Tag Archives: savatie bastovoi

Zilele Cărţii Ortodoxe la Chişinău – pacea lui Hristos într-o civilizaţie digitală

Icoana lui HristosSăptămâna care a trecut a fost marcată de un eveniment cultural deosebit care a început la Academia de teologie ortodoxă din Chișinău și a continuat la Biblioteca Națională și mănăstirea Curchi, reușind să atragă atenția presei și a rețelelor de socializare. Festivalul „Zilele Cărții Ortodoxe” a adunat împreună colaboratori ai editurii „Cathisma”, „Sophia”, „Deisis” ș.a., funcţionari ai Bibliotecii Naționale, clerici și mireni ai Mitropoliei Moldovei, oameni de știință, jurnaliști și cititori.

– Părinte Savatie Baștovoi, primiți felicitările noastre pentru organizarea și desfășurarea primei ediții a Festivalului de carte ortodoxă. Ni s-a părut destul de curajoasă această iniţiativă într-o țară în care se citesc tot mai puține cărți, nemaivorbind de cele religioase, și unde populația este drogată cu televizorul și Internetul, fiind amețită cu știri despre politică și modă, mariaje, atacuri raider și războaie. În viața creștinilor noştri este atât de multă propagandă, încât rămâne foarte puțin loc și timp pentru Hristos și pentru scriitorii Bisericii. Oare Hristos, prin sfinții Săi Ioan Gură de Aur, Simion al Edesei, Teofan Zăvorâtul, părintele Selafiil cel Orb de la Neamț sau Sfântul ierarh Luca al Crimeii, mai poate fi interesant pentru tinerii moderni care petrec ore întregi pe Facebook sau odnoklassniki?

– Interesul pentru cartea ortodoxă a fost și rămâne mare. Din datele statistice pe care le avem de la cei mai mari difuzori de carte din România vă pot spune că niciun alt segment de carte, poate cu excepția manualelor, nu are o cerere atât de mare ca și cartea ortodoxă. La Chișinău este aceeași situație – toate cărțile ortodoxe care, trebuie să spunem, ajung cu mare greu aici, se vând. Ortodocșii citesc și cumpără mai multă carte decât media statistică. În ce privește rețelele de socializare, lucrurile pot fi verificate și mai ușor: portalurile ortodoxe din Chișinău indică zeci de mii de cititori activi înregistrați doar de Facebook, ceea ce este mai mult decât majoritatea portalurilor de știri autohtone. Având în vedere un interes atât de mare pentru cartea ortodoxă raportat la totala ei absență din spaţiul public, i-am propus mitropolitului Vladimir organizarea acestui festival, iniţiativă primită cu toată deschiderea și susținerea nu doar duhovnicească, ci și logistică. Zilele cărții ortodoxe la Chișinău este o sărbătoare a cărții organizată prin implicarea direct a mitropolitului Vladimir și a tuturor departamentelor ce țin de cultură și nu numai din cadrul Mitropoliei Moldovei.

DSC_0730– Vreau să vă întreb dacă întâmplător sau nu expoziția de carte veche bisericească, cu relicve foarte prețioase, a fost „completată” cu cărți având o ținută grafică modernă, dintre care ies în evidență titluri precum „Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Ioan”, „Diavolul este politic corect”, de Savatie Baștovoi, „Despre înșelare”, de Ignatie Breanceaninov, „Terapeutica bolilor spirituale”, de Jean Claude Larchet, „Teologia icoanei”, de Leonid Uspenki ș.a.

– Expoziția de carte veche și rară din cadrul festivalului Zilele cărții ortodoxe la Chișinău este aportul prețios al Bibliotecii Naționale și a bunului ei director, bibliologul și scriitorul Alexe Rău. Cu toții am putut urmări în ultimii ani atacuri lipsite de cinste și adevăr asupra culturii ortodoxe, exprimate prin batjocorirea preoților care încearcă să stabilească un contact cu școala și cu noua generație de elevi și profesori. Argumentul care stă pe limba detractorilor este acela că Biserica este separate de Școală. Așa este, doar că noi am vrut să amintim cine a separat la noi Biserica de școală: acesta a fost nimeni altul decât Lenin, iar cât de bine ne-a fost după asta ne-o pot spune oasele părinților noştri rămase în Siberia sau aruncate din tren în stepele Ucrainei și pe aiurea. Odată cu oamenii, au fost prigonite și cărțile ortodoxe, astfel încât putem vorbi de un holocaust săvârșit asupra cărții ortodoxe pe pământul nostru. Cărțile vechi expuse la Biblioteca Națională sunt cărțile salvate de la distrugere, când oamenii speriați ascundeau sfintele odoare îngropându-le în grajduri și grădini. Dorim ca jumătatea de secol de prigoană asupra cărții ortodoxe să nu fie uitată, dar, totodată, nu ne limităm la a face o lecție de istorie, ci am adus cele mai frumoase cărți ortodoxe în ediții contemporane pentru ca cei ce însetează de cuvântul vieții să și le poată procura.

