, un lucru bine gândit, un lucru bine rugat, cerut de la Dumnezeu și anume aceasta am avut în vedere când am chemat la chibzuință. Dar, fiindcă suntem înainte de alegeri, am îndemnat oamenii la chibzuință ca să facă alegerea corectă pentru țară. Cred că nimeni nu mă va condamna, nimeni nu-și va exprima dezacordul pentru o astfel de poziție. Acum țara se află într-un pericol oarecare, acum țara se află la o răscruce. Ne aflăm la momentul când trebuie să spunem „da” sau „nu” referitor la o parte (direcție n.a.) sau alta. Și atunci când reperele noastre duhovnicești, bisericești, creștinești se strivesc cu cea mai mare vehemență de unii dintre cei care ar trebuie să le apere, iată anume aceasta mă face să îndemn poporul la chibzuință inclusiv și la alegeri.

Mă voi abține să dau nume și să menționez preferințele mele politice, pentru că și fără de aceasta sunt, deseori, condamnat, se spune că episcopul Marchel, care are o funcție bisericească, se amestecă în politică. Mai puțini sunt cei care înțeleg, care văd cum stau lucrurile pe față: nu eu mă amestec în politică, ci politicienii ca tâlharii în întunecimea nopții sar în curtea Bisericii și strivesc tot ce pot, strivesc tot ce doresc, strivesc tot ce le permitem noi să strivească. Eu încerc să le spun acestor politicieni fără de rușine, fără de credință, fără de simțul măsură: „Domnilor, plecați de la noi!” Iată în sensul acesta îi numesc pe cei mai anticreștini pe nume. În caz contrar, dacă nu s-ar fi întamplat lucrurile despre care vă vorbesc eu, vă asigur că o sută de ani nu aș fi numit nici un nume al unui politician.

John-Kerry-Chisinau-politicieni-conducerea1Dar fiindcă ei înșiși se amestecă în treburile bisericești, demolând tot ce zidim noi fărimitură cu fărâmitură, bucățică cu bucățică ani și poate chiar zeci de ani de-a rândul; ei, care printr-o simplă semnătură ministerială care costă câțiva bănuți risipesc tot ce am zidit noi în plan moral timp de zeci de ani. Iată împotriva acestora eu vreau să mă ridic și să le spun: „Domnilor, stați! Nu acesta este platoul, segmentul unde dvs. trebuie să activați ca politicieni. Dați cărbuni la lume, că suntem în prag de iarnă, dați lemne, dați-le salarii decente, ca să aibă cu ce plăti facturile pentru servicii comunale și să poată achiziționa câte ceva pentru zile negre!”.

Iată aici, dlor politicieni, ar trebui să vă manifestați și pe urmă să aveți cu ce vă înfățișa în fața poporului și să puteți spune „Noi v-am ajutat și vom face acest lucru și mai departe, iată votați pentru noi”. Dar atunci când dumneata îmi scoți denumirea și fenomenul de mamă și de tată din mitrică, din certificatul de naștere al copiilor, atunci când dumneata propui să înlocuim denumirea de mamă și de tată care este în sângele nostru, în rădăcinile rădăcinilor noastre… propui să le numim cu așa cuvinte precum „părintele numărul 1” și „părintele numărul 2”, atunci când dumneata islamizezi țara care este creștină de la începuturile ei, atunci când dumneata demolezi tot ce este creștinesc aducând, ca să zic așa, în ograda legii pe cei fărădelege, pe cei fără de rușine, pe cei care strică tot, pe cei pe care Dumnezeu i-a pedepsit mai aspru ca pe alți păcătoși, atunci cum ar trebui să mă comport eu cu dumneavoastră? Și iată, în sensul de a pune stăvilă acestui fenomen de distrugere în toate sferele sociale ale vieții, inclusiv și în cele duhovnicești, anume pentru aceasta m-am adresat la lume ca să fie mai chibzuiți, să fie mai atenți, să fie mai bine gânditori, să fie mai înțelepți atunci când vor face alegerea.

-Unele organe de presă v-au creat reputația de episcop antieuropean. În legătură cu aceasta vreau să vă întreb, dvs. sunteți pentru sau contra integrării europene și care vă sunt argumentele? Pe ce vă bazați când adoptați o poziție sau alta?

