Category Archives: Ştiri

Curtea Suprema de Justiție: „Episcopul Marchel are dreptul la libertatea de exprimare. El și-a manifestat religia și convingerea”

PS MArchelPreasfințitul Marchel a câștigat la Curtea Supremă de Justiție procesul de judecată cu Centrul de informații „Genderdoc-M”. Preasfințitul Marchel a fost reprezentat în proces de către avocatul Pavel Midrigan, care a refuzat să ia bani pentru munca sa specificând că o face pentru binele nepoților și a tuturor copiilor din Moldova.

Reprezentanții organizației l-au acționat în judecată pe episcop după ce acesta a declarat în cadrul unui interviu TV că 92 la sută din homosexuali sunt purtători de HIV SIDA sau sunt bolnavi de SIDA și de aceea nu ar trebui angajați în instituțiile educaționale, cele de ocrotire a sănătății și în instituțiile de alimentare publică.

Avocații „Genderdoc-M” au calificat aceste declarații ca fiind un discurs de ură și incitare la discriminare și au cerut în judecată obligarea episcopului să dezmintă declarațiile și să achite un prejudiciu moral de circa 12 mii de lei.

Judecătoria Bălți și Curtea de Apel Bălți i-au dat câștig de cauză Centrului „Genderdoc-M”, dar la 16 septembrie 2015 Curtea Supremă de Justiție a constatat că declarațiile făcute de ierarh reprezintă doar niște „judecăți de valoare” care nu pot fi pedepsite.

„Colegiul conchide că, recurentul Episcopului de Bălţi şi Făleşti, Marchel, prin discursul său din interviu şi-a manifestat religia şi convingerea conform învăţăturilor pe care le împărtăşeşte, axându-se pe dogmele religiei creştin-ortodoxe, exteriorizând în acest sens activitatea religioasă, activitate care se manifestă prin răspândirea învăţăturii de credinţă, desfăşurarea activităţilor de propăvăduire a învăţăturilor creştin-ortodoxe, or, prin prisma reglementărilor Convenţiei europene a Drepturilor Omului, aceasta reprezintă o libertate garantată într-o societate democratică. Mai mult, discursul Episcopului Marchel după natura sa juridică şi efectele produse reprezintă o normalitate a activităţii sale şi nu o excepţie, în acest sens, în interviu s-a reiterat aspecte din Biblie conform cărora „homosexualitatea este un păcat”, iar Biserica nu condamnă păcătosul, ci modul păcătos de viaţă al omului. Respectiv, menţionează Colegiul, discursul invocat a fi discriminatoriu şi ofensator nu ţine de un îndemn de a discrimina pe unele persoane, după careva criterii, dar îndeamnă de a nu duce un mod de viaţă păcătos.

Mai mult, menţionează Colegiul, discursul Episcopului Marchel mai este garantat şi prin prisma reglementărilor din Art. 10 al Convenţiei europene a Drepturilor Omului, conform cărora, orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere”, se arată în decizia de judecată adoptată de judecătorii Iulia Sârcu, Galina Stratulat, Iurie Diaconu, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea.

Episcopul de Bălți și Fălești pare mulțumit că instanțele de judecată au pledat pentru libertatea de exprimare și i-au asigurat respectarea dreptului la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie.

„A fost nevoie de trei ani de umilinţă, îngrijorare şi certuri. Slavă Domnului că totul a trecut. Eu voi continua să mă rog, să slujesc şi să îndrum oamenii pe calea cea bună, să se păzească de aceşti fraţi rătăciţi ai noştri. Ei nu merită altceva decât milă şi compătimire”, a spus vladâca Marchel.

Potrivit rapoartelor oficiale, din anul 1999 până în prezent, Centrul de informaţii GenderDoc-M a cheltuit pentru „realizarea lobbysmului în interesele gay-lor, bisexualilor şi transsexualilor în structurile internaţionale şi în interiorul Republicii Moldova” și pentru alte activități circa 2 milioane de euro.

Igor Pînzaru

https://ioanatan.wordpress.com/

Surse: publika.md, ziarulnational.md

Anunțuri

Clericul Ghenadie Valuță a fost pedepsit „pentru denigrarea imaginii Bisericii Ortodoxe din Moldova”

Valuta la conferintaDiaconul Ghenadie Valuța a fost oprit de a sluji cele sfinte începând cu 1 septembrie 2015 „pentru instigarea la vrajbă și ură, clevetire, neascultarea față de ierarhia bisericească, denigrarea imaginii preoților și defăimarea Bisericii”.

Ghenadie Valuță este președinte al organizației obștești „Pro Ortodoxia” care a protestat vehement împotriva manifestațiilor homosexuale, legalizării islamului, a legii de egalitate a șanselor și a altor legi. La 23 decembrie 2014 el, împreună cu alți preoți și mireni a înaintat mitropolitului Moldovei un plan de „salvare a Ortodoxiei din Republica Moldova” în care cerea inclusiv aplicarea unor sancțiuni mai aspre pentru  „preoții  implicați în afaceri murdare, excrocherii, beții  sau a celor cu două căsătorii”, eliminarea presiunii financiare asupra bisericilor din parohii, instituirea cursurilor de perfecţionare a preoţilor, reluarea editării publicaţiei lunare „Altarul Credinţei”, îmbunătățirea calității învățămîntului teologic din Moldova, precum și  „respectarea statutului BOM și convocarea Adunării Generale a Bisericii o dată la 2-4 ani”.

Decizia semnată de mitropolitul  Chișinăului și al întregii Moldove Vladimir a intrat în vigoare la 1 septembrie 2015 și a fost luată ca urmare a consultărilor ierarhilor, stareților de mănăstiri, protopopilor și a judecății mitropolitane”. Potrivit site-ului oficial al mitropoliei Moldovei hotărârea este valabilă până la „aducerea pocăinței depline” în fața Bisericii.

Episcopul Anatolie de Cahul și Comrat susține oprirea din slujire a diaconului Ghenadie Valuța. „Foarte târziu a fost oprit” – a comentat Prea Sfințitul într-o discuție telefonică.

Episcopul vicar Ioan Moșneguțu a menționat pentru bloggul „Pietrele Vorbesc” că sancționarea diaconului  Ghenadie Vuluță a fost efectuată la insistența protopopilor din Chișinău drept urmare a unei decizii anterioare a Judecății Bisericești, iar mitropolitul Vladimir a dat dovadă de „îndelungă răbdare și milostenie” pentru că nu l-a pedepsit imediat pe cleric, ci a preferat să aștepte ca acesta să-și îndrepte greșelile. Totodată Moșneguțu a specificat că IPS Vladimir care este episcop eparhiot al eparhiei de Centru, în care activează diaconul Ghenadie Vuluță, ar fi putut să-l oprească din slujire încă în anul 2014, fără a consulta opinia altor ierarhi și structuri bisericești.

Președintele Judecății Bisericești preotul Valeriu Potoroacă a explicat că în anul 2014 judecata a cercetat activitatea lui Ghenadie Valuță, recomandând Înalt Preasfințitului Vladimir să-l oprească din slujire pentru protestele din fața mitropoliei, prin care cerea mai multe lucruri inclusiv „pedepsirea conducătorilor statului care duc țara în Europa”. Potrivit sfinției sale, diaconul a promis atunci mitropolitului că va înceta protestele, dar la 31 august 2015 acestea au fost reluate, pe gardul mitropoliei fiind afișată o pancartă în care mitropolitul este îndemnat să apere Biserica.

14517Diaconul Valuță consideră că oprirea sa din slujire este o răzbunare pentru insistența cu care a cerut convocarea Sinodului BOM pentru a aborda mai multe probleme stringente, inclusiv promovarea homosexualității. Valuță a declarat pentru „Pietrele Vorbesc” că, după cele două luni de proteste în fața mitropoliei în anul 2014 a fost acuzat de mai multe ori că ar fi unealta episcopului de Bălți și Fălești și a comuniștilor, când, de fapt, el urmărea să urgenteze convocarea unui Sinod care să discute mai multe probleme bisericești, având susținerea mai multor preoți și chiar ierarhi.