– Spuneați la inaugurare că Festivalul este și o comemorare a prigoanei statului sovietic asupra cărții ortodoxe care a fost exclusăDSC_0838 din spațiul public prin politici speciale ale autorităților. Iată că de ani buni nu mai suntem în Uniunea Sovietică, totuși, avem prea puțină carte ortodoxă pe rafturile bibliotecilor publice, şcolare atât la Chișinău, Bălți, Orhei sau Ștefan-Vodă, cât și în cele din satele noastre. Cum se întâmplă că, deși toți conducătorii țării declară susținere și atașament față de Ortodoxie, această susținere se materializează mai degrabă în pereți de mănăstiri și biserici decât în carte ortodoxă?

– Spun doar că urmările prigoanei ateiste încă nu au fost lichidate în întregime. Astăzi este foarte greu să aduci carte ortodoxă în Moldova. Cartea figurează pe declarațiile vamale alături de arme, droguri și substanțe radioactive: eu însumi am completat o astfel de declaraţii. Credem că în viitorul apropiat, Mitropolia va face un demers către autorități pentru a conferi cărții un statut special între alte bunuri (materiale!) ce se introduc în țară și sperăm că se va reveni la scoaterea taxelor vamale de pe carte, așa cum a mai fost.

– Cum să-i motivăm să citească literatură ortodoxă pe oamenii mai în vârstă, care poartă încă în mințile lor amprentele propagandei sovietice ateiste?

– Creșterea calității polemicilor este o necesitate impusă mai ales de arenele de televiziune tot mai la modă. Vremea când cele câteva argumente servite de partid erau suficiente pentru a înfrunta o mulgătoare de la fermă sau te făceau să strălucești într-o cuvântare rostită în cantina brigăzii de tractoare a trecut. Avem preoți și intelectuali ortodocși foarte bine instruiți, cu o cultură laică vastă, în fața cărora invocarea lipsei de lecturi ortodoxe nu mai sună ca o virtute, ci ca un handicap. Cred că atunci când jurnaliștii și intelectualii moldoveni vor înțelege că a nu citi nu este ceva bun, ei se vor pune pe carte. Îmi doresc din tot sufletul să readucem în societate polemica intelectuală de ținută, hrănită din lecturi bune și respectul pentru celălalt.

– Părinte Savatie, îmi amintesc de tonele de carte în limba română donate statului nostru de autoritățile din România, între care, cuDSC_0836 regret, nu s-a prea auzit de titluri de carte ortodoxă. Să fie o simplă întâmplare sau face parte dintr-o politică mai perfidă a mai-marilor acestei lumi și, în special, a capilor Uniunii Europene de a încuraja orice fel de literatură, mai puțin cea creștină?

– Din câte știu, s-a adus foarte multă carte ortodoxă în anii 90 din România. Acest lucru cred că poate fi verificat. Faptul că ceea ce se dona din România în cantități uriașe nu ajungea la cititorul de rând este o altă problemă. Anticariatele din România erau pline de cărți cu ștampile de donație destinate Basarabiei. Cine le întorcea înapoi în România și în ce condiții, nu mi-am pus problema să aflu. Poate că alții o vor face. Dar nu cred că mai este vreme să dezgropăm morții pentru a le răsuci buzunarele. Avem tot ce ne trebuie pentru a o lua de la început. Întotdeauna avem tot ce ne trebuie pentru a fi mai buni.

– Doamne ajută!

– Vă mulţumesc.

