Tag Archives: Guvern

Despre creștinofobie, egalitate, „papagali inconștienți”, anateme și mentalitatea francmasonică a unor oameni de stat din Republica Moldova (3)

Motto:

„…Politica nu are nici o legătura cu morala. Guvernul, care se lasă condus de morală, nu este politic și, prin urmare, puterea lui este șubredă. Acela care vrea să domnească trebuie să se folosească de viclenie și fățărnicie. Marile însușiri ale poporului – sinceritatea și cinstea – sunt defecte pentru politică, pentru că ele doboară regi și tronuri mai ușor decât dușmanul cel mai puternic. Aceste însușiri trebuie să le lăsăm regatelor creștine; noi nu trebuie în nici un caz să le luam drept călăuză…” (Primul protocol secret francmasonic).

Zilele trecute, Guvernul Filat a votat în galop controversatul proiect de lege privind asigurarea egalității de șanse sfidând interesele Bisericii Ortodoxe din Moldova și ignorând episcopii, clerul și revendicările creștinilor. Tot în galop a votat și Parlamentul acest proiect de lege în două lecturi, mințind ierahii celei mai importante comunități religioase cărora le-a promis că nu va adopta legea înainte de a se sfătui și cu reprezentanții ei și trecând cu vederea cererile câtorva sute de protestatari pe care i-a lăsat „să discute” cu cam toți atâția polițiști, inclusiv „specialiștii în negocieri” cu poporul de la brigada de poliție cu destinație specială. Președintele Nicolae Timofti a citit și el în galop proiectul de lege și l-a promulgat tot în galop, anunțând încruntat dar mai „la trap” prin purtătorul său de cuvânt că protestul sutelor de creștini și preoți din fața reședinței președintelui „este puțin cam întârziat”. Iată că dl Președinte Timofti, după ce ne-a înduioșat cu toleranța sa părintească față de integritatea pedofililor încalecă calul asigurării egalității de șanse ca să nu pară cumva mai chibzuit decat cei care l-au încoronat șef de stat.

Ambasada SUA a apreciat galopul autorităților de la Chișinău și a bătut din palme: „Bravo, băeți”. Pionerii „băiețeilor în chiloței”, (ca să-l citez pe dl Președinte al Parlamentului)  împreună cu comsomoliștii din fabricile de opinie publică au preluat și ei refrenul ambasadei. Partizanii din coaliția de nediscriminare, care la 23 mai erau „profund dezamăgiți, nedumeriți şi îngrijorați faţă de acţiunile Guvernului în legătură cu proiectul de lege antidiscriminare”, pe data de 25 mai s-au dumirit că trebuie să salute și ei „promovarea de către Guvern și adoptarea de către Parlament a Legii privind asigurarea egalității”. Și au executat salutul repejor, teatral și militărește. Că nu e bine să nu fii de acord cu dătătorii de granturi.

Ce s-a schimbat în RM, după promulgarea Legii?

Din punctul meu de vedere s-au schimbat trei lucruri. Primul, comisarii „atracțiilor romantice” au prins la curaj, au început monitorizarea și cenzurarea discursurilor publice și a celor din spațiul virtual. De data aceasta Gender Doc M a ridicat degetul amenințător spre Președintele Parlamentului obligându-l printr-o scrisoare oficială să-și ceara public scuze de la persoanele homosexuale din RM pe care, în opinia acestora, spicherul le-ar fi insultat și le-ar fi lezat demnitatea umană prin anumite declarații făcute la un anume post de televiziune. Curajul pionerilor și comsomoliștilor nediscriminării a mers până la următorul titlu care se vrea o replică inspirată pentru Marian Lupu. „Şi heterosexualii sunt oameni!”. Cam cu astfel de lozinci se încearcă promovarea egalității în RM.

O altă țintă a lor a fost și bloggerul Dragoș Galbur care, fiind sub impresia unor acțiuni violente împotriva activiștilor homosexuali din Ucraina, a încercat să anticipeze pe blogul său personal ce s-ar întâmpla dacă „gayii și lesbienele…vor încerca să facă parade prin Moldova”. Presupunerea lui a fost că aceștia „vor fi pur și simplu măcelăriți, bătuți, poate chiar uciși…”. Afirmația bloggerului se baza pe opinia lui personală că, atunci „…când vine vorba de asemenea chestii, moldovenii tare repede se mobilizează și devin foarte agresivi…”.