-Regret mult de sărăcia minții și înțelepciunii acelor jurnaliști care au văzut în mine doar un antieuropean. Vreau să zic că este vai și amar de steaua noastră dacă vom gândi la nivelul tălpii gâștii, la nivelul genunchiului de broască. Este vorba că întotdeauna m-am pronunțat împotriva la tot ce este rău, împotriva la tot ce este urât, împotriva la tot ce este incorect și care vine și se implementează la nivel legislativ, impunând întreaga societate moldovenească să trateze cu respect astfel de lucruri. Mă împotrivesc la tot ce este urât și nu frumos ce vine din Europa. Pe de altă parte, cred că doar un descreerat nu-și dorește o deservire europeană în toate sferele: în sfera comercială, în sfera medicală, în sfera asigurărilor. Cine nu-și dorește drumuri europene, cine nu-și dorește salarii europene? În sensul acesta eu îmbrățișez Europa și-i zic bine ai venit! Dar atunci când vin cele mai mari mârșăvenii, iată în fața unei astfel de Europe eu mă împotrivesc. Nu vreau să plătesc cu sufletul, cu curăția sufeltului poporului pentru unele valori absolut necreștinești, absolut urâte, absolut întunecate, pe care conducătorii noștri le învelesc frumos și le numesc valori europene. Împotriva acestora eu mă împotrivesc.

-Să nu vă supărați dacă sunt întrebări mai pipărate…

-Nu mă supăr pe jurnaliști pentru că ei de altceva nu sunt capabil. Mușcați, măi băieți!

Cuviosul Serghie de Radonej-Pe Internet au apărut comentarii mai acide, mai critice legate de un incident cu icoana cuviosului Serghie de Radonej. Noi, adineaori eram într-o cafenea și cineva intrând pe Internet ne-a spus: Uite cineva îl critică pe mitropolit pentru că nu ar fi primit icoana cuviosului Serghie de Radonej la Chișinău. Eu nu știu prea multe detalii despre această icoană, dar pentru că am văzut-o în Biserica „Sfinții împărați Constantin și Elena” unde slujiți dvs. mi-am zis că ar trebui să cunoașteți mai multe despre această întâmplare. Cum a fost?

-Am zis: „Bine ai venit, sfinte preacuvioase părinte Serghie la Bălți!”, la Eparhia de Bălți, l-am întâmpinat cu toată pietatea noastră creștinească, i-am făcut plecăciuni. Am înălțat rugăciuni în speranța că vom fi auziți și blagolsoviți de el. Eu vă pot răspunde la toate întrebările ce țin de Eparhia de Bălți. Dar ceea ce ține de Chișinău, de Eparhia de Centru, vă rog să adresați toate întrebările capului acestei eparhii, mitropolitului Vladimir.

-Bine, cum a ajuns icoana la Bălți?

-La data de 18 iulie, adică la vre-o săptămână după pomenirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel am scris un raport către Preafericitul Chiril, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii (știți că Biserica Ortodoxă din Moldova este parte organică, este parte armonioasă a Bisericii Ortodoxe Ruse) și adresându-mă la Patriarhul nostru l-am rugat să blagoslovească venirea acestei mari sfințenii pe pământurile moldovenești. Patriarhul a răspuns pozitiv și m-a readresat să coordonez toate chestiunile ce țin de aducerea icoanei cu părintele Pavel, blagocinul Lavrei Sfintei Treimi sau Serghiev Posad, cum îi zic credincioșii. Blagocinul mi-a spus categoric, că icoana nu trebuie transportată în portbagajul avionului, nu trebuie iradiată cu raze Renghen in timpul controalelor cu scaner pentru că are de suferit pictura.

