Mitropolitul de Rostov Mercurii: „Fiece Liturghie este o revărsare inexprimabilă de forță și bucurie duhovnicească”

Președintele Departamentului pentru învățământul religios și catehizare al Bisericii Ortodoxe Ruse mitropolitul de Rostov și Novocerkassk Mercurii a oferit un interviu gazetei lunare „Dobrye liudi”.

-Spuneți-ne, cu ce se ocupă Departamentul sinodal pentru învățământ religios și catehizare?

-Dacă e să vorbim pe scurt, departamentul desfășoară activități pe următoarele direcții de bază: educația ortodoxă preșcolară în grădinițe și creșe; învățământul în școli, gimanzii și licee ortodoxe; învățământul în instituții ortodoxe de învățământ superior, care se ocupă cu instruirea pedagogilor și cateheților ortodocși; învățământul religios în școlile duminicale; catehizarea în parohii. Incă o direcție de lucru pe care departamentul o supervizează în comun cu ministerul învățământului și șitiinței al Federației Ruse este introducerea cursului bazele culturilor religioase și ale eticii laice în școlile de cultură generală.

-Deja a trecut un an de la introducerea cursului în școli. Care sunt rezultatele primului an de studii?

-Rezeultatului primului an de studii este integrarea armonioasă a cursului în programa scolii: stabilirea unor conexiuni interdisciplinare, interesul pedagogilor în dezvoltarea de mai departe a acestui curs, aprecierile bune ale levilor și părinților acestora.

Țin să vă amintesc, că încă de la începuturile predării disciplinei Bazele culturilor religioase și ale eticii laice noi nu am așteptat și nu am sperat la rezultate imediate. Parafrazând cuvintele Preafericitului Patriah Chiril, voi spune, că de la acest curs noi așteptăm, în primul rând, o schimbare sau, mai exact, o ameliorare calitativă a climatului moral în școli și în familiile celor, care studiază cultura religioasă. Bineînțeles, acest rezultat nu poate fi obținut într-un singur an. În cel mai bun caz, roadele bune ale componentei educaționale a programei școlare vor fi vizibile în clasele absolvente. De aceea așteptările noastre principale sunt legate de viitorul pașnic și fericit al copiilor noștri. Un viitor, în care ei, sper că deja în timpul apropiat, vor putea studia cultura religioasă maternă nu doar în clasa a patra, dar într-adevăr ca un domeniu disciplinar integru la toate nivelurile școlii medii de cultură generală, cu perspectiva de a aprofunda cunoștințele la cultura confesiunilor în timpul studiilor la instituțiile de învățământ superior.

-Vladâca, ce atitudine aveți față de știința modernă, tehnologiile informațonale, internet?

-Utilizez tehnologiile moderne și internetul. În lumea de azi acestea sunt mijloace de comunicare  tot așa cum erau înainte (și rămân și astăzi) posta, cărțile, presa ș.a.m.d.Și la fel cum într-o scrisoare obișnuită putem scrie și ceva sfânt , și ceva păcătos, tot așa și pe rețelele de socializare și în poșta electronică. Departamentul nostru are propiul său site, mitropolia de Don – la fel. Mai mult decât atât, una din primele mele dispoziții în calitate de arhiereu eparhiot a fost sarcina pusă în față tuturor parohilor eparhiei de a crea pagini ale parohiilor pe site-ul eparhiei, pentru ca fiecare om care se interesează să poată face cunoștință cu istoria și viața actuală a parohiei.

Voi invoca decizia Soborului Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din anul 2013: „Constatând influența tot mai mare a media sociale ca mijloc de formare a opiniei publice, potențialul lor educațional și de învățământ, Soborul consideră important elaborarea unor noi abordări pentru realizarea misiunii bisericești în spațiul Internet”.

În ceea ce privește știința modernă, primul lucru despre care aș vrea să vorbesc este responsabilitatea omului de știință pentru activitatea sa. Multe descoperiri moderne confirmă adevărurile biblice, dar multe cercetări sunt poiectate inițial spre a pune la îndoială Principiul Dumnezeiesc al construirii universului. Din această cauză „știința modernă” este un concept ambiguu. Există mari oameni de știință, care muncesc în conlucrare cu Creatorul, dar există și afaceriști în ale științei, pentru care pe primul loc se află profitul personal sau afirmarea unor idei dubioase. Le doresc din toată inima tuturor ajutorul Domnului – petru cei dintâi în căutările lor științifice, pentru cei din urmă  – în întoatrcerea la calea Adevărului.

-Mulți au auzit despre școala duminicală, dar nu au ideea ce este aceasta. Ați putea să explicați pentru cititori ce reprezintă aceasta?