În opinia lui, mitropolitul a fost influențat de un grup de persoane care îl învinuiesc că ar fi implicat în publicarea de către Ziarul de Gardă a unuii articol critic la adresa mitropolitului, în care au apărut și câteva fotografii de scandal preluate imediat de mai multe mijloace de informare în masă. În cadrul unei conferințe de presă Valuță a jurat cu mâna pe Biblie că nu este vinovat de răspândirea acestor fotografii. „Nu pe mine m-au pedepsit, ci pe Hristos și Biserica lui”, a scris diaconul pe pagina de internet a organizației „Pro Ortodoxia”.

În opinia unor observatori, oprirea temporară din slujire a lui Ghenadie Valuță crează un precedent periculos în biserică, chiar dacă acțiunile lui sunt uneori nepotrivite sau radicale.

Igor Pînzaru

https://ioanatan.wordpress.com/

Patriarhul Chiril: „Jurnalismul trebuie orientat la gânduri și idei, dar nu la o simplă enumerare a noilor evenimente și fapte”

Discursul PatriarhuluiLa 24 septembrie 2014, în sala Soboarelor bisericești a catedralei „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova, a avut loc întâlnirea Preafericitului Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril cu participanții la cel de-al VI-lea Festival internațional al mass-media ortodoxe „Credință și cuvânt”. Societatea informațională. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat către cei prezenți cu un discurs.

Salut cordial pe toți participanții la festival! Sunt bucuros că am posibilitatea să mă întâlnesc din nou și să comunic cu Dumneavoastră. Din timp aș vrea să vă aduc mulțumiri tuturor care deja au expediat întrebări  pe adresa Patriarhului. Însăși luarea cunoștinței de ele a fost pentru mine foarte importantă, deoarece ele indică orientarea intereselor care există azi la acei ce activează azi în mijloacele mass-media bisericești sau în mass-media laice, care reflectă temele religiei și, în special, cele referitoare la ortodoxie.

În primul rând, este important să subliniem că activitatea informațională este azi pentru Biserică nu ceva străin, ci devine un aspect important al activității interne bisericești. Societatea informațională pătrunde cu ușurință în curtea bisericească. Nu mai există nici un fel de pereți – nici orășenești, nici mănăstirești, nici parohiali – care ar putea apăra societatea bisericească de pătrunderea informației ce există în societatea laică. Aceasta este o provocare puternică.

Sarcina Bisericii este una și aceeași pe parcursul mileniilor și noi credem că ea se va păstra neschimbătoare până la sfârșitul veacurilor. Biserica este chemată să continue slujirea Domnului Iisus Hristos, să mărturisească despre adevărul lui Dumnezeu, să ducă oamenii spre mântuire și alt scop Biserica nu are. Toate celelalte pe care le facem – activitatea socială, participarea la dialogul politic, lucrul cu informația și în domeniul informării în masă – se realizează de Biserică doar în măsura în care ea servește cauzei mântuirii omenești.

Unul din elementele importante ale spațiului informațional este știrea. Fără știre nu există spațiu informațional. În legătură cu aceasta apare întrebarea: pot oare știrile bisericești să fie factor de atracție a oamenilor, pot oare să trezească interesul în spațiul informațional? Sunt profund convins că pot, deoarece însăși Buna vestire, Evanghelia, este o știre nu doar pentru generațiile următoare, dar chiar și pentru foarte mulți care cunosc Evanghelia.

Cu mine vor fi de acord acei slujitori ai bisericii, care au o atitudine rațională față de activitate lor de propovăduire. Propovăduirea de obicei se ține pe marginea textului evanghelic sau apostolic. Majoritatea slujitorilor bisericii care au studii și experiență în slujire cunosc practic aceste texte pe de rost sau aproape pe de rost. Se pare că ei nimic nou nu pot afla din această carte. Dar dacă veți privi la acest text din punctul de vedere al celor întâmplate personal cu voi, cu apropiații voștri, cu rudele, cu parohia voastră, cu țara voastră, cu lumea, atunci apare o astfel de abordare a înțelegerii textului, care anterior nu a existat.

Evanghelia este o mare fără fund, fără margini, este un izvor de știri. Anume de aceea propovăduirea Bisericii trebuie să fie actuală prin firea sa. Dacă propovăduirea Bisericii încetează să aducă știrea, dacă enoriașii știu din timp ce va spune părintele paroh referitor la Marta și Maria din textul evanghelic, atunci prea mare interes nu va exista.

Jurnalismul nu poate trăi fără știri, prin urmare jurnalismul trebuie să fie orientat la gânduri și idei, dar nu pur și simplu la enumerarea noilor evenimente și fapte. De obicei jurnalistul este în goană după fapte, ca să fie primul în prezentarea lor. Cu apariția Internetului aceasta a devenit un fel de maladie, deoarece în Internet este indicat timpul exact când este postată știrea. Și dintr-o dată, o, nenorocire – site-ul vecin a postat știrea cu 32 de secunde mai înainte decât tine!

Jurnalismul bisericesc are o cu totul altă abordare a știrilor. Dacă în centrul mesajului nostru către lume, pe care îl aduce jurnalismul bisericesc, va fi o privire nouă a problemelor, a vieții, atunci noi vom fi sursă de știri, poate nu întotdeauna de prima oră, dar care sunt în stare să trezească gândul, să aducă pe oameni la înțelegerea cuvântului lui Dumnezeu, iar cel mai important – la înnoirea înțelegerii propriei persoane și a atitudinii față de lumea ambiantă.

Festivalul mass mediei ortodoxe Credinta si CuvantSă trecem la întrebările concrete. Ce trebuie să facem ca jurnalismul bisericesc să fie actual? Ca el să aducă un astfel de mesaj Bisericii și societății, în jurul căruia vor apărea discuții, s-ar naște un interes real de ordin intelectual și duhovnicesc. Noi trebuie să reieșim din ordinea de zi interioară, care este atât de variată azi. Dar din varia pricini unul din elementele ei interesante nu trezește practic interes în rândul comunității noastre de jurnaliști ai Bisericii.

În cadrul  Bisericii Ortodoxe Ruse este creat un mecanism care nu a existat până acum în cadrul vreo unei Biserici Ortodoxe. Acest mecanism reflectă însăși ideea sobornicității cu o participare largă nu doar a episcopatului, clerului și monahilor, dar și a mirenilor – bărbați, femei, tineret. Este vorba de Adunarea Intersobornicească. Sarcină ei constă în faptul de a ajuta întregii Biserici să adopte decizii necesare pentru realizarea activității păstorești în Biserică, inclusiv legate de problemele acute contemporane.

Lucrul Adunării Intersobornicești este maximal transparent și democratic, fără paternalism. Nimeni nu conduce procesul în așa mod ca să fie cineva izolat și ca însuși procesul să fie orientat în acea albie, care a fost determinat de cineva în prealabil. Totul se naște într-o discuție vie. Iar apoi survine cea mai importantă perioadă – perceperea la nivel general-bisericesc a acestor documente ale Adunării Intersobornicești.

Deseori jurnalistica, inclusiv cea ortodoxă, trece sub o tăcere totală aceste documente, încât această tăcere devine evidentă pentru foarte mulți. De ce se întâmplă aceasta? Doar aici este sursa multor știri de ordin duhovnicesc, intelectual și cât este de important ca la nivelul eparhiilor și parohiilor noastre să fie purtată o discuție la nivel general-bisericesc. Noi trebuie să creștem în cultura discuției general-bisericești privind acele probleme, care sunt la ordinea zilei.

Ca moștenire a anilor nouăzeci (ai secolului trecut – red.) la noi a rămas tendința de a discuta în intonații emoționale, colorate negativ, anumite probleme de ordin bisericesc. Îmi aduc aminte de discuția în jurul limbii slavone bisericești și a celei ruse (la oficierea serviciilor divine). Ea era atât de brutală și nerespectuoasă față de oponenți, încât deseori, când omul era de altă părere, el era supus  prigonirii. Era numit sau conservator și rigorist, sau din contra – reformator. Trecerea discuției general-bisericești la o astfel de tonalitate întotdeauna m-a amărât. Înțelegeam că trebuie să trecem încă o cale lungă ca să revenim la tematica și tonalitatea unei discuții general-bisericești de la începutul secolului al XX-lea, când exista Adunarea Ante-Sobornicească și multe probleme serioase și dificile ale vieții bisericești au început să fie discutate în mod sobornicesc.

