Tag Archives: Viața de familie

Paisie Aghioritul: „Dumnezeu face minuni când cineva participă cu inima sa la durerea celuilalt”

Parintele Paisie binecuvantand un copilFericitul stareț Paisie, dupa numele lui din lume Arsenie Eznepidis, s-a născut în Farasa Capadociei la 25 iulie 1924. Din fragedă vârstă a trăit în nevoință; bucuria lui erau Viețile Sfinților, ale căror lupte se nevoia să le simtă cu râvna mai presus de măsură. S-a dedat rugăciunii neîncetate, cultivând în același timp smerenia și dragostea. A învățat meseria de tamplar ca și astfel sa-L imite pe Hristos. În armată a servit trei ani și jumătate în timpul războiului răzvrătiților (Războiul din 1946-1949 dintre răzvrătiții comuniști și armata guvernamentală a Greciei) ca telegrafist.

În tot ceea ce întreprindea, se distingea prin vioiciunea, jertfirea de sine, moralitatea și harismele lui. După ce și-a îndeplinit datoria față de Patrie a intrat în viața monahală, pe care a dorit-o din copilărie. Fiind el încă mirean avusese cercetări dumnezeiești, dar în viața sa monahală bunavoința Domnului, a Maicii Domnului și a Sfinților către el a atins culmi înalte. A pustnicit în Sfântul Munte, la mănăstirea Stomiu din Konita și la Sinai. A trăit ascuns, s-a dăruit întregii lumi. A îndrumat, a mângâiat, a tămăduit, a odihnit mulțimea oamenilor care alergau la el. Sufletul lui sfințit s-a umplut cu totul de dragostea dumnezeiască și chipul său cuvios iradia harul dumnezeiesc.

S-a instruit pe sineși după Evanghelie, de aceea mai întâi chipul său era cel care îi învăța pe oameni, precum și dragostea sa evanghelică și cuvântul său luminat. Când primea diferiți oameni cu toate particularitățile lor, nu îi asculta în mod simplu, ci cu sfânta lui simplitate și discernământ intra adânc în inimile lor și durerea, neliniștea și problemele lor le făcea ale sale. Și atunci, încet – incet se săvârșea minunea: schimbarea omului. „Dumnezeu – spunea el – face minuni când cineva participă cu inima sa la durerea celuilalt”.

Toata ziua aduna neobosit durerea omenească și împrăștia mângâierea dumnezeiască. După dureri martirice, care, precum spunea, l-au folosit așa cum nu l-au folosit nevoințele lui pustnicești de toată viata, s-a odihnit în Domnul la 12 iulie 1994 la Sihastria Sfântului Ioan Evanghelistul de la Suroti – Tesalonic. A fost înmormântat langa biserica Sfantului Arsenie Capadocianul.

Fericitul Staret Paisie a lăsat o moștenire duhovnicească: învățătura sa. Monah simplu, cu puține cunoștinte ale școlii primare, dar bogat după înțelepciunea lui Dumnezeu, el s-a golit pe sine pentru aproapele sau, lăsând credincioșilor drept moștenire duhovnicească convorbirile cu fiicele sale duhovnicești în decurs de 28 de ani. Învățăturile lui marcate de dragoste, profunzime și noblețe au fost publicate în cinci volume de carte: „Cu durere și dragoste pentru omul contemporan”(1), „Trezirea duhovnicească” (2), „Nevoința duhovnicească” (3), „Viața de familie” (4), „Patimi și virtuți” (5), la editura Evanghelismos din București.

Unele din aceste învățături, traduse din limba greacă de ieroschimonahul Ștefan Nuțescu le vom propune cititorilor https://ioanatan.wordpress.com/

Reclame