Puteți să nu fiți de acord cu mine, dar cred că verbul „a măcelări” caracterizează mai degrabă spiritul filmelor de acțiune decât felul de a fi al moldovenilor. Iar pretinsa agresivitate a moldovenilor față de homosexuali, din câte cunosc eu, n-a mers niciodată mai departe decât o simplă blamare care uneori a luat forma unor blenduieli, dar nu mai mult. În fine, bloggerul a fost denunțat la Procuratura Generală de către Gender Doc M pe motiv de discriminare a homosexualilor și incitare la ură. Eu personal n-am văzut în acest articol incitare la ură. Dacă am înțeles corect, intenția autorului, care este medic de profesie, a fost să preîntâmpine situația nedorită când moldovenii ar fi provocați cu parade ale mândriei. Câteva cuvinte folosite impropriu și evaluarea exagerată a potențialului agresiv al moldovenilor au fost suficiente pentru un denunț la Procuratură.

Sint sigur că după cîteva ședințe de judecată atitudinile neprietenești față de apărătorii homosexualilor vor fi și mai puțin prietenești. Observați că vorbesc de avocații persoanelor homosexuale și nu de homosexuali. Asta pentru că în circa 15 luni de dispute asupra legii nediscriminare oamenii au reușit să vadă doar doi homosexuali în piele și oase la televizor. Primul e Alexei Maricikov. Și al doilea e Artiom Zavadovschi. Poate să fi fost și una-două lesbiene la dezbaterile televizate. Impresia mea subiectivă este că în Moldova avem mai mulți avocați și propagandiști ai minorităților sexuale decât reprezentanți propriu-ziși ai acestei minorități.

Și dacă societatea a devenit mai puțin tolerantă, atunci a devenit mai puțin tolerantă față de activismul Antoniței Fonari, a lui Oleg Brega, Sergiu Ostaf, Angelica Frolov, Natalia Ghilașcu, Petru Clej ș.a. Realitatea, așa cum o văd eu, este că oamenii au alergie de la atitudinile neadecvate ale acestor propagandiști care au făcut din drepturile a circa 20 de oameni o problemă de stat și o piedică în calea integrării europene a RM. Iar tensiunea din societate este menținută artificial anume de acești propagandiști care (cu excepția lui Sergiu Ostaf care este mai echilibrat în exprimare) în elanul luptei lor disperate operează cu fel de fel de etichete și invective dintre care cel mai îndrăgite sunt „homofobi”, „fanatici”, „pitecantropi”, „talibani”, „habotnici” „inchizitori” și tot așa.

Mă rog, dacă aceste cuvinte fac parte din arsenalul politicilor de nediscriminare, să nu se supere domnii propagandiști când li se răspunde în manieră vechitestamentară conform principiului „dinte pentru dinte”. Știu că ei preferă „politica celuilalt obraz” dar în polemicile televizate și mai ales în cele de pe rețelele de socializare este ineficient să predici iubirea și iertarea. Acum, între paranteze fie spus, recunosc că și subsemnatul a întrecut orice măsură într-o păruială ordinară (de care nu sunt deloc mândru) de pe internet cu un anume cetățean care declara RM Republica Pitecantropilor Homofobi Moldova și cu care sper să mă văd vreo-dată față către față. Deci, primul efect al adoptării legii de asigurare a șanselor și a dezbaterilor care au promovat acest proiect este că promotorii legii au obținut un instrument de cenzură și presiune juridică asupra oponenților provocând tensiuni în societatea pe care au divizat-o în homosexuali, propagandiști și homofobi.

Al doilea lucru care a venit ca efect al luptelor contra acestei legi a fost atragerea Bisericii Ortodoxe într-un joc politic în care și liberalii, și biserica vor pierde. Liberalii împreună cu liberal-democrații vor pierde cam 7-10 la sută din electoratul creștin care la viitoarele alegeri va avea de ales între creștin-democrați, democrați, socialiști sau  comuniști. În condițiile când Partidul Comuniștilor are în sondaje poziția de lider aceste procente ar putea fi decisive. Biserica va pierde la capitolul imagine pentru că va fi asociată cu prigonitorul ei de 70 de ani, care speculând îndărătnicia liberal-democraților a reușit să-și asume rolul de apărător al credinței și valorilor creștine. Biserica va mai pierde și pentru că conducătorii ei sînt și vor fi folosiți în continuare de către  diferite forțe politice care nu vor ezita să-i atragă în jocul lor care, de cele mai multe ori, are scopuri și metode neortodoxe.