Dea Dumnezeu ca în jurul documentelor Adunării Intersibornicești să se formeze o discuție matură, responsabilă bisericească, care ar ajuta la adoptarea unor decizii necesare.

Este evident că în societatea informațională crește rolul profesiei de jurnalist și influența jurnaliștilor asupra temperaturii vieții societății, asupra orientării acelei discuții care se desfășoară în societate. De aici, bineînțeles, vine și marea responsabilitate. Desigur că în ultima vreme, ce să mai ascundem, se coboară nivelul jurnalismului. Și nu pentru că sunt mai puțin oameni capabili – există persoane uimitor de talentate, deștepte, cu studii, care sunt în stare să prevadă evenimentele. Însă un factor nou deseori estompează rolul jurnaliștilor talentați.

Astăzi în postură de jurnalist apare fiecare participant la discuțiile pe Internet. Cuvintele fiecăruia pot pleca în spațiul informațional și se pot atinge de conștiința milioanelor de oameni. Dar dacă înainte vreme jurnaliștii trebuia să se pregătească de discuțiile și opiniile expuse în public, trebuia să-și cizeleze stilul, nivelul profesionist, acum nu este obligatoriu aceasta. O frază semi-doctă poate excita o jumătate din societate, deoarece este prezentă în spațiul informațional alături de creațiile jurnalisticii. De aceea blogherii, care adună un auditoriu mare, fără a avea nici studii, nici experiență, iar uneori nici înțelegerea acelor probleme pe care le abordează, devin nu mai puțin influenți, decât jurnaliștii profesioniști cu studii selecte.

Jurnalisti ai Bisericii in dialog cu PF ChirilPrecum nu poți deveni chirurg, fără a avea studii (noi știm la ce poate aduce aceasta), precum nu poți deveni preot fără studii (de asemenea, știm la ce poate aduce aceasta), tot așa nu putem pretinde la influența asupra minților omenești, fără a avea o pregătire corespunzătoare.

În acest sens, jurnalismul nostru ortodox nici într-un fel nu trebuie să pășească pe calea simplificării a tot ce e legat de această profesie. Nu putem să trecem cu vederea textele necalitative, nu putem să ne împăcăm cu plictisul care uneori este creat de pana și cuvintele jurnaliștilor noștri, nu putem să fim de acord, de asemenea, cu încercarea stilisticii bisericești de a crea imaginea iluzorie și folclorică a Ortodoxiei. Fraza cuvioasă este evlavioasă cu adevărat doar atunci, când ea trezește gândul, pe când stilistic ea poate fi exprimată nu negreșit în noțiunile unei subculturi tradiționale bisericești înguste.

De aceea un jurnalist contemporan ortodox trebuie să fie, bineînțeles, o persoană bine pregătită din punctul de vedere profesional. Pe lângă aceasta, ei trebuie să fie oameni  ce gândesc, deoarece creația lor este în stare să influențeze asupra conștiinței a mii de oameni.

Consider că în fața Bisericii se află o sarcină enormă de a pregăti un corpus al unor atare jurnaliști. Noi avem multă nevoie de această slujire. Vreau să subliniez că este anume slujire, iar nu serviciu, deoarece nu poți fi azi jurnalist ortodox, iar mâine să treci la o altă tematică. Cu tema bisericească persoana trebuie să se facă una, să conviețuiască cu ea, ea trebuie să devină tema vieții sale.

Influența jurnalismului nostru, fără îndoială va crește, dacă oamenii care participă la activitatea informațională vor întrece după toți parametri pe toți acei participanți numeroși ai procesului informațional care, după părerea mea, nu îmbogățesc acest proces, dar din contra, sau îl distrug, sau îl fac periculos pentru viața duhovnicească a omului.

Încă un moment foarte important. Cuvintele voastre nu vor ajunge niciodată până la inimile oamenilor – aceasta se referă și la preoții care spun predici – dacă singuri nu veți trăi în propria experiență ceea despre ce vorbiți, dacă omul nu a simțit în interiorul său, nu a trecut prin conștiința sa, nu a suferit tema, cum se mai spune uneori, reportajele lui nu vor ajunge la mintea și inima altor oameni, tot așa cum nu va ajunge la mintea și inima altor oameni predica preotului ce nu a simțit în inima sa ceea despre ce vorbește.

Jurnalistul chisinauian Iulian Proca la festivalul mass mediei ortodoxe din MoscovaAm avut odată o discuție foarte interesantă cu o enoriașă ce vorbea despre un preot care i-a primit mărturisirea. Ea a spus numele unui preot care, după părerea mea, cu nimic nu se deosebea de ceilalți. De aceea mărturia acestei femei a fost pentru mine foarte importantă. Ea a spus: „Când părintele mă spovedea, am înțeles că el, de asemenea, se spovedește”. Aceasta a produs o impresie atât de puternică asupra acelei femei, care era în stare să aprecieze critic totul ce se întâmpla în jurul nostru, încât ea a devenit o persoană profund  credincioasă. În acel preot simplu ea l-a văzut nu pe acela care de la înălțimea situației sale primește spovedania, dar pe omul care este în stare să se identifice pe sine cu problemele ei și să vorbească nu doar în numele unui învățător, dar să vorbească în numele unui participant interesat al procesului de ieșire a omului de sub presiunea și influența înclinărilor spre păcat.

Acest exemplu ar trebui, după părerea mea, să vă arate tuturor că fără o experiență interioară duhovnicească nu există un jurnalist bisericesc adevărat. Jurnalistul bisericesc este acela care Îl propovăduiește pe Hristos, chiar fără a se ocupa de propovăduirea bisericească. Prin urmare, totul ce scrie și spune, trebuie să fie o parte importantă a vieții lui personale.

Încă despre ceva aș vrea să vă vorbesc. Pleacă din circulație un termen minunat – „publicistica”. Încă în secolul al XIX-lea sfântul ierarh Teofan Zăvorâtul scria cu alarmă, că ar trebui de pregătit o armată întreagă de apologeți creștini, pentru a ne opune ideilor ateismului în răspândire. Perifrazând aceste cuvinte ale sfântului ierarh Teofan, aș vrea să spun că Biserica noastră are nevoie azi de o armată de publiciști care posedă cuvântul viu, metaforic, care sunt sinceri, fierbinți și capabili să trezească interesul la cele mai diverse pături ale societății.

Eu cunosc câțiva publiciști excepționali de acest fel și cu toată lipsa de timp le citesc articolele, deoarece ele multe ne oferă nu doar din punctul de vedere al cunoașterii unor argumente, dar și din punctul de vedere al înțelegerii faptului ce se întâmplă în conștiința omului inteligent, cu studii, care trece prin sine o anumită temă bisericească. Eu cred că de asemenea cunoașteți numele acestor persoane. Unii dintre ei sunt prezenți azi în sală.

Noi avem nevoie de foarte mulți publiciști de acest fel, care ar putea susține temele ortodoxe, ar putea apăra poziția bisericii în mod viu, convingător, intelectual, oferind exemplu și în discuția de polemică, fără ofense, fără etichetări, biruind pe oponenți nu prin emoții, în special de ordin negativ, dar prin puterea convingerii, prin frumusețea frazei, prin caracterul metaforic al expresiei, prin erudiție.

Nu este un lucru simplu și o slujire deloc simplă. Cred că universitățile noastre ortodoxe trebuie să se gândească la crearea unei elite de scriitori bisericești. Deoarece publicistul este persoana care se referă la elita jurnalisticii. Nu este acela care transmite informația despre evenimentele ce au avut loc, dar acela care le supune analizei, acela care ajută oamenilor să pătrundă în esența problemelor nu doar de natură bisericească, dar și a celor care se află la tangența relațiilor dintre Biserică și stat, dintre Biserică și societate, dar cel mai important, a problemelor care se întâmplă azi cu omul și cu societatea umană.

"Aici ar trebui de schimbat putin fraza..."Noi trăim în vremuri deosebite și poate că generația viitoare va vorbi despre noi tot așa, cum noi vorbim despre vremurile revoluțiilor ruse: dacă noi am fi fost acolo, nu am fi făcut aceasta. Oare cum nu au observat ei aceasta? Cum au putut ei admite așa ceva? Dar dacă am fi fost acolo noi, am fi făcut și mai rău. Nu cumva și despre noi să se spună: „De ce nu s-au găsit oameni în Biserică, care s-ar adresa către societate convingător și viu și care ar chema-o să se lase de tendințele păgubitoare nu într-un limbaj  de mentor, de învățător, dar prin puterea cuvântului, prin forța intelectului, prin puterea duhului?”