Igor PÎNZARU,

pentru FLUX și 

ioanatan.wordpress.com 

Reclame

Profesorul David Frost din Cambridge: „Oricine va citi această scurtă istorisire va rămâne șocat, indiferent dacă este un creștin devotat sau un sceptic ferm”

selafiil cel orb

Editura „Cathisma” în colaborare cu compania americană Amazon (cea mai mare rețea de carte prin internet din lume), au scos de sub tipar cartea „Love That Never Fails”, versiunea engleză a cunoscutei culegeri de convorbiri şi mărturisiri despre părintele Selafiil de la Noul Neamț, „Dragostea care nu cade niciodată” semnată de ieromonahul Savatie Baștovoi.

Lucrarea îl descoperă cititorului de limbă engleză pe părintele Selafiil cel Orb de la Noul Neamţ, învățăturile și istorisirile sale simple și pline de blândețe, înțelepciune și har dumnezeiesc.

„Cartea de față este o ofrandă adusă celui a cărui viață a fost o strădanie continuă de a se ascunde de ochii oamenilor, de lauda lor. Viața lui însa a intrat în vietile celor care l-au cunoscut, umplându-i de nădejde și de dragoste, deschizîndu-le inimile spre a dori binele, schimbându-i în adâncurile lor”, menționa părintele Savatie în prefața ediției române. – „O asemenea viață este vrednică de a fi povestită. Cititorul are fericita ocazie să parcurgă un secol de experiență și să se împărtășească de belșugul dragostei care izvorăște din cel care a fost și ramâne Parintele Selafiil”.

Profesorul David Frost, de la Institutul de Studii Creştin-Ortodoxe din Cambridge consemnează cu referire la carte următoarele:

Oricine va citi această scurtă istorisire a unui nesofisticat călugăr român va rămâne șocat, indiferent dacă este un creștin devotat sau un sceptic ferm. Părintele Selafiil, care a murit în 2005 și este prezentat în această traducere prin propriile sale cuvinte și prin amintirile celor care l-au cunoscut, a fost un stareț, un „om sfânt”, în înţelesul vechii tradiții a Bisericii Ortodoxe. În perioada stalinistă a fost închis timp de cinci ani în gulag, acuzat de „propagandă religioasă”. Mai tarziu, a devenit un bătrân venerat, la care veneau tineri și vârstnici pentru îndrumare spirituală.

Love That Never FailsȘocul e că în el se amestecă bunul simț sublim, credința creștină sinceră cu un mare accent pe dragoste și iertare, cu vedenii a mulţimi de demoni, – adesea îmbrăcați în uniformă militară – dar niciodată îngeri. S-ar părea că acest om ar fi fost sub influența vreunor pastile sau că ar fi fost nevoie să fie pus în azil – nimeni însă nu a admis că ar fi nebun sau în vre-un fel tulburat. Povestește despre un preot (probabil el însuși), la care un demon i-a spus despre moartea lui Stalin cu câteva ore înainte de știrile de la radio. Cu toate acestea, el poate respinge fanteziile altora, mai ales a acelor români, care au crezut că pașapoartele din plastic au fost un precursor al Antihristului, și să fie la fel de succint când e vorba despre clericalismul contemporan, îndemnând preoții  să „mărturisească unii pe alții” – „și în cazul în care preotul nu te va ierta, Dumnezeu o va face!”

„Dragostea care nu cade niciodată” a cunoscut  în decurs de câţiva ani trei ediţii în română (una la „Marineasa” şi altele două la „Cathisma”), fiind îndrăgită, recitită şi citată de creștinii de pe ambele maluri ale Prutului. Recent, fragmente masive din carte și viața părintelui Selafiil au fost traduse în limba rusă și publicate pe cel mai important site ortodox din Rusia, pravoslavie.ru.

https://ioanatan.wordpress.com/

Ierom. Savatie BAȘTOVOI: „Biserica a primit declarația de război din partea mai marilor lumii… De acum înainte să ne aşteptăm doar la lovituri”

Despre locul Bisericii în noua societate moldavă. / Despre tehnicile moderne de persecuţie. Închiderea emisiunii Pietrele vorbesc. / Despre declaraţia Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse şi „bîlbîielile” lui Marian Lupu. / Despre simbolurile comuniste, internet şi lupta televiziunilor pentru minţile umane  Citește în continuare