Al treilea lucru și cel mai grav, din punctul meu de vedere este încrâncenarea luptătorilor din ambele tabere care a permis unor politicieni să redirecționeze protestele față de o lege în proteste împotriva conducătorilor statului și a Bisericii. Cererea de a da anatemei pe cei 53 de deputați care au votat legea asigurării de șanse (chiar dacă și eu ca și marea majoritate sînt împotriva acestei legi) nu este o cerere în duhul Evangheliei și al Bisericii lui Hristos. Anatema înseamnă mai mult decât excomunicare din biserică, ea presupune și blestemarea celui excomunicat.

„Anatema este cea mai grea pedeapsă pe care o poate da Biserica. Ea se dă contra celor ce disprețuiesc și atacă adevărurile dogmatice, morale și de cult și prin aceasta, ei duc la rătăcire și pierzare de suflet pe cei neștiutori, devenind periculoși societății bisericești. Anatema cuprinde blestem, afurisenie și predare a celui anatemisit pe mâna satanei, de care ascultă și ale cărui fapte și misiune o împlinește, devenind mort sufletește și vrăjmaș lui Dumnezeu. Ceea ce este pedeapsa cu moartea în legile de stat, este anatemisirea în legile Bisericii. (Exod. 8,32; Lev. 20, l-22 Deut. 13,1-10; 17,1-9; 20, 2-15; Mat. 21,18; Rom. 9,3; I Cor. 5,1-3; 16,2-12; Gal. 3,8-9; Const. Ap. II, 28,47-50). Prin anatemisire, „se afierosește acela diavolului și mai mult să n-aibă parte de mântuire și să se facă înstrăinat de Hristos”.

Nimănui dintre creștini sau clerici, nu-i este îngăduit să întrebuințeze anatema, nici chiar în glumă, căci face mare pacat (Mat. 5, 21-26); numai Sfântul Sinod poate folosi aceasta anatemă, după ce a epuizat toate mijloacele de îndreptare și cel vinovat a fost judecat și osândit public, pentru fapte contra adevărurilor lui Dumnezeu și a Bisericii Sale…”.

Și ca să arăt cât de aspră este anatema pusă pe dușmanii Bisericii voi aduce aici și un fragment din modelul de anatemizare: „Pamântul să nu-i sufere picioarele ca să umble pe el; apa să nu-l spele și să-l hrănească, când o va bea, aerul să nu-i ușureze respirația. La fiecare pas să fie cuprins de spaima morții adusă de păcatele lui; asupra capului să se învârtească pacatul lui Cain (Fac. 4, H-16) și secera lui Zaharia (5,1-4) ca să-i curme viața lui. Sângele lui să se înnegrească și măruntaiele lui să putrezească. Damblaua să cuprindă toate mădularele lui, de la picioare până la cap, să nu mai audă și să nu mai vadă, ca să nu mai hulească și nici să mai vorbească contra lui Dumnezeu (F. Ap. 3, 11; Regi 5, 6). Masa și hrana lui să se prefacă în amărăciune, iar băutura lui în venin chinuitor (Lev. 26,26). Somnul lui să fie tulburat de diavol, care stă de-a dreapta lui (I Regi 16,14; 19,9) și furia lui Nabucodonosor să-l stăpânească (Daniel, 4, 13; 5, 21); satana să-i umbrească viața lui cu aripile sale cele negre ca un stăpânitor, care-l aduce la muncile cele veșnice. Munca lui să fie blestemată, agonisirea lui în pulbere să se prefacă. Urmașii lui într-un neam să se stingă dacă vor fi ca el, iar tinerețea lor să fie secerată de moartea cea năpraznică (I Regi 2, 34; Iov, 1, 18-19). După moarte, trupul lui să nu-l primească pământul, ci să stea ca un cadavru înnegrit și cuprins de împuțiciune. Sufletul lui diavolul să-l ia, cu care s-a imprietenit și căruia i-a slujit, ca să-l ducă în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui, duhurilor celor necurate și sufletelor oamenilor celor spurcați (Matei, 25, 41; II Petru 2, 4-10; Apoc. 16-14; 19, 20)”.

