Tag Archives: familie

Despre creștinofobie și marionete – politicienii făcuți în URSS și reeducați în UE – „mormintele văruite” ale Guvernului Mondial (IV)

Ritual de consacrare, 1906

Ritual de consacrare, 1906

Motto: „…Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege…”( Sfânta Evanghelie după Matei, 23, 27-28)

La sfârșitul lunii Iunie câțiva politicieni bosumflați și-au ridicat vocile turbulente împotriva Bisericii Ortodoxe și a slujitorilor ei. Ei s-au arătat nemulțumiți de decizia Sinodului BOM care constata că autoritățile moldovenești fac jocul unor grupuri de presiune ale minorităților netradiționale ignorând glasul Bisericii și votând legi și hotărâri care permit propaganda homosexualității și imoralității în spațiul public.

Sinodul își asuma dreptul de a apela la excomunicarea temporară a guvernaților din Biserică – „…Această rațiune a lucrurilor ne face să ne declarăm oponenți și să ne depărtăm deschis de cei care prigonesc fățiș Biserica lui Hristos și să apelăm la scopuri strict terapeutice – la tradiția canonică a excomunicării lor din Biserică până la îndreptare. Acest fapt îi va lipsi dintru început pe guvernanți de accesul la Sfânta Taină a Împărtășaniei, ca mai apoi, în dependență de pocăință, să fie primiți, sau respinși definitiv, de la oricare slujire bisericească…”.

Sinodul BOM: „Să interzicem orice acțiune prin care se promovează idei, simboluri sau stiluri de viață neconforme moralității publice – homosexualitate, lesbianism, pedofilie, și alte perversiuni sexuale!”

Totodată, mai marii Bisericii solicitau conducerii statului Republica Moldova interzicerea prin lege a propagandei imoralității în spațiul public, în special în sistemul educațional, mass-media, publicitate și alte domenii. Pentru a le ușura munca legiuitorilor moldoveni Sinodul a definit drept „propagandă a imoralității” „orice acțiune publică prin care se promovează și/sau se afișează sub orice formă prin orice mijloace cu orice motiv idei, simboluri și/sau stiluri de viață neconforme moralității publice tradiționale – homosexualitate, lesbianism, transsexualism, bisexualism, pedofilie, zoofilie, incest, precum și alte perversiuni sexuale”.

Drept răspuns, în loc să analizeze cumsecade propunerile Sinodului, câțiva politicieni obișnuiți să vorbească mai mult decât să gândească s-au lăsat antrenați în jocul de-a comentariile și au spus anumite lucruri care vin să scoată la lumină întunericul din mințile lor liberale.

„Am sa vin să mă impartăşiţi voi, ce nu o să-mi daţi să beau nişte aghiasmă?!”

„Şeful meu este Dumnezeu. Nimeni nu-mi poate interzice să spun Tatăl nostru. Dumnezeu este cel care ne iartă păcatele”- a sărit primul, după care a ținut să le deschidă ochii jurnaliștilor: „În mănăstiri cine păcătuieşte?! Răsfoiţi, citiţi! Am să vin să mă împărtăşiţi voi, ce nu o să-mi daţi să beau nişte aghiasmă?!”

„Biserica ar trebui să fie preocupată doar de religie, de treburile unei feţe bisericeşti, să-i lase pe politicieni să se ocupe de politică. Cînd biserica face astfel de declaraţii devine ridicolă”- i-a ținut isonul al doilea.

„Preoții ar putea fi trași la răspundere pentru că speculează și manipulează!”

„Menirea lor este alta decît să interfereze în treburile statului, și prin felul cum o fac, mai ales cum manipulează și cum speculează, s-ar putea ajunge ca, într-un final, ei să fie trași la răspundere pentru aceasta (…) Să nu uităm că, în foarte multe state s-a pus accent pe proprietățile Bisericii, pe veniturile pe care le au, care nu sunt declarate, pe modalitatea prin care se colectează bani de le cetățeni și unde merg ca destinație… acești bani. La un moment dat, am putea ajunge la etapa în care să discutăm despre impozitarea veniturilor Bisericii. Dacă ei consideră că, cu adevărat contribuie la dezvoltarea societății, atunci să contribuie”- s-a îndârjit al treilea.