Un publicist bisericesc este același propovăduitor care lucrează pe un front mai larg. De aceea este atât de important ca să fie format un corpus de acești oameni, care ar fi în stare să ajute contemporanilor noștri să vadă frumusețea adevărată a Evangheliei și în corespundere cu această frumusețe să își organizeze viața.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

https://ioanatan.wordpress.com

Mitropolitul larion: „Suntem în viață doar pentru că cândva mamele noastre nu și-au făcut avort…”

Mitropolit Ilarion de VolokolamskDe ce țări ortodoxe precum Rusia, Ucraina, Bulgaria, România sau Serbia, în care avortul este considerat păcat de moarte, sunt lideri mondiali la numărul de avorturi?  Acesta a fost unul din subiectele discutate de mitropolitul de Volokolamsk Ilarion cu membrul grupului de lucru al Guvernului Deschis pentru politică demografică și familiară din Rusia A.S. Ulianov. Discuția a avut loc în cadrul emisiunii „Biserica și Lumea” realizată de președintele Departamentului pentru relații externe bisericești al Patriarhiei Moscovei, mitropolitul Ilarion și difuzată pe postul de televiziune „Rossia-24”pe data de 6 iulie.

Mitropolitul Ilarion: Bine v-am găsit, dragi fraţi şi surori! Vizionaţi emisiunea „Biserica şi lumea”. Astăzi vom discuta despre problema demografică şi avorturile. Oaspetele meu este membrul grupului de lucru al Guvernului Deschis pentru politici demografice şi de familie, Alexei Ulianov. Bună ziua, Alexei Sergheevici!

Alexei Ulianov: Bună ziua, vladâca! Într-adevăr, problema avorturilor este foarte acută pentru ţara noastră, mai ales dacă luăm în consideraţie situaţia demografică în care ne-am pomenit. Pe de o parte, ramurile „crucii ruseşti”, adică prevalarea mortalităţii faţă de natalitate care s-a înregistrat începând cu 1992, s-au apropiat puţin. Astăzi, rata mortalităţii nu depăşeşte chiar atât de mult rata natalităţii cum era, spre exemplu, în anii precedenţi – mai puţin de 100 mii pe parcursul ultimului an. Cu toate acestea, ne aşteaptă o perioadă destul de dificilă în care generaţia născută prin anii ’90 va atinge vârsta activă, iar această generație este una inferioară numeric. Respectiv, Rusia se va pomeni într-un fel de groapă demografică, iar ieşirea din această situaţie, deocamdată, nu se vede.

Problema avorturilor se accentuează, cu atât mai mult cu cât unei femei sau unei naşteri îi revine un avort, din păcate, Rusia deţine întâietate în acest sens. Şi nu e de mirare, doar anume Rusia sovietică a fost prima ţară din lume care a legalizat avorturile în 1921 printr-un decret al Sovietului Comisarilor Norodnici (Совнарком) , semnat de Lenin. Chiar şi acum, foarte multă lume consideră că avorturile sunt un indiciu al civilizaţiei şi al respectării drepturilor femeilor. Ceea ce nu este adevărat, doar primii care au legalizat avorturile au fost bolşevicii, iar în anii ’50 şi ţările din Europa de Est au urmat exemplul Uniunii Sovietice.

În Occident, procesele similare au decurs mult mai dificil şi au început după aşa-numita revoluţie sexuală din 1968. La vremea respectivă, subiectul era discutat intens în societate, iar cei mai activi adversari ai avorturilor, în special, Biserica Catolică şi bisericile protestante aveau o poziţie fermă. În rezultat, de părerea lor s-a ţinut cont. Iată de ce, în Occident, statul face tot posibilul pentru a determina femeia să se râzgândească și să renunţe la avort, deşi legea formal permite întreruperea sarcinii. Există mai multe mecanisme special pentru a evita procedura de avort. Cel mai important este că, avortul se face la cererea femeii, dar el este contra plată, or, catolicii, spre exemplu, nu ar accepta niciodată să plătească pentru pruncucidere (omorul de copii) în calitate de contribuabili la buget. Pentru ei, acest lucru este inadmisibil! Doar în unele regiuni ale Canadei avorturile se fac gratuit.

Deşi până acum avem cea mai liberală legislaţie privind avortul, conducerea ţării a întreprins, în ultimul timp, o serie de măsuri pentru a limita numărul de avorturi. Astfel,  a fost redusă lista indicaţiilor medico-sociale pentru întreruperea sarcinii şi a fost limitată publicitatea pentru procedura respectivă. A mai fost introdusă „săptămâna de tăcere”, când femeia care doreşte să-şi întrerupă sarcina are timp să analizeze acest pas şi să renunţe la el. De asemenea, medicul are dreptul de a refuza efectuarea avortului din motive religioase.

Trebuie de menţionat aici rolul imens pe care l-a avut Biserica la realizarea acestor acţiuni. Ea prima s-a autosesizat asupra problemei legate de avort şi a intervenit cu iniţiative în acest sens. Cu toate acestea, se înregistrează o situaţie tristă: dacă privim harta ţărilor în care avortul este răspândit, atunci cu roşu intens sunt haşurate ţările ortodoxe. Iar lideri la acest capitol sunt Rusia, Ucraina, Bulgaria, România, Serbia. Cum numai trecem la ţările catolice, nu ştiu de ce se atestă o scădere bruscă a numărului de avorturi. Cum poate fi explicat acest lucru? Poate, Biserica trebuie să-şi consolideze poziţia în această privinţă?

Mitropolitul Ilarion: În primul rând, vreau să remarc că Biserica Ortodoxă, la fel ca şi cea Catolică, consideră avortul un păcat de moarte. În viziunea Bisericii Ortodoxe, avortul este echivalent cu omorul. Ca preot (deja de 26 de ani sunt slujitor al Bisericii) am discutat cu foarte multe femei care, venind la sfânta împărtăşanie, nici nu bănuiau că avortul este un păcat. Vine o astfel de femeie la împărtăşanie, enumără diferite păcate şi, se pare, că lista e încheiată. Dar când o întrebi apoi – „Aţi făcut avorturi?”, se clarifică că a făcut, și nu doar unul sau două. Putem să excludem orice statistică, căci situaţia de care vă vorbesc ne arată nouă, preoţilor, ce consecinţe tragice are criza de moralitate din ţara noastră. Sunt ferm convins, cauza principală a acestei pete roşii de pe harta menţionată nu este situaţia economică sau financiară, ci anume principiile morale ale societăţii. Dacă scara de priorităţi a unui om este construită astfel încât naşterea şi educarea generaţiilor nu este pe primul loc, dar poate undeva pe locul zece sau, în general, nu este inclusă în listă, atunci se întâmplă ceea ce se întâmplă acum: femeia acceptă cu uşurinţă avortul, căci toate condiţiile sunt favorabile pentru aceasta. Uneori, şi medicii îndeamnă femeile să-şi facă avort fără ca să existe careva indicaţii medicale pentru aceasta.

Dacă ne referim la cazuri speciale, spre exemplu, când viaţa mamei este în pericol, desigur că se admit excepţii. Însă la noi, din păcate, a devenit deja o regulă că avortul se realizează imediat la cererea femeii. De altfel, se face aşa cum aţi menţionat şi Dvs, pe banii contribuabililor, adică pentru aceste omoruri legale plătim noi, oamenii care suntem, după convingerile morale, împotriva acestor acţiuni.

Rolul Bisericii, mai presus de toate, este de a educa, pentru că nu putem face faţă acestei probleme într-un mod mecanic. O vom putea rezolva parţial cu ajutorul unei politici demografice bine structurate, cu ajutorul îndemnizaţiilor materiale care sunt absolut necesare, dar cel mai important – trebuie să încercăm să reprogramăm propria noastră percepţie în plan moral şi spiritual. Oamenii trebuie să înţeleagă că a avea copii este o datorie sacră. Şi această datorie este una care aduce fericire şi satisfacţie. Noi, preoţii, vorbim despre acest lucru de pe amvoanele bisericilor şi în mass-media.