Mai mult decât atât. Am fost rugați ca icoană să fie transportată prin zona VIP pentru că, pe bună dreptate este un lucru sfânt și după cum știți …mă rog, vameșii sunt diferiți, sunt și mai credincioși, și mai puțini credincioși, și necredincioși. Calculând eu toate acestea și timpul pe parcursul căruia icoana urma să se afle în Eparhia Bălți, plus obligațiunea de a caza doi monahi însoțitori ai icoanei am constatat că este prea costisitor pentru mine și am rugat Patriarhul să găsească posibilități finaciare pentru a transporta icoana în Eparhia de Bălți. Am cerut icoana pentru perioada începând cu 28 octombrie, așa era mai convenabil pentru mine, dar au hotărât acolo sus ca icoana să vină începând cu data de 11 octombrie și au găsit și mijloace financiare pentru transportarea icoanei; l-au găsit pe președintele campaniei „Iubesc Moldova” Igor Dodon, care și-a asumat cheltuielile finaciare pentru transportarea icoanei tur-retur și pentru întreținerea însoțitorilor icoanei.

Iată așa a nimerit icoana în Eparhia de Bălți. Vreau să zic că am înștiințat confrații mei, arhiereii din Republica Moldova la ședința Sinodului BOM din 3 septembrie că va veni icoana. Am înțeles că atunci nu au acordat atenția cuvenită sau cel puțin atenție suficientă, pentru că acum, discutând cu unii din ei, mi-am dat seama că Prea Sfințiile lor au înțeles că e vorba de o altă icoană dăruită fiecărei eparhii de către un alt politician, Renat Usatâi. Acum suntem în situația în care suntem. Icoana este blagoslovită după discuția mea cu Patriarhul Chiril din 26 septembrie pentru Eparhia de Bălți cu dreptul de a vizita și alte eparhii ale Bisericii Ortodoxe din Moldova. Atât vă pot spune la acest capitol. În rest, singur stau în nedumerire, singur caut răspuns la anumite întrebări. De ce ar trebui refuzată icoana ca să viziteze Chișinăul sau, eu știu, alte eparhii? Chiar nu înțeleg de ce.

-Următoareamea întrebare este despre relația dvs. personală cu liderii politici. Aici voi insista să vorbim pe nume. Pentru că dvs. sunteți o voce puternică în Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova și eu intuesc că este imposibil să nu aveți anumite întâlniri și cu liderii politici. Când zic lideri politici mă refer și la șeful statului, și la primul ministru, și la alți miniștri din Guvern. Nu sînt genul de om care să promoveze scandaluri, dar presa a vuit atunci când dumneavostră ați avut îndrăzneala de a-l numi pe șeful statului „om de nimic”. Era, dacă nu greșesc, în contextul planificării vizitei Patriarhului Chiril la Chișinău. Dacă e să fiu și mai concret, care este relația dumneavoastră cu președintele Timofti, cu liderul PLDM Vlad Filat, cu liderul Partidului Comuniștilor, Vladimir Voronin? Vă întreb pentru că, uneori, când discuți personal cu oamenii publici la un pahar de ceai, înțelegi că ei sunt altfel decât îi prezintă presa.

-(zâmbind) La un pahar de ceai, ziceți?

IMG_8811Vasăzică, eu clasific politicienii în două tabere: mai creștini și mai puțin creștini. Așa cum pomul se cunoaște după roade, tot așa și creștinul după fapte. Cu unii politicieni discut mai des, mă văd mai des și discuțiile cu ei îmi provoacă un interes oarecare. Sunt însă alții, pe care i-ați nominalizat și dumneavoastră, cu care nici nu vreau să am nimic și această dorință este reciprocă. Am în vedere liderii Alianței și, printre ei, inclusiv și președintele țării Nicolae Timofti. Vreau să zic că produsul lucrării lor la conducerea statului eu îl calific ca fiind anticreștin. Dacă vreți să vă convingeți de aceasta pur și simplu răsfoiți acele legi pe care ei le-au adoptat, și le-au promovat, și le-au promulgat atât de rapid, încât rămâi nedumerit: la ce bun? de ce este necesară o astfel de accelerare? atunci când unele legi, cu adevărat folositoare pentru întreaga societate stau, așteaptă promulgarea șefului statului luni întregi, jumătate de an. Și, în același timp, alte legi atât de distrugătoare de suflet cum ar fi legea de egalitate a șanselor a fost peste noapte sau a doua zi promulgată de Timofti, președintele țării.