„Comportamentul preoților e departe de canoanele religioase…”

„Biserica se consideră intangibilă? Noi nu ne poziționăm împotriva Bisericii sau, în general, împotriva religiei. Fiecare își are nivelul său de evlavie și de credință, dar acei preoți care prin conduita lor compromit principiile religiei creștine ar trebui să fie luați în vizorul societății, urmează să fie demascați. Comportamentul lor este departe de canoanele religioase. Dintr-o chestiune care nu reprezintă o problemă pentru societatea noastră, dânșii încearcă să facă o mare temă de dezbateri” – a rotunjit-o al patrulea.

Bohemian Grove, 1926

Bohemian Grove, 1926

„Câțiva agenți cu barbă și sutană pun bețe în roate integrării noastre europene…”

„Se știe că KGB (FSB) rusesc, prin câțiva agenți devotați cu barbă și în sutană, încearcă în permanență să pună bețe în roate integrării noastre europene, menținând în atenția publică unele teme artificiale, cum ar fi „riscurile” legii cu privire la asigurarea egalității ș.a. Guvernarea, însă, în loc să dejoace acest plan drăcesc al rușilor, a intrat în horă cu ei, atacând întreaga biserică, ori biserica nu înseamnă doar preotul sau edificiul bisericii, ci întreaga comunitate de creștini ortodocși dintr-o localitate” – ne dumirește al cincilea a cărui luciditate e demnă de a fi luată în seamă de Comitelul Înțelepților din Clubul Bilderberg. Sau măcar de Comisia Trilaterală.

Ca să se facă auzită și pentru a explica sensul declarației Sinodului din 20 iunie Comisia sinodală pentru probleme sociale și morale a susținut o conferință de presă. http://mitropolia.md/conferinta-de-presa-sustinuta-de-membrii-comisia-sinodale-pe-probleme-sociale-si-morale/ . Deocamdată autoritățile nu au dat semne că ar fi înțeles corect poziția Bisericii care încearcă să-și apere copiii și tinerii de propaganda imoralității.

Putem presupune că politicienii din partidele liberale și democrate nu prea cunosc că Biserica Ortodoxă Rusă, din care face parte structural și Mitropolia Moldovei încă în anul 2000 și-a făcut publică atitudinea față de homosexualitate și transsexualitate, într-un document întitulat Fundamentele concepţiei sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse.

Iată ce prevede acest document:

„Sfânta Scriptură şi învăţătura Bisericii condamnă fără echivoc relaţiile homosexuale, văzându-le ca o distorsiune vicioasă a naturii omului create de Dumnezeu”

Discuţia despre statutul aşa-numitelor minorităţi sexuale în societatea contemporană tinde spre recunoaşterea homosexualităţii nu ca pe o perversiune sexuală, ci doar ca pe una din „orientările sexuale” care are drepturi egale la manifestare publică şi respect. Se mai afirmă că pornirea homosexuală e predeterminată de predispoziţii individuale înnăscute. Biserica Ortodoxă pleacă de la convingerea neschimbată că unirea instituită de Dumnezeu a căsătoriei dintre bărbat şi femeie nu poate fi comparată cu manifestările pervertite ale sexualităţii. Ea consideră homosexualitatea ca fiind o distorsiune păcătoasă a naturii umane, care însă poate fi depăşită printr-un efort spiritual care să ducă la vindecarea şi maturizarea spirituală a omului. Dorinţele homosexuale ca şi celelalte patimi care-l chinuie pe omul căzut se vindecă prin Sfintele Taine, rugăciune, post, pocăinţă, citirea Sfintei Scripturi şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi, ca şi prin comuniunea creştină cu oameni credincioşi gata să-i dea un sprijin duhovnicesc.