Nu sînt nici pe departe expert în cele ale Bisericii, dar nu cred că este cazul să se ceară această practică folosită în cazuri extreme pentru tocmai 53 de votanți cu hurta. Apropo, din câte se știe, sub anatemă se află autorii revoluției din Octombrie, pe care Patriarhul rus Tihon i-a excomunicat ca pe „inamici deschisi sau deghizati ai lui Hristos”: „Prin autoritatea cu care m-a însărcinat Dumnezeu, noi vă interzicem să vă apropiați de Tainele lui Hristos; vă anatemizăm, doar dacă mai purtați încă numele de creștin și aparțineți, prin naștere, Bisericii Ortodoxe…”.

Și un alt caz cunoscut este anatema pusă pe Francmasonerie de către Biserica Ortodoxă Română în baza   ”Studiului Asupra Francmasoneriei”  întocmit de Î.P.S. Mitropolit Dr. Nicolae al Ardealului şi  votat de Sfântul Sinod în şedinţa sa de la 11 Martie 1937 (aici http://foaienationala.ro/hotrrile-sfntului-sinod-asupra-francmasoneriei.html).

Partea mai interesantă e că și între votanții și promotorii Legii privind asigurarea șanselor se regăsesc persoane despre care presa a scris că ar face parte din Loji masonice. Nu le mai dau numele că lumea îi știe. Chiar însăși ideea de Egalitate, pe care speculează legea provine din textele Protocoalelor Înțelepților Sionului, chiar dacă autenticitatea acestor texte este contestată de unii istorici. Să vedem deci și punctul de vedere al inițiaților expus în primul protocol francmasonic I din care am mai citat la început.

„…Noi, încă din vechime, am aruncat poporului cuvintele: LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE, cuvinte repetate de atâtea ori de către papagalii inconștienți care, atrași din toate părțile de această momeală, nu s-au folosit de ea decât pentru a nimici prosperitatea lumii și adevărata libertate individuală, altădată atât de bine asigurată prin constrângerea mulțimii. Oamenii care s-au crezut inteligenți, n-au știut să descurce înțelesul ascuns al acestor cuvinte și n-au văzut deloc ca ele se contraziceau, ei nu au văzut că în realitate nu există egalitate în natura și că nu poate să existe libertate, că natura însăși a creat inegalitatea minților, a caracterelor și a inteligențelor, atât de mult supuse legilor ei.

Acești oameni nu au înțeles ca mulțimea este o putere oarbă și că parveniții pe care și-i alege pentru a o guverna, nu sunt mai puțini orbi în politica decât ea însăși. N-au înteles că inițiatul, cel introdus în tainele politicii, fie el chiar un prost, poate guverna, în vreme ce mulțimea neinițiaților, fie chiar plini de geniu, nu înțeleg nimic din politică…  Totuși, în lumea întreagă, cuvintele LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE au adus în rândurile noastre, prin mijlocirea agenților nostri orbi, legiuni întregi de creștini care ne purtau cu însuflețire steagurile. Aceste cuvinte erau pentru ei niște viermi care rodeau prosperitatea tuturora, distrugând peste tot pacea, solidaritatea, stapânind pe dedesubt toate instituțiile Statului…”

Cam cinic? Posibil. Dar nu e tot.

Igor Pînzaru

(va urma)

Vezi și https://ioanatan.wordpress.com/2012/05/30/despre-crestinofobie-speculatii-revolutionari-si-agenti-ai-atractiilor-romantice-2/

https://ioanatan.wordpress.com/2012/05/23/despre-crestinofobie-toleranta-fata-de-babe-si-agentii-ideologiei-atractiilor-romantice-de-la-chisinau-1-2/

Reclame

Despre creștinofobie, toleranța față de babe și agenții ideologiei „atracțiilor romantice” de la Chișinău” (1)

Motto: O babă nespălată pe picioare, care stă în faţa icoanei Maicii Domnului, faţă de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare aşa, dihor (Petre Ţutea).