In patru e mai veselDar este la fel de important să avem şi susţinerea societăţii civile. Priviţi emisiunile televizate: dacă şi arată vreo familie prosperă, atunci, de regulă, e una în care există un singur copil. Practic, nu vedem la televizor familii cu mulţi copii – poate doar în cazul când e vorba despre probleme sociale grave. Şi această spălare psihologică a creierilor, care se face prin intermediul emisiunilor şi filmelor, reduce la zero munca noastră de educare. Pentru ca problema dată să fie rezolvată e nevoie de eforturile comune ale statului, Bisericii şi tuturor forţelor sănătoase din societate.

A. Ulianov: Vladâca, aţi vorbit despre activitatea Bisericii. Îmi amintesc că în regiunile ţării sunt foarte multe centre bisericeşti. Există un centru extraordinar „Maternitatea” în regiunea Ivanovsk. Există un centru similar în regiunile Krasnoiarsk, Vologda. Iar la Moscova sunt astfel de preoți, precum părintele Maxim Obuhov şi părintele Dmitrii Smirnov. Ei toţi fac o muncă colosală. Îmi amintesc şi acum acele placarde minunate care atârnau de-a lungul metroului cu vreo zece ani în urmă – „Avortul ese un omor legalizat al copiilor”, pe care era prezentat un micuţ sfâşiat în bucăţi. Am văzut de nenumărate ori cum femeile se uitau la aceste postere şi plângeau. Era clar că mesajul a ajuns la inimile lor.

Poate că din aceste motive, Moscova ocupă ultimul loc pe ţară la numărul de avorturi per femeie şi per naştere. Doar, începând cu 1920 şi până la sfârşitul anilor ’80, Moscova fiind, cea mai „educată” şi cea mai „civilizată” capitală, ocupa primul loc după numărul de avorturi. Cu toate acestea, mentalitatea moscoviţilor s-a schimbat radical – cred că aceasta s-a întâmplat datorită efortului depus de acei activişti despre care am vorbit.

Mitropolitul Ilarion: Nu sunt adeptul unor campanii publicitare agresive şi consider că în vremurile noastre sunt mult mai utile metodele de convingere. Aţi pomenit despre părintele Dmitrii Smirnov. Îmi amintesc că la o întâlnire la care se discuta exact această problemă, el a spus: „Eu mi-am rezolvat problema demografică. Avem o natalitate ca în Bangladeş”. Desigur, poate părea o glumă, însă spusele părintelui denotă realitatea. La general, cel puţin, o comunitate bisericească este în stare să schimbe mentalitatea oamenilor în aşa fel încât, aceştia să se întoarcă la percepţia firească de familie ca o sursă de fericire, iar copiii ca o binecuvântare a lui Dumnezeu. Astăzi, această percepţie este pierdută. Când mulţi dintre oamenii contemporani se întreabă dacă are sens să aibă copii (nu-mi place nici expresia, nici ideea în sine, de parcă e vorba să-ţi iei un câine sau o pisică), aceştia mai întâi, îşi imaginează problemele materiale care pot apărea.  Ei nu se gandesc că copiii aduc fericirea, că într-o mare măsură scopul vieţii noastre pe pământ este de a transmite viaţă altora, de a trăi viaţa prin urmaşii noştri.

A. Ulianov: Vladâca, eu sunt tată cu mulţi copii şi ştiu ce bucurie este să ai nu un singur copil, ci mai mulţi. Când este şi un fiu mai mare, şi altul mai mic, când vezi cum se ajută între ei, cum se joacă şi se bucură împreună, cum se ceartă şi cum îşi rezolvă conflictele. Urmârindu-mi cunoscuţii mei care au familii  cu mulţi copii, am observat că acestea pot fi împărţiţi în trei grupe. Prima grupă – sunt slujitorii bisericilor, deci rolul principal revine factorului religios; a doua grupă – sunt businessmanii, adică oamenii care pot oferi urmaşilor un trai decent şi de aceea nasc mulţi copii. A treia grupă – sunt angajaţii din sectorul tehnologiilor informaţionale, adică acei taţi care, de regulă, având un salariu nu prea mare dispun de mult timp liber pe care îl pot petrece cu familia lor. (Desigur, trebuie să spun că majoritatea cunoscuţilor mei care au mulţi copii sunt oameni de credinţă). Spre regret, în mediul meu nu am văzut familii cu mulţi copii care să fie din afara acestor trei grupe. Poate e cazul să se întreprindă ceva şi în politicile statului în acest domeniu?

Mitropolitul Ilarion: Statul poate face multe pentru susţinerea familiei şi a maternităţii. Este vorba şi despre îndemnizaţiile materiale. Şi despre schimbările de mentalitate ale populaţiei în sensul că imaginea mamei să fie una pozitivă, ca maternitatea să fie percepută ca ceva care merită sprijinul absolut, ca naşterea copiilor să devină prioritate. Tot mai des se vorbeşte despre modernizare, tehnologii etc – dar cui trebuiesc aceste tehnologii dacă nu va avea cine le folosi? La nivel de stat, politica demografică trebuie să fie una prioritară.

Revenind la componenta morală a acestui fenomen tragic despre care acum discutăm, vreau să remarc că pentru mame este foarte importantă informarea, în special acea muncă pe care o depuneţi Dvs. şi pe care o desfăşoară biserica. Scopul acestui lucru este de a o face pe femeie să înţeleagă că fătul care a apărut în uterul ei – nu este, pur şi simplu, o bucăţică de ţesut pe care o poţi taia, asemeni apendicelui, ci este o fiinţă vie. Şi „săptămână de tăcere” le ajută pe multe femei să înţeleagă acest lucru şi să renunţe la avort.

FemeiaInstinctul matern este instinctul înnăscut al femeii. E firesc ca o femeie să-şi dorească să nască copii, să transmită viaţă. Când Dumnezeu a creat primii oameni, El a numit-o pe femeie Eva, adică – viaţă. Transmiterea vieţii – în principiu, este principala misiune a femeii. În prezent, prin intermediul mass-mediei şi a sistemului de educaţie, în conştiinţa oamenilor sunt infiltrate diferite ideologii care privează femeia de percepţia firească că copilul este bunăstare şi fericire. Femeii i se spune că ea trebuie să fie egalată în drepturi cu bărbatul, trebuie să aibă o carieră profesională, să deţină bunuri materiale şi că în aceasta rezidă fericirea. În rezultat, multe femei amână naşterea copiilor şi recurg la avort, justificându-se că nu sunt gata să nască, de aceea că nu au încă un apartament şi că salariul este prea mic. Ele spun că atunci când vor avea de toate, vor planifica şi un copil.

Mai este încă o îmbinare de cuvinte care îmi provoacă respingere totală – „planificarea familiei”. Este foarte dificil să planifici ceva, din momentul în care, foarte frecvent, femeile care odată ce au făcut avort, nu mai sunt ulterior apte de sarcină atunci când doresc să „planifice” un copil. Şi atunci, ele încep să caute careva metode alternative pentru a concepe un copil. De multe ori, aceasta devine o tragedie în viaţă. Este foarte important ca femeile şi fetele tinere care stau pe gânduri – să facă sau nu avort – să ia în consideraţie consecinţele respective. Însă pentru aceasta e nevoie de mai multă informare.

Aşi dori să invoc aici o discuţie pe care am avut-o la una dintre universităţile noastre şi la care au participat mai mulţi tineri, preponderent fete. Era vorba despre avorturi şi au fost exprimate diferite opinii. În linii generale, discuţia a fost suficient de aprinsă până în momentul în care am spus: „Haideţi să ne gândim asupra faptului că noi toţi, cei aflaţi în acest auditoriu, suntem aici doar de aceea că mamele noastre cândva nu şi-au făcut avort ”. Linişte deplină. Probabil, fiecare se gândea la mama sa, la viaţa şi urmaşii săi. Trebuie să le explicăm oamenilor aceste adevăruri simple. Trebuie să ne unim eforturile şi să întoarcem oamenilor fericirea unei familii, ca această tendinţă demografică atât de dureroasă să fie schimbată radical pentru ţara noastră. Vă mulţumesc, Alexei, că aţi acceptat să fiţi oaspetele emisiunii noastre. Vă mulţumim pentru eforturile pe care le faceţi!