„Biserica condamnă orice propagandă a homosexualităţii și consideră că cei care propagă modul de viață homosexual nu trebuie admiși în funcții educaționale”

Tratându-i cu responsabilitate pastorală pe oamenii care au înclinaţii homosexuale, Biserica se opune în acelaşi timp hotărât încercărilor de a prezenta această tendinţă păcătoasă ca „normă”, ba chiar ca un obiect de mândrie şi un exemplu de imitat. Tocmai de aceea, Biserica condamnă orice propagandă a homosexualităţii. Fără a nega nimănui drepturile fundamentale la viaţă, respectul pentru demnitatea personală şi participarea la treburile publice, Biserica e totuşi de părere că aceia care propagă modul de viaţă homosexual nu trebuie admişi în funcţii educaţionale şi în alte activităţi cu copii şi cu tineri, şi nici să deţină posturi superioare în armată şi în instituţiile de reeducare.

Sinod 20 iunie 2013Sexualitatea umană pervertită se poate manifesta în forma sentimentului maladiv al aparteneței la sexul opus”

Uneori expresia unei sexualităţi umane pervertite se manifestă în forma sentimentului maladiv al apartenenţei la sexul opus, fapt care are drept rezultat încercări de schimbare a sexului (transsexualitatea). Refuzul sexului dat de Creator poate avea consecinţe primejdioase pentru dezvoltarea ulterioară a individului. „Schimbarea sexului” prin stimularea acţiunii hormonale şi operaţie chirurgicală a dus în multe cazuri nu la soluţionarea problemelor psihologice, ci la agravarea lor şi la o profundă criză interioară. Biserica nu poate aproba astfel de „răzvrătiri împotriva Creatorului” şi nu recunoaşte schimbarea apartenenţei sexuale printr-o intervenţie artificială. Dacă „schimbarea de sex” a avut loc înainte de Botez, persoana respectivă poate fi admisă la această Taină ca oricare alt păcătos, dar Biserica o va boteza ca aparţinând sexului pe care-l are din naştere. Hirotonirea unui astfel de om ca preot şi cununia sa în biserică sunt inadmisibile.

Transsexualitatea trebuie deosebită de identificarea incorectă a sexului în copilărie ca rezultat al unor erori medicale legate de dezvoltarea patologică a caracteristicilor sexuale. În acest caz, corecţia chirurgicală nu are caracterul unei schimbări de sex…”. (Sinodul Episcopal Jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse, Moscova, 13-16 august 2000, traducere de diac. Ioan I. Ică jr.).

Văzută din acest punct de vedere declarația Sinodului BOM nu este un gest ieșit din comun, Biserica este liberă să mustre și să-și curățe rândurile de creștinii, care se încăpățânează să nu asculte de glasul ei. Obsesia tipic moldovenească de a privi lucrurile exclusiv din punct de vedere politic nu-și are locul aici. Iar cetățenii care au stat prea mult aplecați asupra cărților și decretelor homosexualului V.I. Lenin ar trebui să se întrebe de unde până unde sînt liberali sau democrați și de unde până unde sînt leniniști atunci când cer marginalizarea Bisericii.

Sinodul BO Române: „Biserica va continua să se implice în politica generală a țării contribuind – prin mijloace specifice – la apărarea democrației, a libertății, a credinței în Dumnezeu…”

Aș vrea să mai aduc aici un document care poate fi relevant pentru discuția noastră. E vorba de Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nr. 1676 din 5-7 martie 2008 / Reexaminarea hotărârii Sfântului Sinod nr. 410/2004 privind problema implicării preoţilor în politică http://www.patriarhia.ro/_layouts/images/File/Hotararea%20nr_%201676%20(2008).pdf

  1. În calitatea sa de cetățean al Patriei și de părinte duhovnicesc al tuturor enoriașilor săi, indiferent de orientarea lor politică, preotul are libertatea, binecuvântarea și îndatorirea ca, de pe poziția și prin mijloacele care-i sunt specifice, să participe la viața cetății, sprijinind activitățile menite să promoveze binele obștesc și împotrivindu-se oricăror măsuri sau activități care se dovedesc a fi în contradicție cu învățătura și morala creștină ortodoxă. Opțiunea sa politică se exprimă prin vot…
  2. În acelasi timp, Sfântul Sinod face un călduros apel către liderii partidelor politice din România să nu permită recrutarea de membri din rândurile clerului și nici folosirea în scopuri politice a persoanelor, spațiilor, slujbelor și însemnelor bisericesti. Sfântul Sinod îi asigură că Biserica – păstrându-si echidistanța față de partide – va continua să se implice în politica generală a țării, contribuind – prin mijloace specifice – la apărarea democrației, a libertății, a credinței în Dumnezeu, a independenței și integrității Patriei, respingând orice formă de totalitarism comunist ateu, precum și orice formă de extremism.”