O colegă respectabilă de la o publicaţie care cochetează cu Adevărul, se întreabă retoric de ce dragii noştri guvernanţi „politicieni descuiaţi la minte, pe care nu trebuie să-i convingi de beneficiile integrării europene” se fac a nu auzi că „fără legea antidiscriminare nu pupăm regimul fără vize”. Autoarea acuză indirect Executivul că s-ar teme să piardă „simpatia evlavioaselor babe votante şi eventuala blagoslovire electorală din partea unor marcheli”. În opinia ei, adoptarea legii antidiscriminare ar însemna “asigurarea unor drepturi egale pentru toţi oamenii – că-i ţigan, musulman, homosexual, bolnav mintal sau moldovean statalist sănătos creştin familist exemplar”.

Prima întrebare care se impune aici, ar fi de când în Moldova bătrânele care cresc copiii fiicelor lor împrăştiate prin lume de sărăcie au încetat să mai fie bunicuţe şi au devenit „babe”? E un efect al promovării nediscriminării, cumva? Şi de ce bunicuţele noastre, din bănuţul cărora s-au reconstruit mănăstirile şi bisericile distruse de comunişti, percepute de o jurnalistă care se joacă de-a Adevărul drept „babe evlavioase” nu mai au dreptul să-şi apere convingerile religioase? De unde atâta dispreţ pentru nişte femei în vârstă, care trăiesc dintr-o pensie mizerabilă din care rup cu greu nişte leuţi ca să facă câte un parastas pentru cei care nu mai sînt printre noi? Oare în oamenii aceştia trebuie să scuipăm frustrările noastre politice?

N-aş vrea să scriu prea mult despre propaganda “beneficiilor integrării europene” sugerând doar cititorilor să-şi amintească dacă au citit ceva despre “prejudiciile integrării europene”. Poate vre-o criză în Grecia? Sau poate vre-un plan bugetar “sălbatic” pentru muritorii de rând din Irlanda? Da oare ce l-o fi apucat demisionarea pe premierul portughez Jose Socrates acum un an? Da cum ar fi să încerci să-I  convingi de viitorul luminos al integrării europene pe somerii din ţara lui Georgio Papandreou sau pe muncitorii din republica ex-premierului Silvio Berlusconi? Nu mai zic de spanioli sau sloveni.

Revin la subiectul legii nediscriminare de a cărei neadoptare se arată nemulţumită editorialista de la publicaţia care cochetează cu Adevărul. De ce cochetează? Pentru că nu cred că autoarea nu cunoaşte că nu doar „babele evlavioase” şi Preasfinţitul Markel este împotriva legii nediscriminării. Împotriva adoptării acestui proiect de lege este cea mai importantă comunitate religioasă din Republica Moldova şi majoritatea Bisericilor Evanghelice din ţara noastră.

Cu ceva timp înainte de publicarea materialului despre preţul vizelor europene pentru moldoveni, mitropolitul Vladimir a mediatizat o pastorală în care a criticat poziţia Organizației Națiunilor Unite  care a recomandat insistent Guvernului să „asigure o legislaţie solidă împotriva discriminării”. Pentru jurnaliştii leneşi care nu obişnuiesc să citească până la sfârşit un text mai mare de 2000 de semne citez din mesajul Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova adresat clerului, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini: „Considerăm că pretenţiile expuse de Heiner Bielefeldt întru aşa-zisa apărare a minorităţilor religioase şi sexuale urmăresc de fapt încălcarea drepturilor majorităţii cetăţenilor ortodocşi din Moldova”.

Ce înseamnă o pastorală scrisă de mitropolitul Vladimir în Republica Moldova? Asta înseamnă că în circa 1500 de biserici ortodoxe în care duminicile din post se adună de la 50 la 100 de creştini, credincioşii au auzit de pe amvon „…Şi dacă democraţia înseamnă respectarea voinţei poporului, de ce propunerile înaintate de Bielefeldt doresc cu orice preţ încălcarea ei? … De fapt, programul propus de reprezentantul ONU nu constă atât în apărarea drepturilor minorităţilor religioase sau sexuale, cât în slăbirea şi ruinarea credinţei ortodoxe, fiind o continuare subtilă a ateismului militant început în anii 40… De aceea vă îndemn la trezire, la rugăciune şi post, la studii şi lecturi ale Sfintei Scripturi şi ale sfinţilor părinţi, dar şi la acţiune: nu permiteţi ca drept-măritoarea credinţă să fie călcată în picioare”.