Patriarhia.ru

https://ioanatan.wordpress.com/

În Rusia a fost omorât „un preot ortodox foarte cunoscut și foarte incomod” – publicistul Pavel Adelheim

Parintele Pavel OdelheimÎn seara de 5 august 2013 în orașul Pskov a fost ucis protoiereul Pavel Adelheim. Corpul preotului având mai multe răni de cuțit a fost descoperit luni, aproximativ la orele 20.00, în casa acestuia din strada Krasnogorskaea, alături de biserica „Sfinții Constantin și Elena”. Suspectul a fost reținut. Potrivit martorilor interogați de anchetatorul Anton Dobrohotov, în timpul operațiunii de reținere presupusul asasin cu numele Celințev (născut în 1986) striga că diavolul i-a cerut să-l omoare pe părintele Pavel.

Comitetul de anchetă al Rusiei a intentat un dosar penal pe acest caz. Potrivit unor informații preliminare, părintele Pavel a fost omorât de un tânăr bolnav psihic cu numele Celințev, care a locuit în casa slujitorului bisericii trei zile. La rugămintea unei cunoscute, părintele l-a găzduit pe presupusul ucigaș în casa sa având intenția de a-l consilia și a-l îndruma pe calea mântuirii. În momentul reținerii bănuitul „și-a cauzat răni de cuțit și a fost spitalizat”, se spune în comunicatul organului de anchetă.

Șeful serviciului de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii, diaconul Alexandru Volkov a declarat că protoiereul Pavel Adelheim „reeșind din informațiile pe care le avem la dispoziție acum, a devenit victimă a îndeplinirii misiunii și datoriei pastorale care cere să sari în ajutor oricărui om”.

„Preafericitul Patriarh Chiril este îndurerat de moartea tragică a părintelui Pavel Adelheim și se roagă pentru odihna sufletului lui”, – a comunicat părintele Alexandru.

Bibleistul Andrei Desnițki a declarat pentru Gazeta.ru că părintele Pavel Adelheim a fost în ultimul timp „un om foarte cunoscut și foarte incomod”. „Părintele Pavel Adelheim întotdeauna a fost o persoană cu convingeri și el întotdeauna exprima aceste convingeri. Cum a fost în tinerețe așa a rămas până la sfârșit. Nu știu dacă au mai rămas la noi preoți, care să-și permită să vorbeacă cu atâta libertate”, a menționat Desnițki pentru publicația rusă.

Potrivit bibleistului, principala lucrare a părintelui Pavel Adelheim este cartea „Dogma despre Biserică în canoane și în practică” în care abordeză o problemă importantă pentru biserica contemporană, existența verticalei puterii în biserică și dezacordul acesteia cu canoanele bisericești. „În această carte el a prezentat punctul lui de vedere despre comunitatea religioasă ca și fundament pe care se construiește Biserica, unde nu există egalitate ca și în procedura democratică de votare, dar există principiul sobornicității, care presupune inclusiv că nimeni nu este de prisos și nimeni nu poate fi respins – explică Andrei Desnițki. – Cu toate acestea părintele Pavel nu a fost un reformator. El a fost un om care mărturisea despre experiența sa  și invita la dialog. Dar dialogul așa și nu a început.”

Gazeta.ru notează că cartea „Dogma despre Biserică” a aprofundat un conflict mai vechi între părintele Adelheim și arhiereul eparhiot care, la adunarea eparhială l-ar fi numit pe răposat slujitor al lui Satan, cerându-i să se dezică de carte și să se pocăiască.

http://www.1tv.ru/news/social/239055 menționează că viața protoiereului Pavel a decurs în smerenie și luptă. S-a născut în 1938, familia i-a fost deportată. Primi ani de viață i-a petrecut în orfelinat. După o vreme de la arestarea mamei sale, a mers în locul ei de exil, în Kazahstan. Mai târziu a fost exclus din Academia teologică, dar el totuși a terminat studiile. Pervâi Canal notează, de asemenea, că în anul 2003, asupra părintelui Pavel Adelheim a fost comisă o tentativă de omor, sfinția sa fiind victima unui accident  rutier cauzat, potrivit experților, de faptul că mecanismul de rulare al automobilului cu care se deplasa a fost deteriorat intenționat de cineva.

www.lacasuriortodoxe.ro  scrie că părintele Pavel, care abia împlinise varsta de 75 de ani, pe 1 august, provenea dintr-o familie germana din Rusia. Bunicul său, un industriaș, a fost împușcat în anul 1938, iar tatăl său în 1942. A fost ucenic în Lavra Kievului și a studiat la seminarul din Kiev, dar a fost exclus din motive politice. A devenit preot dupa ce a terminat seminarul la Moscova, primind o biserica în Kagan, Uzbekistan, în 1964. A reușit să construiască o nouă biserică pentru parohie, dar a fost arestat în anul 1969 și condamnat la trei ani de detenție pentru „calomnie la adresa puterii sovietice”.

Pavel Adelheim a părăsit tabăra de detentie, în anul 1972, cu un picior de lemn, în urma unui accident. Atașat, din 1976, al Eparhiei de Pskov, căsătorit, cu trei copii, Pr. Pavel a fost paroh a două parohii, unde a organizat o scoala de cor și un orfelinat pentru copiii cu handicap.

Igor Pînzaru

pentru

https://ioanatan.wordpress.com/

Profesorul David Frost din Cambridge: „Oricine va citi această scurtă istorisire va rămâne șocat, indiferent dacă este un creștin devotat sau un sceptic ferm”

selafiil cel orb

Editura „Cathisma” în colaborare cu compania americană Amazon (cea mai mare rețea de carte prin internet din lume), au scos de sub tipar cartea „Love That Never Fails”, versiunea engleză a cunoscutei culegeri de convorbiri şi mărturisiri despre părintele Selafiil de la Noul Neamț, „Dragostea care nu cade niciodată” semnată de ieromonahul Savatie Baștovoi.

Lucrarea îl descoperă cititorului de limbă engleză pe părintele Selafiil cel Orb de la Noul Neamţ, învățăturile și istorisirile sale simple și pline de blândețe, înțelepciune și har dumnezeiesc.

„Cartea de față este o ofrandă adusă celui a cărui viață a fost o strădanie continuă de a se ascunde de ochii oamenilor, de lauda lor. Viața lui însa a intrat în vietile celor care l-au cunoscut, umplându-i de nădejde și de dragoste, deschizîndu-le inimile spre a dori binele, schimbându-i în adâncurile lor”, menționa părintele Savatie în prefața ediției române. – „O asemenea viață este vrednică de a fi povestită. Cititorul are fericita ocazie să parcurgă un secol de experiență și să se împărtășească de belșugul dragostei care izvorăște din cel care a fost și ramâne Parintele Selafiil”.

Profesorul David Frost, de la Institutul de Studii Creştin-Ortodoxe din Cambridge consemnează cu referire la carte următoarele:

Oricine va citi această scurtă istorisire a unui nesofisticat călugăr român va rămâne șocat, indiferent dacă este un creștin devotat sau un sceptic ferm. Părintele Selafiil, care a murit în 2005 și este prezentat în această traducere prin propriile sale cuvinte și prin amintirile celor care l-au cunoscut, a fost un stareț, un „om sfânt”, în înţelesul vechii tradiții a Bisericii Ortodoxe. În perioada stalinistă a fost închis timp de cinci ani în gulag, acuzat de „propagandă religioasă”. Mai tarziu, a devenit un bătrân venerat, la care veneau tineri și vârstnici pentru îndrumare spirituală.

Love That Never FailsȘocul e că în el se amestecă bunul simț sublim, credința creștină sinceră cu un mare accent pe dragoste și iertare, cu vedenii a mulţimi de demoni, – adesea îmbrăcați în uniformă militară – dar niciodată îngeri. S-ar părea că acest om ar fi fost sub influența vreunor pastile sau că ar fi fost nevoie să fie pus în azil – nimeni însă nu a admis că ar fi nebun sau în vre-un fel tulburat. Povestește despre un preot (probabil el însuși), la care un demon i-a spus despre moartea lui Stalin cu câteva ore înainte de știrile de la radio. Cu toate acestea, el poate respinge fanteziile altora, mai ales a acelor români, care au crezut că pașapoartele din plastic au fost un precursor al Antihristului, și să fie la fel de succint când e vorba despre clericalismul contemporan, îndemnând preoții  să „mărturisească unii pe alții” – „și în cazul în care preotul nu te va ierta, Dumnezeu o va face!”