Se pare că Sinodul Bisericii Române a fost suficient de explicit și, chiar dacă decizia lui se extinde și se aplică doar în cazul Mitropoliei Basarabiei din RM, poziția lui merită luată în considerare.

Iar acelora care își închipuie că oprirea de la Sfânta Împărtășanie este o practică ieșită din comun le propunem să facă cunoștință cu Molitfelnicul Mare. Asta așa ca să-i plimbăm puțin prin canoanele la care fac trimitere fără a le cunoaște.

Păcatele care opresc de la Sfânta Împărtășanie și canonisirea lor după Sfîntele Canoane

(Molitfelnicul Mare de Chisinău, ed.1820.)

„Preacurvarii (Cei căsătoriti, desfrânând cu persoane străine căsătorite se numesc preacurvari) , homosexualii (Homosexuali se numesc aceia care desfrânează anal bărbat cu bărbat sau bărbatul cu sotia lui desfrânând in chipul arătat mai sus.), cei care se împreună cu dobitoacele, cei ce se împreună cu femeile lor peste fire (împreunarea peste fire este atunci când bărbatul sau o femeie îsi fac demonica plăcere sarutându-se unde nu trebuie.), 15 ani să nu se împărtăsească”.

„Curvarii (Curvie se cheamă atunci când doi necăsătoriti sau văduvi desfrânează), șapte ani să nu se împărtăsească”.

„Acela care ar ocărî, ar bârfi, ar necinsti sau ar bate pe vreun preot, chiar dacă ar fi preotul vinovat, unul ca acela va fi dat anatemei și lepădat de la Biserică ca unul ce s-a îndepărtat de Sfânta Treime și la un loc cu Iuda va fi partea lui și 2 ani să nu se împărtăsească, chiar de l-ar lerta preotul, căci zice Scriptura: „Pe mai marele poporului tău să nu-l vorbesti de rău”.

Politicieni 2„Acela care nu merge la Sfânta Liturghie trei duminici la rând, să se afurisească”

„Acela care nu merge la Sfânta Liturghie trei duminici la rând, să se afurisească, fară numai dacă este greu bolnav, încât să nu poată ieși din casă”.

„Călcătorii de jurământ, ca și cei care au jurat strâmb, 10 ani să nu se împărtăsească”.

„Cei ce joacă în horă, cad sub afurisenie (Afurisenie înseamnă despărtire și lepădare de la Biserica Ortodoxă)”.

Am adus aceste fragmente doar ca să arăt că canoanele afurisesc pe orice creștin care nu merge la Liturghie trei duminici consecutiv, cea ce înseamnă că marea majoritate a politicienilor din RM ca și nepoliticienii, de altfel, pot fi afurisiți doar pentru că nu trăiesc bisericește, nu merg la Biserică, nu se roagă în fiecare Duminică pentru sufletul lor și pentru copii împreună cu ceilalți credincioși. Au spus-o chiar ei acum cateva zile când au declarat pentru un anume post de televiziune că merg la biserică doar de 2-3 ori pe an, atunci când simt „îndemnul inimii”.