Vreau să vă destăinui altceva, atunci când a fost ales el, cu unele abateri de la graficul de timp: era anunțată alegerea președintelui pentru orele 10.00 și l-au ales și l-au întărit la orele 8:15; undeva pe la 8:45, adică peste jumătate de oră, prima felicitare primită de Nicolai Vasilevici Timofti în calitate de Președinte al Republicii Moldova a venit din partea Preafericitului Patriarh Chiril, împotriva vizitei căruia el s-a ridicat. Și măcar n-a avut până la urmă bărbăția să zică: „Da, uite eu m-am pronunțat împotriva vizitei Patriarhului Chiril în Republica Moldova din motivele cutare și cutare”.

Dar, după intervenția mea drastică, vreau să o calific ca fiind drastică, conștient drastică, a zis: „Domnilor, păi eu n-am zis nimic împotriva venirii Patriarhului”. Domnule, ai bărbăție sau ești ca o trestie bătută de vânt? Deci, cu astfel de oameni eu nu vreau să am de a face, nu vreau nici să mă întâlnesc, pentru că consider discuția cu dânșii pur și simplu o pierdere de timp. Aș putea să-i numesc și pe ceilalți, dar nu știu dacă nu le fac prea multă cinste, am în vedere ceilalți conducători ai partidelor de guvernământ sau ai Alianței, pentru că ei vorbesc una și fac alta.

La unul dintre ei, fără să-i numesc numele, m-am întânit cu nouă zile înainte de votarea acestei legi păcătoase, pe bună dreptate păcătoasă, anticreștină și antiumană (pe care au adoptat-o la 25 mai 2012); am fost la dumnealui personal, l-am avut nu o singură dată oaspete în casa mea și el m-a asigurat: „Vladâca, întoarce-te la casa ta liniștit, că nu vom mai vota noi această lege, pentru că am doi copii minori și nu vreau ca peste 4-5 ani să mă întrebe, tată, în ce ai transformat tu țara aceasta votând legea aceasta și legiferând gay-i ?”. Nouă zile au fost la mijloc. Cum credeți ce atitudine ar trebui să am eu față de astfel de politicieni care vorbesc una și fac alta?

Nicolae TimoftiI-am catalogat drept mincinoși și nimic mai mult. Este drastic, da. Cum se numește omul care întrebuințează multe țigări? Fumător, nu-i așa? Cum se numește omul care întrebuințează mult alcool? Bețiv. Cum se numește omul care spune neadevăruri? Mincinos. Uite acesta este numele lor. Cu astfel de oameni, nu vreau să am de a face, din simplu motiv că eu mă strădui, vede bunul Dumnezeu, că nu mă strădui pentru interese meschine proprii, dar mă strădui, într-adevăr să corespund misiunii, pe care am îmbrățișat-o conștient: slujesc lui Dumnezeu și poporului credincios. Eu zidesc, ei risipesc. Ce pot avea în comun aceste două categorii de persoane, de oameni atât de antipodici, cu interese diametral opuse? Cred că nimic.

De altfel, dacă s-ar uni împreună aceste persoane antipodice, am avea, cum se numește la ruși un „vinigret”: nimic constant, nimic clar. Iată de ce eu consider că n-ar trebui să pierd timpul să-i conving pe aceștia. Pe ei, apropo, i-au convins stăpânii lor din Europa, care i-au astupat, i-au acoperit cu fel de fel de daruri; iar ei având slăbiciune și docilitate s-au lăsat cuceriți de aceste daruri și acum, dacă vreți, își îndreptățesc datoriile care le au față de stăpânii lor din Europa. Știți cum spune Declarația pentru drepturile omului? Obligațiunea fiecărei guvernări este voința poporului. Cine caută la voința poporului din Republica Moldova? Nimeni. Sunt ei oare conducători ai țării, ai poporului mldovenesc? Eu pun la îndoială acest lucru. În caz contrar, lasă să dovedească că țin cont de doleanțele poporului moldovenesc. Uite atunci o să zic și eu că, pe bună dreptate slujesc poporului, dar nu intereselor proprii.