Pe cine avem de cealaltă parte a baricadei? Cui serveşte legea antidiscriminare promovată atât de insistent de o mână de avocaţi bine plătiţi, vre-o 3 jurnalişti cu spiritul critic adormit pe la seminare europene de refrene arhicunoscute despre toleranţă şi ceva mai multe ONG-uri care macină sume serioase de bani pentru a proteja şi a încuraja prin lege practici sexuale despre care Dex-ul spune că ar fi „perversiuni caracterizate prin atracție sexuală pentru indivizi de același sex”? Câţi pederaşti sunt în Moldova şi ce rost ar avea pentru ei legea nediscriminare în raport cu legea conştiinţei care pe unii dintre ei îi mai face să roşească atunci când se discută argumentat şi cu bună intenţie despre deprinderile şi experienţele lor?

Judecând după faptul că la una din ultimele manifestări publice toţi pederaştii cu tot cu bisexuali şi transexuali au reuşit să încapă într-un autobus în care mai erau şi mulţi fraţi de-ai lor de suferinţă, adunaţi de prin ţări mai mult sau mai puţin tolerante, putem presupune că numărul lor real este ceva mai mic decat poate să ducă un autobus.

Acum o lună, bloggerul Vitalie Marian, care este purtat prin judecăţi de aproape un an pentru că a publicat o listă de persoane publice care au susţinut politicile mişcării homosexuale, a adresat un demers în care a încercat fără succes să afle numărul de persoane cu orientare netradiţională din Republica Moldova. Apropo, Vitalie Marian este creştin evanghelist, iar unul din capetele de acuzare este că ar fi afirmat că homosexualitatea este păcat. Promotorii legii nediscriminare îi cer, nici mai mult, nici mai puţin, să plătească 1000 de Euro prejudicii, să şteargă toate materialele plasate pe blog, să-şi ceară iertare şi să recunoască public că homosexualitatea este o atracţie romantică.

Cum vi se pare? Este real sau nu ca elevii noştri, mulţi dintre care trăiesc din transferurile din străinătate ale părinţilor să fie învăţaţi la şcoală că homosexualitatea este o atracţie romantică şi asta inclusiv pe banii contribuabililor creştini, care sînt o majoritate? Este real ca jurnaliştii şi persoanele publice care vor încerca să exprime idei şi convingeri care vin în contradicţie cu acest fel de a vedea homosexualitatea să fie presaţi să tacă sau să plătească 1000 de Euro?

Să-i ceri prin judecată unui creştin evanghelist să recunoască public că homosexualitatea este o atracţie romantică înseamnă să-l forţezi prin tribunal să renunţe la convingerile sale religioase şi să-l presezi să respingă învăţăturile credinţei creştine. Acum un an preşedintele Asociaţiei Pro-Familia care numără 6 milioane de membri în SUA, doctorul în drept Lively Scott  a susţinut o conferinţă de presă la Chişinău ca să atenţioneze autorităţile şi societatea despre pericolul adoptării Legii nediscriminare. Agenţii ideologiei homosexuale au încercat să-l împedice să ajungă în şcoli dar nu l-au putut împiedica să vorbească cu presa. Emisiunea Pietrele Vorbesc a reuşit să realizeze un interviu cu Lively Scot şi materialul video poate fi vizionat mai jos.  Trebuie să recunosc că personal nu prea am crezut pe deplin avertismentele acestui creştin.

 

Dar iată că emisiunea în cadrul căreia s-au spus anumite lucruri despre strategiile politicii homosexuale a fost suspendată. Motivul invocat a fost „gafele de montaj”, iar noul producător general al unei anume televiziuni care a blocat inclusiv transmisiunea Liturghiei de la catedrala Sfintei Teodora de la Sihla a motivat că „nu suntem o televiziune creştină”. Nu ar fi o premieră acest fel de atitudini, pentru că înainte cu doar câteva luni, respectivul producător, într-un acces dezinteresat de toleranţă împărţea balonaşe şi steguleţe cu simbolica organizaţiilor prohomosexuale scandând în emisie directă „Trăiască curcubeul!”.