Iar dacă le mai punem în cârcă și canonul despre afurisirea celor care joacă în horă, atunci ce ar trebui să facă Biserica cu fratele Mihail? Acel creștin Mihail care nici nu face diferență între Împărtășanie și aghiazmă. Da hora-i place. http://www.youtube.com/watch?v=TiGME2ruJUw

De celelalte canoane prefer nici să nu amintesc. Și dacă am ajuns să le invoc pe cele de mai sus e doar pentru a le da o replică celor care se căinează că politicienii sînt prea toleranți cu mai marii Bisericii. Oare Biserica nu este tolerantă cu conducătorii care de două ori pe an fac paradă din credința lor, iar în restul zilelor votează fără discernământ sau pentru bani fel de fel de legi dictate de un grup de nelegiuiți care și-au propus să controleze totul pe această planetă: banii, resurse naturale, populația și conștiințele? Oare Biserica nu este prea tolerantă atunci când primește în locașurile sfinte și împărtășește membrii Lojelor masonice din Moldova, în pofida faptului că masoneria a fost dată anatemei prin decizie de Sinod? Oare Biserica nu este prea tolerantă atunci când acceptă la împărtășanie pe acei care au votat pentru legalizarea avorturilor, pe acei care l-au declarat pe Iisus Hristos comunist și pe acei care în numele revoluției au vărsat sînge de credincioși, sânge de preoți și sânge de ierarhi și pe care vrednicul de pomenire Patriarh Tihon i-a dat anatemei? Oare cineva din cei care au votat legalizarea avorturilor a mărturisit aceasta la spovedanie? Și atunci ce ar trebui să facă Biserica, să-i mângâe pe cap și să le cânte „Mulți ani trăiască!” pe la hramuri și mese de sărbătoare?!

Rockefeller, Rothschild, Abramovich, Papa Benedict al XVI-lea, Elisabeta a II-a, regele Mihai

Comitetul 300Despre planurile acestor conspiraționiști „nelegiuiți” cum îi numește Sfânta Scriptură a scris John Coleman, fost ofițer de informații MI-6 în cartea sa „Conspirators Hierarchy : Comitetul celor 300” unde nominalizează 290 de organizații și 125 de bănci, și chiar 341 de nume de foști și actuali membri ai comitetului, dintre care menționăm pe George Bush, Lord Carrington, Sir Harry Oppenheimer, familia Delano (Frederic Delano a fost membru în Consiliul Rezervelor Federale), Mary Rockefeller, David Jr. Rockefeller, David Sr. Rockefeller, Baron Edmond de Rothschild, David de Rothschild, Benjamin de Rothschild, David René de Rothschild, Evelyn de Rothschild, Abramovich Roman,  Joseph Alois Ratzinger (Papa Benedict al XVI-lea), Casa Hohenzollern, Casa de Orania, J.P. Morgan, George Schultz, Frederik IX, regele Danemarcei, Henry Kissinger, regina Marii Britanii Elisabeta a II-a care deține rolul oficial de guvernator suprem al Bisericii Angliei și alții între care găsești și lorzi englezi, și prinți arabi, și președinți americani.

Nume de cetățeni moldoveni și români nu se regăsesc în această listă, în care figurează totuși regele Mihai al României, (cel puțin în listele făcute publice pe Iternet) care a anunțat ruperea tuturor legăturilor istorice şi dinastice dintre Casa Regală a României şi Casa Princiară de Hohenzollern din 10 mai 2011. Întâmplător sau nu dar prințul Paul de Hohenzollern, pretendent la tronul României și un fel de adversar al regelui Mihai a fost prezent la Chișinău în 1997 cu ocazia inaugurării „Marii Loje a Moldovei” fondată de Marea Lojă Regulară a Italiei cu sprijinul preşedintelui de atunci, Petru Lucinschi. Iar în 2013 prințul Paul al României se reîntoarce la Chișinău ca să încreștineze 10 copii.

Comitetul celor 300 urmărește distrugerea națiunilor, a religiei creștine, a familiei, a moralei, a învățământului

John Coleman susține că Comitetul celor 300 își propune o monitorizare a creșterii demografice, o distrugere a marilor națiuni industrializate, și mai ales a clasei de mijloc care este coloana vertebrală a acestor națiuni, o distrugere a religiei creștine, a familiei, a moralei, distrugerea învățământului, menținerea unor focare de război, tocmai pentru a încetini această creștere demografică. În opinia lui, Comitetul deține controlul traficului de droguri la scara întregii planete, și-l folosesc tocmai ca o armă pentru distrugerea fizică și morală a unor societati. Cei care li se opun sunt eliminați, aici autorul exemplificând cu eliminarea lui Aldo Moro, a lui Kennedy, încercările de asasinare a lui De Gaulle, înlăturate cu dibăcie de SDCE (serviciul secret francez), înlăturarea de la putere a lui Noriega, a lui Nixon, sau a Shahului Iranului.