Igor Pînzaru

https://ioanatan.wordpress.com

(va urma)

Anunțuri

Patriarhul Chiril: „Jurnalismul trebuie orientat la gânduri și idei, dar nu la o simplă enumerare a noilor evenimente și fapte”

Discursul PatriarhuluiLa 24 septembrie 2014, în sala Soboarelor bisericești a catedralei „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova, a avut loc întâlnirea Preafericitului Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril cu participanții la cel de-al VI-lea Festival internațional al mass-media ortodoxe „Credință și cuvânt”. Societatea informațională. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat către cei prezenți cu un discurs.

Salut cordial pe toți participanții la festival! Sunt bucuros că am posibilitatea să mă întâlnesc din nou și să comunic cu Dumneavoastră. Din timp aș vrea să vă aduc mulțumiri tuturor care deja au expediat întrebări  pe adresa Patriarhului. Însăși luarea cunoștinței de ele a fost pentru mine foarte importantă, deoarece ele indică orientarea intereselor care există azi la acei ce activează azi în mijloacele mass-media bisericești sau în mass-media laice, care reflectă temele religiei și, în special, cele referitoare la ortodoxie.

În primul rând, este important să subliniem că activitatea informațională este azi pentru Biserică nu ceva străin, ci devine un aspect important al activității interne bisericești. Societatea informațională pătrunde cu ușurință în curtea bisericească. Nu mai există nici un fel de pereți – nici orășenești, nici mănăstirești, nici parohiali – care ar putea apăra societatea bisericească de pătrunderea informației ce există în societatea laică. Aceasta este o provocare puternică.

Sarcina Bisericii este una și aceeași pe parcursul mileniilor și noi credem că ea se va păstra neschimbătoare până la sfârșitul veacurilor. Biserica este chemată să continue slujirea Domnului Iisus Hristos, să mărturisească despre adevărul lui Dumnezeu, să ducă oamenii spre mântuire și alt scop Biserica nu are. Toate celelalte pe care le facem – activitatea socială, participarea la dialogul politic, lucrul cu informația și în domeniul informării în masă – se realizează de Biserică doar în măsura în care ea servește cauzei mântuirii omenești.

Unul din elementele importante ale spațiului informațional este știrea. Fără știre nu există spațiu informațional. În legătură cu aceasta apare întrebarea: pot oare știrile bisericești să fie factor de atracție a oamenilor, pot oare să trezească interesul în spațiul informațional? Sunt profund convins că pot, deoarece însăși Buna vestire, Evanghelia, este o știre nu doar pentru generațiile următoare, dar chiar și pentru foarte mulți care cunosc Evanghelia.

Cu mine vor fi de acord acei slujitori ai bisericii, care au o atitudine rațională față de activitate lor de propovăduire. Propovăduirea de obicei se ține pe marginea textului evanghelic sau apostolic. Majoritatea slujitorilor bisericii care au studii și experiență în slujire cunosc practic aceste texte pe de rost sau aproape pe de rost. Se pare că ei nimic nou nu pot afla din această carte. Dar dacă veți privi la acest text din punctul de vedere al celor întâmplate personal cu voi, cu apropiații voștri, cu rudele, cu parohia voastră, cu țara voastră, cu lumea, atunci apare o astfel de abordare a înțelegerii textului, care anterior nu a existat.

Evanghelia este o mare fără fund, fără margini, este un izvor de știri. Anume de aceea propovăduirea Bisericii trebuie să fie actuală prin firea sa. Dacă propovăduirea Bisericii încetează să aducă știrea, dacă enoriașii știu din timp ce va spune părintele paroh referitor la Marta și Maria din textul evanghelic, atunci prea mare interes nu va exista.

Jurnalismul nu poate trăi fără știri, prin urmare jurnalismul trebuie să fie orientat la gânduri și idei, dar nu pur și simplu la enumerarea noilor evenimente și fapte. De obicei jurnalistul este în goană după fapte, ca să fie primul în prezentarea lor. Cu apariția Internetului aceasta a devenit un fel de maladie, deoarece în Internet este indicat timpul exact când este postată știrea. Și dintr-o dată, o, nenorocire – site-ul vecin a postat știrea cu 32 de secunde mai înainte decât tine!