„Dragostea care nu cade niciodată” a cunoscut  în decurs de câţiva ani trei ediţii în română (una la „Marineasa” şi altele două la „Cathisma”), fiind îndrăgită, recitită şi citată de creștinii de pe ambele maluri ale Prutului. Recent, fragmente masive din carte și viața părintelui Selafiil au fost traduse în limba rusă și publicate pe cel mai important site ortodox din Rusia, pravoslavie.ru.

https://ioanatan.wordpress.com/

„Aduceţi-vă aminte de Domnul şi luptaţi-vă pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri, pentru fiicele voastre, pentru femeile voastre şi pentru casele voastre!”

7762474377_le-jeune-homme-a-ete-interpelle-dimanche-devant-les-locaux-de-m6-les-militants-anti-mariage-homosexuel-s-etaient-rassembles-pour-accueillir-francois-hollande-invite-de-capital

Autorul publicației web https://ioanatan.wordpress.com/ jurnalistul Igor Pînzaru se solidarizează cu activiștii Pro-Familia din Franța și Moldova și subscrie Scrisorii de Protest adresată ambasadorului Franței Gérard Guillonneau prin care condamnă violarea libertății de exprimare în Franța și cere Guvernului acestei țări eliberarea necondiționată a lui Nicolas Bernard Busse.

Dacă deja am fost obișnuiți cu ideea că Europa este casa noastră comună și că Republica Moldova este parte a familiei europene să încercăm să întindem o mână de ajutor fraților nostri care se împotrivesc politicilor de pervertire și desfrânare a societății franceze.

Să avem în cuget îndemnul prorocului Neemia care zice: „Apoi am cercetat toate şi, sculându-mă, am zis celor mai de seamă şi căpeteniilor şi celuilalt popor: „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşător şi luptaţi-vă pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri, pentru fiicele voastre, pentru femeile voastre şi pentru casele voastre!”

SCRISOARE DE PROTEST
adresată ambasadorului Franței în Republica Moldova,
împotriva violărilor repetate ale drepturilor omului și limitării libertății de exprimare în Franța

Stimate domnule Gérard GUILLONNEAU,
Prin această adresare dorim să ne manifestăm îngrijorarea cu privire la cazurile de violare a drepturilor omului care se petrec în Franța în ultimul timp, limitarea libertății de exprimare, precum și adoptarea unor legi nedorite de poporul francez. Astfel de tendințe nedemocratice atestăm și în Republica Moldova, realitate care ne determină să fim solidari manifestanților din Franța.

Într-o atmosferă tensionată de dificultățile economice și sociale și în contextul
dezbaterilor parlamentare asupra proiectului de lege privind așa-zisa „căsătorie pentru toți” („legea Taubira”), precum și ulterior promulgării legii, milioane de francezi din Paris și alte orașe au demonstrat și continuă să demonstreze într-un spirit pașnic, familial și în cadru legal, încă din noiembrie 2012. Cu toate acestea, manifestanții au fost victime ale violenței de mai multe feluri, de la atacuri armate și până la represiuni brutale și neprovocate din partea poliției, incluzând utilizarea abuzivă a gazelor lacrimogene și câteva sute de arestări.

NKVD francez in actiune

Condamnăm comportamentul poliției franceze care a îngrădit abuziv dreptul cetățenilor francezi de a protesta public împotriva legalizării căsătoriilor gay. Cel mai grav este cazul lui Nicolas Bernard Busse, activist pro-familie, participant la un protest de stradă absolut pașnic, condamnat la 2 luni de închisoare cu executare și amendă de 1.000 euro pentru infracțiuni discutabile: „rebeliune” și refuzul de a se lăsa amprentat.

Reținerea și condamnarea lui Nicolas Bernard Busse pentru viziunile sale pro-familie este un exemplu elocvent în acest sens de criminalizare a dreptului la opinie separată, de persecuție și reprezintă un atentat grav la libertatea de exprimare. De aceea, cerem Guvernului francez eliberarea necondiționată a lui Nicolas Bernard Busse.

Susținem integral moțiunea deputatului APCE, Luca Volonte, adoptată la 26 iunie 2013
(http://assembly.coe.int/ASP/XRef/X2H-DW-XSL.asp?fileid=19947&lang=EN), prin care legiuitorii APCE și-au exprimat „îngrijorarea serioasă față de abuzurile forțelor de ordine franceze în contextul demonstrațiilor împotriva adoptării controversatei legi „Taubira” în cadrul cărora circa 600 de de protestatari pașnici au fost brutalizați, arestați arbitrar și aruncați după gratii pentru 24 de ore și mai mult.”

Împreună cu colegii noștri din mișcarea „La Manif Pour Tous” din Franța și alte țări,solicităm oprirea represiunii autorităților asupra opozanților acestei legi, impusă antidemocratic de grupări contraculturale agresive, și care nu au făcut altceva decât să agraveze problemele din societatea franceză, învrăjbind cetățenii unii contra altora.
Mai atragem atenția și asupra următoarelor stări de fapt, care de asemenea constituie, în opinia noastră, evenimente fără precedent pentru Franța. Unele dintre acestea au fost documentate în Rezoluția 1947 (2013) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei:

• Dreptul de a protesta formal este restricționat. Evenimentele sociale spontane sunt aspru pedepsite. Sunt deja de notorietate cazuri de amendare a purtătorilor de tricouri cu imaginea unei familii sau de confiscare a steagurilor tricolore;
• Rămân nesancționate amenințări sau chiar fapte de agresiune asupra manifestanților,precum și acte flagrant contrare bunelor moravuri, comise de grupări extremiste de stânga (tip „Femen”), inclusiv în locașe de cult;
• Procesul constituțional și legislativ a fost viciat. Solicitarea scrisă a unui număr de 700.000 de cetățeni de organizare a unui referendum național privind căsătoria a fost ignorată;
• Consultările publice privind „legea Taubira” au fost dezechilibrate prin refuzul autorităților și în special al președintelui Hollande de a dialoga cu reprezentanții manifestanților și ai cultelor;
• Datele și informațiile despre amploarea manifestațiilor cetățenești au fost manipulate de către autorități, în scopul dezinformării, inclusiv prin trucarea, în repetate rânduri, a înregistrărilor video-foto.

Protest la Ambasada Frantei, Chisinau 15 iulieNe exprimăm dezacordul și condamnăm legalizarea, de către Parlamentul francez, a căsătoriilor dintre persoane de același sex și adopțiilor de copii de către cuplurile de același sex și ne solidarizăm cu poporul francez pentru care familia tradițională, formată dintr-un tată și o mama este o valoare supremă și care luptă ca fiecare copil să trăiască într-o astfel de familie.

Făcută publică la Chișinău, la 15 iulie 2013.

https://ioanatan.wordpress.com/

Familiștii din Moldova au manifestat împotriva politicilor de susținere a dictaturii homosexuale în Franța

Moldoveni in sustinerea activistului francez NicolasUn grup de activiști pro-familia, creștini evangheliști și creștini ortodocși din Republica Moldova au protestat astăzi în fața sediului Ambasadei Franței la Chișinău condamnând comportamentul autorităţilor franceze, pe care le acuză că au prejudiciat dreptul cetăţenilor francezi de a protesta public împotriva legalizării „căsătoriilor” homosexuale.

În opinia protestatarilor „poliţia franceză a dat dovadă de agresivitate totalitaristă atunci cînd a atacat cu bastoane şi gaze lacrimogene cetăţenii paşnici, inclusiv copii, femei, bătrîni şi chiar persoane cu dizabilităţi”.