În linii generale planurile Comitetului 300 dezvăluite de Coleman în cartea sa sînt următoarele:

Crearea unui Guvern Mondial, care să dețină controlul asupra sistemului monetar și al bisericilor  unificate;

Distrugerea identității tuturor națiunilor;

Controlul fiecărei persoane prin mijloace de control ale mintii;

Legalizarea drogurilor și a pornografiei;

Ascunderea tuturor progreselor știintifice cu excepția celor considerate de comitet benefice. Este bine protejat progresul în domeniul energetic;

Reducerea populației lumii, prin moartea a 3 miliarde de oameni, numiți „mâncători fără valoare”;

Distrugerea unității familiei;

Controlul culturii tinerilor de astăzi realizat prin proiecte elaborate în cadrul institutului Tavistock sau al institutului Standford;

Răspândirea unor noi culturi religioase;

Cauzarea unui colaps al economiilor lumii pentru a genera un haos politic total;

Preluarea controlul asupra sistemului educativ în America;

Penetrarea și subminarea tuturor guvernelor lumii…

Vorbitorii de rusă ar putea să-și facă o părere despre Comitetul 300 vizionând acest film. http://www.youtube.com/watch?v=VLgROo_UDeg (atenție la min. 23.30 care prezinta ritualul inițierii în masonerie filmat în ascuns de jurnalistul Alex Jones la Bohemian Grove, or. Monte-Rio, California).

Alt lucru interesant, în cartea lui Coleman „Comitetul celor 300” plănuiește că femeile „vor fi degradate printr-un continuu proces de „eliberare a femeilor” și vor fi învățate să faca „self-abortion” după nașterea a doi copii. Euthanasia va fi obligatorie, la fel cum obligatorii vor fi și drogurile „recreaționale”.

Domnul a prefăcut în cenușă cetățile Sodomei și Gomorei dându-le ca o pildă nelegiuiţilor din viitor…

Putem să credem sau să nu credem ceea ce scrie Coleman. Putem să credem sau nu în teoria unui sistem ocult de guvernare a lumii prinderea-Domnului-si-sarutul-lui-Iudaformat din mai multe organizații secrete care pregătește societățile pentru o nouă dictatură mondială și un nou împărat numit în Biblie Antihrist. Putem să credem sau nu în cuvintele apostolilor care ne avertizau despre „nelegiuiții din viitor” spunând: „… din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează. Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci, legându-i cu legăturile întunericului în iad, i-a dat să fie păziţi spre judecată,Şi n-a cruţat lumea veche, ci a păstrat numai pe Noe, ca al optulea propovăduitor al dreptăţii, când a adus potopul peste cei fără de credinţă, Și cetăţile Sodomei şi Gomorei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le ca o pildă nelegiuiţilor din viitor…”

Reeșind din aceste considerente cred că poziția Sinodului BOM trebuie examinată ținându-se cont că, Biserica este, deocamdată, unica instituție care se opune serios procesului de degradare programată a societății. Iar speculațiile despre Biserică ca instrument de luptă împotriva „integrării europene”nu-și au rostul. Pentru că și în Uniunea Europeană majoritatea Bisericilor continuă să lupte împotriva unor false valori, iar rostul Bisericii este anume de a spune adevăruri incomode. Așa cum spunea recent protoiereul Vsevolod Ceaplin „Creștinii sunt chemați să schimbe întreaga lume, dar nu să se acomodeze după ea urmând tendinţele seculare impuse…”

PS. Astăzi un site proguvernamental titrează că președintele Nicolae Timofti va purta discuții cu membrii Sinodului. Să vedem cu ce mesaje va încerca să-i măgulească pe ierarhi înainte de vizita Patriarhului Chiril și cum va dialoga cu episcopul Markel de Bălți și Fălești, care, fiind rugat de jurnaliștii din presa de limbă rusă să comenteze informațiile potrivit cărora șeful statului nu agrează vizita Preafericitului Chiril a avut o atitudine mai dură.