Jurnalismul bisericesc are o cu totul altă abordare a știrilor. Dacă în centrul mesajului nostru către lume, pe care îl aduce jurnalismul bisericesc, va fi o privire nouă a problemelor, a vieții, atunci noi vom fi sursă de știri, poate nu întotdeauna de prima oră, dar care sunt în stare să trezească gândul, să aducă pe oameni la înțelegerea cuvântului lui Dumnezeu, iar cel mai important – la înnoirea înțelegerii propriei persoane și a atitudinii față de lumea ambiantă.

Festivalul mass mediei ortodoxe Credinta si CuvantSă trecem la întrebările concrete. Ce trebuie să facem ca jurnalismul bisericesc să fie actual? Ca el să aducă un astfel de mesaj Bisericii și societății, în jurul căruia vor apărea discuții, s-ar naște un interes real de ordin intelectual și duhovnicesc. Noi trebuie să reieșim din ordinea de zi interioară, care este atât de variată azi. Dar din varia pricini unul din elementele ei interesante nu trezește practic interes în rândul comunității noastre de jurnaliști ai Bisericii.

În cadrul  Bisericii Ortodoxe Ruse este creat un mecanism care nu a existat până acum în cadrul vreo unei Biserici Ortodoxe. Acest mecanism reflectă însăși ideea sobornicității cu o participare largă nu doar a episcopatului, clerului și monahilor, dar și a mirenilor – bărbați, femei, tineret. Este vorba de Adunarea Intersobornicească. Sarcină ei constă în faptul de a ajuta întregii Biserici să adopte decizii necesare pentru realizarea activității păstorești în Biserică, inclusiv legate de problemele acute contemporane.

Lucrul Adunării Intersobornicești este maximal transparent și democratic, fără paternalism. Nimeni nu conduce procesul în așa mod ca să fie cineva izolat și ca însuși procesul să fie orientat în acea albie, care a fost determinat de cineva în prealabil. Totul se naște într-o discuție vie. Iar apoi survine cea mai importantă perioadă – perceperea la nivel general-bisericesc a acestor documente ale Adunării Intersobornicești.

Deseori jurnalistica, inclusiv cea ortodoxă, trece sub o tăcere totală aceste documente, încât această tăcere devine evidentă pentru foarte mulți. De ce se întâmplă aceasta? Doar aici este sursa multor știri de ordin duhovnicesc, intelectual și cât este de important ca la nivelul eparhiilor și parohiilor noastre să fie purtată o discuție la nivel general-bisericesc. Noi trebuie să creștem în cultura discuției general-bisericești privind acele probleme, care sunt la ordinea zilei.

Ca moștenire a anilor nouăzeci (ai secolului trecut – red.) la noi a rămas tendința de a discuta în intonații emoționale, colorate negativ, anumite probleme de ordin bisericesc. Îmi aduc aminte de discuția în jurul limbii slavone bisericești și a celei ruse (la oficierea serviciilor divine). Ea era atât de brutală și nerespectuoasă față de oponenți, încât deseori, când omul era de altă părere, el era supus  prigonirii. Era numit sau conservator și rigorist, sau din contra – reformator. Trecerea discuției general-bisericești la o astfel de tonalitate întotdeauna m-a amărât. Înțelegeam că trebuie să trecem încă o cale lungă ca să revenim la tematica și tonalitatea unei discuții general-bisericești de la începutul secolului al XX-lea, când exista Adunarea Ante-Sobornicească și multe probleme serioase și dificile ale vieții bisericești au început să fie discutate în mod sobornicesc.

Dea Dumnezeu ca în jurul documentelor Adunării Intersibornicești să se formeze o discuție matură, responsabilă bisericească, care ar ajuta la adoptarea unor decizii necesare.

Este evident că în societatea informațională crește rolul profesiei de jurnalist și influența jurnaliștilor asupra temperaturii vieții societății, asupra orientării acelei discuții care se desfășoară în societate. De aici, bineînțeles, vine și marea responsabilitate. Desigur că în ultima vreme, ce să mai ascundem, se coboară nivelul jurnalismului. Și nu pentru că sunt mai puțin oameni capabili – există persoane uimitor de talentate, deștepte, cu studii, care sunt în stare să prevadă evenimentele. Însă un factor nou deseori estompează rolul jurnaliștilor talentați.