Într-un comunicat de presă mediatizat de organizatori se menționează: „Peste 600 de protestatari paşnici au fost reţinuţi şi ţinuţi după gratii cel puţin 24 de ore. Reţinerea şi condamnarea iniţială la 4 luni de închisoare, cu ulterioara amendare a activistului Nicolas Bernard-Busse pentru viziunile sale pro-familie este un exemplu elocvent în acest sens de criminalizare a dreptului la opinie separată, de persecuţie pe motiv de convingere religioasă şi reprezintă un atentat grav la libertatea de exprimare. Într-o ţară declarat democratică, tînărul Nicolas a ajuns să devină primul deţinut politic al noului stat socialist de orientare homosexual”.

Activistul francez Nicolas Bernard-Busse a fost arestat la 16 iunie în timpul unei adunări de stradă pașnice. El se afla, alături de alți 1500 de opozanți, în fața sediului unui post de televiziune, unde președintele François Hollande participa la o emisiune.

7762474377_le-jeune-homme-a-ete-interpelle-dimanche-devant-les-locaux-de-m6-les-militants-anti-mariage-homosexuel-s-etaient-rassembles-pour-accueillir-francois-hollande-invite-de-capitalEi au continuat manifestația cu un protest spontan, unde Nicolas a fost interpelat și reținut. A fost judecat și condamnat la închisoare și 1000 de euro amendă. Nicolas trebuie să aștepte în închisoare judecarea pentru că instanța de fond a decis refuzarea eliberării sale până la finalizarea apelului, măsură care se ia doar pentru infracțiunile considerate grave.

Cazul său face parte dintr-o lungă serie de abuzuri similare comise de poliție împotriva a sute de mii de manifestanți care din noiembrie 2012 au ieșit în repetate rânduri pe străzile capitalei franceze protestând împotriva „mariajului pentru toți” și a adopției de copii de către cuplurile de homosexuali.

Grupul de susținători moldoveni ai lui Nicolas Bernard-Busse şi-au exprimat solidaritatea cu poporul francez pentru care familia tradiţională, formată din mamă și tată, reprezintă o valoare supremă şi care luptă ca fiecare copil să se bucure de dreptul fundamental de a creşte într-o familie tradiţională.

Igor PÎNZARU

https://ioanatan.wordpress.com/

Paisie Aghioritul: „Dumnezeu face minuni când cineva participă cu inima sa la durerea celuilalt”

Parintele Paisie binecuvantand un copilFericitul stareț Paisie, dupa numele lui din lume Arsenie Eznepidis, s-a născut în Farasa Capadociei la 25 iulie 1924. Din fragedă vârstă a trăit în nevoință; bucuria lui erau Viețile Sfinților, ale căror lupte se nevoia să le simtă cu râvna mai presus de măsură. S-a dedat rugăciunii neîncetate, cultivând în același timp smerenia și dragostea. A învățat meseria de tamplar ca și astfel sa-L imite pe Hristos. În armată a servit trei ani și jumătate în timpul războiului răzvrătiților (Războiul din 1946-1949 dintre răzvrătiții comuniști și armata guvernamentală a Greciei) ca telegrafist.

În tot ceea ce întreprindea, se distingea prin vioiciunea, jertfirea de sine, moralitatea și harismele lui. După ce și-a îndeplinit datoria față de Patrie a intrat în viața monahală, pe care a dorit-o din copilărie. Fiind el încă mirean avusese cercetări dumnezeiești, dar în viața sa monahală bunavoința Domnului, a Maicii Domnului și a Sfinților către el a atins culmi înalte. A pustnicit în Sfântul Munte, la mănăstirea Stomiu din Konita și la Sinai. A trăit ascuns, s-a dăruit întregii lumi. A îndrumat, a mângâiat, a tămăduit, a odihnit mulțimea oamenilor care alergau la el. Sufletul lui sfințit s-a umplut cu totul de dragostea dumnezeiască și chipul său cuvios iradia harul dumnezeiesc.

S-a instruit pe sineși după Evanghelie, de aceea mai întâi chipul său era cel care îi învăța pe oameni, precum și dragostea sa evanghelică și cuvântul său luminat. Când primea diferiți oameni cu toate particularitățile lor, nu îi asculta în mod simplu, ci cu sfânta lui simplitate și discernământ intra adânc în inimile lor și durerea, neliniștea și problemele lor le făcea ale sale. Și atunci, încet – incet se săvârșea minunea: schimbarea omului. „Dumnezeu – spunea el – face minuni când cineva participă cu inima sa la durerea celuilalt”.

Toata ziua aduna neobosit durerea omenească și împrăștia mângâierea dumnezeiască. După dureri martirice, care, precum spunea, l-au folosit așa cum nu l-au folosit nevoințele lui pustnicești de toată viata, s-a odihnit în Domnul la 12 iulie 1994 la Sihastria Sfântului Ioan Evanghelistul de la Suroti – Tesalonic. A fost înmormântat langa biserica Sfantului Arsenie Capadocianul.

Fericitul Staret Paisie a lăsat o moștenire duhovnicească: învățătura sa. Monah simplu, cu puține cunoștinte ale școlii primare, dar bogat după înțelepciunea lui Dumnezeu, el s-a golit pe sine pentru aproapele sau, lăsând credincioșilor drept moștenire duhovnicească convorbirile cu fiicele sale duhovnicești în decurs de 28 de ani. Învățăturile lui marcate de dragoste, profunzime și noblețe au fost publicate în cinci volume de carte: „Cu durere și dragoste pentru omul contemporan”(1), „Trezirea duhovnicească” (2), „Nevoința duhovnicească” (3), „Viața de familie” (4), „Patimi și virtuți” (5), la editura Evanghelismos din București.

Unele din aceste învățături, traduse din limba greacă de ieroschimonahul Ștefan Nuțescu le vom propune cititorilor https://ioanatan.wordpress.com/

Război civil anticreștin în Siria: doi mitropoliți ortodocși răpiți

File photo of Free Syrian Army fighters taking cover as they prepare to join an attack on a Syrian Army base in DamascusMilitanții care operează în Siria au rapit doi mitropoliți creștini, afirma protoiereul Nicolae Balasov, vice-președinte al Departamentului Patriarhiei Moscovei pentru Relații Externe. El a explicat că informațiile privind răpirea au fost furnizate de către omologii săi din Siria.

„Mitropolitul Paul-Boulos Yazigi de Aleppo, care este frate al Patriarhului Ioan al Antiohiei, și mitropolitul sirian iacobit de Alep Gregorios Yohanna Ibrahim au fost răpiți de către combatanți pe drumul din Antiohia spre Alep, luni, 21 aprilie”, a spus Balașov.

„Din păcate, această informație a fost complet confirmată”, a mai spus el.

Biserica Ortodoxă Rusă îi îndeamnă pe toți creștinii din lume să se roage pentru salvarea fraților lor din Siria, unde militanții supun teritoriile la epurare și persecuții, acestea ieșind de sub controlul guvernului.

Anterior, președintele Departamentului pentru Relații Externe al Bisericii, Mitropolitul Illarion, a spus că el a păstrat contactul permanent cu ierarhii Bisericii Ortodoxe Antiohiene. „Mi-au spus că Creștinismul este exterminat până la ultimul credincios în teritoriile în care grupările rebele vin la putere – creștinii sunt fie expulzați, fie pur și simplu uciși”.

Există o incidență tot mai mare a răpirilor de creștini, pentru răscumpărare.Mitropoliti rapiti

Mitropolitul Ilarion a mai spus: „Acum putem afirma clar că o intervenție armată externa are loc în această țară”.  „Mii de paramilitari și extremiști, deghizați în forțe de opoziție, au declanșat un război civil în Siria”, a spus Mitropolitul Ilarion. Grupările extremiste și așa-numitele Jamaats, formate din militanți Wahhabi, a căror înarmare și pregătire de luptă a fost finanțată de către țări străine, îi extermină intenționat pe creștini”.

Până în prezent, nimeni nu a revendicat atacul. Teoretic, zona care separă granița turcă de Alep este controlată de combatanții rebeli, dar în realitate este o „țară a nimănui”, plină de bande criminale, de fundamentaliști și jihadiști străini, care au puține în comun cu cauzele politice ale insurgenților locali.

Vestea răpirii vine dupa ce mai multe rapoarte, încă neconfirmate, relatau despre masacrarea a peste 500 de persoane, inclusiv femei și copii, de către miliția loială regimului Assad, într-o zona aflată la sud-vest de Damasc.

http://www.lacasuriortodoxe.ro