Expresia care a scandalizat opinia publică și a dat apă la moara comentatorilor din toate taberele este „om de nimic”.  Ea a fost folosită inclusiv de împăratul David în Psalmul 11, în care prorocește: „…atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni”. Poate că expresia e prea aspră pentru urechile analiștilor obișnuiți cu un limbaj politic corect. Dar nu putem cere slujitorilor Bisericii să vorbească limba comisarilor europeni. Chiar Dumnezeu-Fiul a folosit cuvinte tari precum „nebuni și orbi”, „călăuze oarbe”, „pui de vipere”, „șerpi”, „morminte văruite”. Iar Biserica le poate folosi, ca mijloace specifice în apărarea democrației, a libertății, a credinței în Dumnezeu.

Igor PÎNZARU

https://ioanatan.wordpress.com

Vezi și https://ioanatan.wordpress.com/2012/05/30/despre-crestinofobie-egalitate-papagali-inconstienti-anateme-si-mentalitatea-francmasonica-a-unor-oameni-de-stat-din-republica-moldova-3/

https://ioanatan.wordpress.com/2012/05/30/despre-crestinofobie-speculatii-revolutionari-si-agenti-ai-atractiilor-romantice-2/

https://ioanatan.wordpress.com/2012/05/23/despre-crestinofobie-toleranta-fata-de-babe-si-agentii-ideologiei-atractiilor-romantice-de-la-chisinau-1-2/

 

Biserica Ortodoxă a Ciprului: „Doctrina creștină nu poate justifica homosexualitatea”

Sinod biserica_cipruÎn cadrul ultimei sesiuni a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din Cipru, care a avut loc în ziua de 6 martie 2013, a fost adoptată poziţia Bisericii cu privire la proiectul de lege privind căsătoriile între persoane de acelaşi sex: „Sfântul Sinod a fost informat de mass-media despre un proiect de lege care a fost elaborat pentru reglementarea coabitării cuplurilor de sexe diferite şi, de asemenea, identice.

Deși credem că vom fi invitaţi de către Parlament să prezentăm opiniile noastre în timpul dezbaterii pe marginea proiectului de lege, dorim să îi informăm pe credincioșii noştri despre poziția Bisericii vizavi de acest subiect:

1. Pentru Biserică, este imposibil să se admită coabitarea a două persoane în afara Tainei Cununiei. Unirea dintre bărbat și femeie are sensul perfecțiunii spirituale a soților şi, din acest motiv, relația acestora se referă, prin Sfanta Taină a Cununiei, la legătura dintre Hristos și Biserică.

2. Doctrina creștină nu poate justifica homosexualitatea sau să accepte coabitarea homosexualilor. Scriptura menționează că sexele, „bărbatul și femeia”, au fost create de Dumnezeu. Iar Biserica îi consiliază pe cei care sunt dependenţi de viciul homosexualităţii să lupte pentru a se elibera, în același mod în care luptăm cu toţii împotriva altor patimi.

3. Chiar dacă se acceptă aspectele sociale pentru care proiectul de lege încearcă să legifereze situaţia persoanelor care nu aparțin Bisericii, intenţia de a legifera coabitarea persoanelor de acelaşi sex rămâne o perversiune totală. Noi suntem de părere că legile ar trebui să vizeze nu doar reglementarea socială, sau satisfacerea dorințelor oamenilor, ci mai ales educația. Legile nu pot devia de la regulile de drept.

FamiliaO legislatie străină de obiceiurile poporului nostru nu ar trebui să îi influențeze pe credincioși. Cu toate acestea, chiar şi în rândul persoanelor care nu au problema supraviețuirii naționale, astfel de legi atenuează sensibilitatea morală a oamenilor și contribuie la dizolvarea societății. Introducerea unor astfel de situații va fi și mai distructivă pentru poporul nostru, care luptă pentru supraviețuire națională şi, totodată, pentru sensul fizic al pământului strămoşesc. Vom fi conduși spre dizolvarea familiei, care este celula societății, și spre coruperea de moravuri”.