Astăzi în postură de jurnalist apare fiecare participant la discuțiile pe Internet. Cuvintele fiecăruia pot pleca în spațiul informațional și se pot atinge de conștiința milioanelor de oameni. Dar dacă înainte vreme jurnaliștii trebuia să se pregătească de discuțiile și opiniile expuse în public, trebuia să-și cizeleze stilul, nivelul profesionist, acum nu este obligatoriu aceasta. O frază semi-doctă poate excita o jumătate din societate, deoarece este prezentă în spațiul informațional alături de creațiile jurnalisticii. De aceea blogherii, care adună un auditoriu mare, fără a avea nici studii, nici experiență, iar uneori nici înțelegerea acelor probleme pe care le abordează, devin nu mai puțin influenți, decât jurnaliștii profesioniști cu studii selecte.

Jurnalisti ai Bisericii in dialog cu PF ChirilPrecum nu poți deveni chirurg, fără a avea studii (noi știm la ce poate aduce aceasta), precum nu poți deveni preot fără studii (de asemenea, știm la ce poate aduce aceasta), tot așa nu putem pretinde la influența asupra minților omenești, fără a avea o pregătire corespunzătoare.

În acest sens, jurnalismul nostru ortodox nici într-un fel nu trebuie să pășească pe calea simplificării a tot ce e legat de această profesie. Nu putem să trecem cu vederea textele necalitative, nu putem să ne împăcăm cu plictisul care uneori este creat de pana și cuvintele jurnaliștilor noștri, nu putem să fim de acord, de asemenea, cu încercarea stilisticii bisericești de a crea imaginea iluzorie și folclorică a Ortodoxiei. Fraza cuvioasă este evlavioasă cu adevărat doar atunci, când ea trezește gândul, pe când stilistic ea poate fi exprimată nu negreșit în noțiunile unei subculturi tradiționale bisericești înguste.

De aceea un jurnalist contemporan ortodox trebuie să fie, bineînțeles, o persoană bine pregătită din punctul de vedere profesional. Pe lângă aceasta, ei trebuie să fie oameni  ce gândesc, deoarece creația lor este în stare să influențeze asupra conștiinței a mii de oameni.

Consider că în fața Bisericii se află o sarcină enormă de a pregăti un corpus al unor atare jurnaliști. Noi avem multă nevoie de această slujire. Vreau să subliniez că este anume slujire, iar nu serviciu, deoarece nu poți fi azi jurnalist ortodox, iar mâine să treci la o altă tematică. Cu tema bisericească persoana trebuie să se facă una, să conviețuiască cu ea, ea trebuie să devină tema vieții sale.

Influența jurnalismului nostru, fără îndoială va crește, dacă oamenii care participă la activitatea informațională vor întrece după toți parametri pe toți acei participanți numeroși ai procesului informațional care, după părerea mea, nu îmbogățesc acest proces, dar din contra, sau îl distrug, sau îl fac periculos pentru viața duhovnicească a omului.

Încă un moment foarte important. Cuvintele voastre nu vor ajunge niciodată până la inimile oamenilor – aceasta se referă și la preoții care spun predici – dacă singuri nu veți trăi în propria experiență ceea despre ce vorbiți, dacă omul nu a simțit în interiorul său, nu a trecut prin conștiința sa, nu a suferit tema, cum se mai spune uneori, reportajele lui nu vor ajunge la mintea și inima altor oameni, tot așa cum nu va ajunge la mintea și inima altor oameni predica preotului ce nu a simțit în inima sa ceea despre ce vorbește.

Jurnalistul chisinauian Iulian Proca la festivalul mass mediei ortodoxe din MoscovaAm avut odată o discuție foarte interesantă cu o enoriașă ce vorbea despre un preot care i-a primit mărturisirea. Ea a spus numele unui preot care, după părerea mea, cu nimic nu se deosebea de ceilalți. De aceea mărturia acestei femei a fost pentru mine foarte importantă. Ea a spus: „Când părintele mă spovedea, am înțeles că el, de asemenea, se spovedește”. Aceasta a produs o impresie atât de puternică asupra acelei femei, care era în stare să aprecieze critic totul ce se întâmpla în jurul nostru, încât ea a devenit o persoană profund  credincioasă. În acel preot simplu ea l-a văzut nu pe acela care de la înălțimea situației sale primește spovedania, dar pe omul care este în stare să se identifice pe sine cu problemele ei și să vorbească nu doar în numele unui învățător, dar să vorbească în numele unui participant interesat al procesului de ieșire a omului de sub presiunea și influența înclinărilor spre păcat.