Câteva cuvinte despre curcubeu. Le puteţi găsi la Facerea 9:12-15. Sfânta Scripură spune aşa: „Apoi a mai zis iarăşi Domnul Dumnezeu către Noe: “… închei acest legământ cu voi, că nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului şi nu va mai fi potop, ca să pustiiască pământul. Iată, ca semn al legământului, pe care-l închei cu voi şi cu tot sufletul viu ce este cu voi din neam în neam şi de-a pururi, Pun curcubeul Meu în nori, ca să fie semn al legământului dintre Mine şi pământ. Când voi aduce nori deasupra pământului, se va arăta curcubeul Meu în nori. Şi-Mi voi aduce aminte de legământul Meu, pe care l-am încheiat cu voi şi cu tot sufletul viu şi cu tot trupul, şi nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toată făptura…” Deci Dumnezeu face un Nou Legământ cu Noe şi-i promite că nu va mai pierde „tot sufletul viu şi cu tot trupul” cu apele potopului, iar ca garanţie şi semn al acestui Legământ pune Curcubeul. Mişcarea homosexuală mondială şi-a atribuit acest semn Dumnezeiesc, într-o manieră sfidătoare la adresa Creatorului. Subtextul adoptării acestui simpol este: „Nu avem frică de mânia Ta, pentru că Tu ai spus că nu ne vei mai pierde în potop de ape!”

Deci, iată că o televiziune care a făcut mare tam-tam reuşând să filmeze un preot ortodox în plin elan de „atracţie romantică” preia lozinca şi simbolistica homosexuală şi scandează prin gura producătorului ei general „Trăiască Curcubeul!”. Ar mai fi ceva de spus şi la capitolul corectitudine şi consecvenţă. În respectiva televiziune sînt câţiva cetăţeni despre care lumea zice că ar fi homosexuali şi iată că dumnealor activează cu succes, unul dintre ei fiind chiar un fel de vedetă apreciată pentru inteligenţa şi curajul de a pune întrebări triviale pe un ton firesc. Şi atunci de ce să mâi maşina până la Orhei ca să prinzi un „romantic” având „romanticii” tăi în televiziune? Sau poate s-a dorit reducerea Bisericii la tăcere? De ce nu s-a menţionat că preotul filmat în flagrantul „atracţiei sale romantice” este şi membru al Uniunii Jurnaliştilor din Moldova? Nu dă bine la imagine, nu-i aşa?

Nu aş fi deschis niciodată acest subiect dacă anumiţi oameni nu ar insista să prezinte imaginile ca pe o mare realizare a televiziunii şi dacă nu aş fi aflat alte detalii ale acestei „investigaţii de succes”despre care prefer să păstrez tăcerea.  Deocamdată.

Poate părea exagerat ceea ce voi spune acum, dar trebuie să o spun şi nu sunt primul care o face. De fapt, creştinii din Republica Moldova se află într-un război ideologic de apărare a identităţii lor de creştini. Şi din păcate, de ce le mai multe ori oamenii noştri de stat şi, în particular, cei din Guvern sunt împotriva creştinilor. Aşa a fost când s-a votat legea de legalizare a avorturilor. Aşa a fost şi când s-a încercat introducerea „Deprinderilor de viaţă” în şcoală. Aşa a fost şi când , în 2008 Ministerul Justiţiei de atunci a promovat în Parlament  proiectul legii nediscriminare. Vezi reacţia creştinilor aici. În legătură cu acest protest sau nu, dar preotul care a dat citire Adresării din partea poporului către Parlamentul Republicii Moldova a avut de suferit. Biserica din lemn pe care a construit-o a fost incendiată şi a ars complet în decurs de o oră. N-o să găsiţi în rapoartele ONU referinţe la acest caz. N-o să găsiţi în rapoartele ONU referinţe la accidentul şi moartea Preasfinţitului Dorimedont, episcopul de Edineţ şi Briceni, membru al Sinodului Bisericii Ortodoxe. Pentru că pentru ei nu contează interesele celor mulţi. Contează doar politica lor oficială în cadrul căreia, metaforic vorbind, scărpinatul în fund este un drept fundamental al omului chiar când acest lucru se face în public.

P.S (va urma)

Igor Pînzaru

vezi și https://ioanatan.wordpress.com/2012/05/30/despre-crestinofobie-speculatii-revolutionari-si-agenti-ai-atractiilor-romantice-2/