-Școala duminicală este o instituție parohială, în care, cu puterile comunității, se organizează procesul de studiere de către copii a învățăturii de credință ortodoxă și a moralității, precum și diferite cercuri de dezvoltare generală și secții. Merită să remarcăm că persoanele care predau în cadrul școlilor duminicale trebuie să trecă o anumită instruire înainte de aceasta, pentru că nu se poate realiza acest lucru având o închipuire vagă despre Sfânta Scriptură și viața bisericească.

Școala duminicală este acel loc, unde unde copilul poate comunica nemijlocit cu preotul, poate pune intrebări care il preocupă, poate obține răspunsuri sau poate pur și simpu să comunice. În esență comunitatea parohială propiu –zisă începe cu școala duminicală, când cei maturi, copiii și preoții devin ca o familie. Trebuie să subliniem că școala duminicală nu-și propune să pregătească candidați la admitere pentru seminar, ci ajută omului să se alăture tradiției bisericești, să primească cunoștințe sistematice despre ortodoxie.

Școlile duminicale sunt diferite: mari și mici, orășenești și sătești, există și școli mănăstirești. Fiecare școală are caracterul său individual, abordarea specifică a studierii. În ciuda neasemenării lor, toate școlile duminicale au un singur scop – să aducă omul la biserică, la Dumnezeu.

-Societatea treptat începe să conștientizeze că oamenii cu posibilități limitate nu sunt oameni de categoria a doua, sunt și ei mebri ai societății ca și noi toți. Există oare anumite programe de studiu pentru copiii și tinerii cu disabilităț? Există școli bisericești inclusive?

-Majoritatea școlilor ortodoxe sunt orientate social, adică sunt destinate în mod special elevilor din familiile social-vulnerabile, familiile cu mulți copii, între care sunt și copii cu handicap.

Școala ortodoxă are un microclimat special, care contribuie la o adaptare cât mai bună a unor astfel de copii. Însări organizarea din școlile noastre te predispune la o percepere mai bună a cunoștințelor, la adaptarea socială a copiilor. În școlile pentru copii cu disabilități sunt create condiții pentru un studiu integru de rând cu alți copii.

Mitropolitul de Rostov Mercurii la Liturghie

-Există programe speciale de reabilitare psihologică pentru preoți, doar mulți dintre ei sunt nevoiți să lucreze în condiții dificile (iar uneori în situații extreme)?

Un astfel de program de reabilitare psihologică există. El se desfășoară în toate parohiile  Bisericii Ruse, în cele mai mari orașe și în cele mai îndepărtate localități sătești. El se numește Dumnezeiasca Liturghie. Înțelegeți, că ceea ce îl menține pe un preot, ceea ce îi apără sufletul, mintea și rațiunea de orișice suprasolicitări psihologice, stres-uri și tulburări, – nu sunt trening-urile psihologice, fel de fel de tehnici de relaxare sau sanatorii, dar este ceea ce în limba teologiei creștine se numește „harul dumnezeiesc”. Luați-i preotului aceasta și lui imediat, din cauza presiunii psihologice colosale, cum s-ar spune, i-ar arde toate becurile. Dar atâta timp cât îl păzește harul Divin, el într-un mod miraculos rămâne întreg și nevătămat. Despre acest lucru ar putea să vă mărturisească sute de slujitori ai Bisericii. Fiece Liturghie este o revărsare inexprimabilă de forță și bucurie duhovnicească, fără de care preotul nu ar putea să săvârșească slujirea sa. Deși, aveți dreptate, odihna omenească elementară nu a împiedicat încă nimănui. Dar la fiecare aceasta are loc în corespundere cu necesitățile și situația lui. Pentru cineva aceasta este familia, pentru altcineva – liniștea chiliei.

-Înțeleg că aveți prea puțin timp liber. Totuși. Ce îndeletniciri, hobby-uri, pasiuni aveți?

-Când se vorbește despre timpul liber, mă întreb imediat – liber de ce? De muncă? De rugăciune? De grija pentru aproapele? De ceea ce-mi este apropiat și scump? De exemplu, să scrii o carte drept mulțumire pentru oamenii, care ți-au ajutat să mergi pe calea vieții tale – la care categorie s-ar atribui? Dar comunicarea cu părinții sau cu oamenii care-mi sunt apropiați duhovnicește? Dacă timp liber numim timpul de trândăvie, când omul pentru a umple golul interior începe să privească televizorul sau schimbă cu locul timbrele dintr-un album în altul, atunci un astfel de timp eu, într-adevăr, nu am.

-Vă mulțumesc pentru întrebări. Am avut bucuria de a Vă împărtăși gândurile mele.

„Pravoslavnoe obrazovanie”/Patriarchia.ru