Acest exemplu ar trebui, după părerea mea, să vă arate tuturor că fără o experiență interioară duhovnicească nu există un jurnalist bisericesc adevărat. Jurnalistul bisericesc este acela care Îl propovăduiește pe Hristos, chiar fără a se ocupa de propovăduirea bisericească. Prin urmare, totul ce scrie și spune, trebuie să fie o parte importantă a vieții lui personale.

Încă despre ceva aș vrea să vă vorbesc. Pleacă din circulație un termen minunat – „publicistica”. Încă în secolul al XIX-lea sfântul ierarh Teofan Zăvorâtul scria cu alarmă, că ar trebui de pregătit o armată întreagă de apologeți creștini, pentru a ne opune ideilor ateismului în răspândire. Perifrazând aceste cuvinte ale sfântului ierarh Teofan, aș vrea să spun că Biserica noastră are nevoie azi de o armată de publiciști care posedă cuvântul viu, metaforic, care sunt sinceri, fierbinți și capabili să trezească interesul la cele mai diverse pături ale societății.

Eu cunosc câțiva publiciști excepționali de acest fel și cu toată lipsa de timp le citesc articolele, deoarece ele multe ne oferă nu doar din punctul de vedere al cunoașterii unor argumente, dar și din punctul de vedere al înțelegerii faptului ce se întâmplă în conștiința omului inteligent, cu studii, care trece prin sine o anumită temă bisericească. Eu cred că de asemenea cunoașteți numele acestor persoane. Unii dintre ei sunt prezenți azi în sală.

Noi avem nevoie de foarte mulți publiciști de acest fel, care ar putea susține temele ortodoxe, ar putea apăra poziția bisericii în mod viu, convingător, intelectual, oferind exemplu și în discuția de polemică, fără ofense, fără etichetări, biruind pe oponenți nu prin emoții, în special de ordin negativ, dar prin puterea convingerii, prin frumusețea frazei, prin caracterul metaforic al expresiei, prin erudiție.

Nu este un lucru simplu și o slujire deloc simplă. Cred că universitățile noastre ortodoxe trebuie să se gândească la crearea unei elite de scriitori bisericești. Deoarece publicistul este persoana care se referă la elita jurnalisticii. Nu este acela care transmite informația despre evenimentele ce au avut loc, dar acela care le supune analizei, acela care ajută oamenilor să pătrundă în esența problemelor nu doar de natură bisericească, dar și a celor care se află la tangența relațiilor dintre Biserică și stat, dintre Biserică și societate, dar cel mai important, a problemelor care se întâmplă azi cu omul și cu societatea umană.

"Aici ar trebui de schimbat putin fraza..."Noi trăim în vremuri deosebite și poate că generația viitoare va vorbi despre noi tot așa, cum noi vorbim despre vremurile revoluțiilor ruse: dacă noi am fi fost acolo, nu am fi făcut aceasta. Oare cum nu au observat ei aceasta? Cum au putut ei admite așa ceva? Dar dacă am fi fost acolo noi, am fi făcut și mai rău. Nu cumva și despre noi să se spună: „De ce nu s-au găsit oameni în Biserică, care s-ar adresa către societate convingător și viu și care ar chema-o să se lase de tendințele păgubitoare nu într-un limbaj  de mentor, de învățător, dar prin puterea cuvântului, prin forța intelectului, prin puterea duhului?”

Un publicist bisericesc este același propovăduitor care lucrează pe un front mai larg. De aceea este atât de important ca să fie format un corpus de acești oameni, care ar fi în stare să ajute contemporanilor noștri să vadă frumusețea adevărată a Evangheliei și în corespundere cu această frumusețe să își organizeze viața.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

https://ioanatan.wordpress.com