Biroul de Presă al Patriarhiei Ciprului

http://www.aparatorul.md

Părintele Irinarh: „Se duc toți după graniță, parcă-i mână cu cireada…”

Părintele shiarhimandrit Irinarh este unul dintre cei mai iubiţi şi vizitaţi duhovnici din Moldova. Căsuţa lui modestă de la periferia Chişinăului este mai mereu plină de oaspeţi: cineva vine după un sfat, altul – la spovedanie, al treilea – să-l mai ajute pe bătrîn. Vorbele lui de duh şi umorul inegalabil îl face foarte apropiat tinerilor. Părintele îi primeşte pe toţi cu dragoste şi îi mîngîie sufleteşte cum ştie el mai bine. În scurtele perioade cînd nu primeşte oaspeţi îşi face timp să mai gătească o oală două de sarmale pe care le trimite prin vizitatorii săi la azilul de bătrîni. „Şi eu am fost sărac şi am trăit în lipsuri”, îşi explică gestul bătrînul. Propunem cititorilor noştri un dialog cu părintele Irinarh despre viaţa lui şi despre problemele creştinilor contemporani.

-Părinte Irinarh, am venit la mata să mai discutăm despre ce se întîmplă azi în lume. Vedem că poporul s-a tulburat, merge la lucru prin ţări străine, leapădă familia, copii şi se duc de robesc prin Rusia, Italia, Portugalia. Iar aici stau pămînturile păragină, copiii pe drumuri, fără supraveghere. Ce se întîmplă?

-Da, măi băiete, mă uit şi eu că toţi leapădă şi se duc parcă-i mînă cineva. Aşa am auzit şi eu la mănăstire de la un bătrîn: „La vremea de pe urmă va umbla lumea de la răsărit la asfinţit, de la asfinţit la miază-noapte şi de la miază-noapte la miază-zi”. Ce n-avem acum? A dat Dumnezeu roadă pămîntului, rămîne numai să mulţumim şi să lucrăm. Dar vedeţi că acum nu pomenesc de pîine, da de bani. Leapădă tot că n-au bani şi trebuie să împlinească, să dreagă… Îmi aduc aminte de cuvintele bătrînului şi mă uit la lume cum se duce…şi parcă pîine este de ajuns. Chiar mă mir eu singur…

-Adică omul de azi nu se mulţumeşte cu bucata lui de pîine, vrea mai mult decît are nevoie, da?

-Caută mai mult, da pe acestea le leapădă de parcă nu i-ar trebui. Caută bani, e-he să fi văzut ei foamea prin care am trecut noi! Da acum se duc peste graniţă şi băieţi şi fete, parcă-i mînă ca pe cireadă. Măi, măi, măi.

Da în timpul foamei nu era ce mînca, Doamne fereşte! Umbla lumea prin marfare şi aducea cu greu cîţiva cartofi îngheţaţi.

-Părinte, ştiţi că se spune că vremea s-a schimbat şi acum e mai greu de cîştigat un ban, cerinţele au crescut. Oare înainte era mai uşor de trăit?

-Înainte lumea era legată cu pămîntul, aveai grijă ca de rugăciune să lucrezi pămîntul. Dar acum nu vor să lucreze. S-o deschis învăţăturile estea, se duc la învăţat. De pămînt fug, da vor să mănînce bunişor, da lucrat de alţii… Leapădă şi se duc. S-o lepădat de pămînt. Zicea un bătrîn: ”Dacă nu iubeşti pămîntul nici pe Dumnezeu nu-l iubeşti”. De lepădat leapădă, dar caută să mănînce bun.

Doamne, măi frate Igoraş, eu ce să-ţi mai spun? Îmi aduc aminte din copilărie. Eram şapte şi am rămas fără părinţi şi umblam… desculţă umblam şi iaca, dacă sînt zile… M-au învăţat şi pe mine carte creştinii, că eu la şcoală n-am învăţat. Din 1935 pînă prin 40 am fost argat la un bulgar, dormeam în grajd la cai, aveam un pătucean acolo. Mă sculam dimineaţa, curăţam la cai şi aşteptam să-mi deie o bucăţică de pîine. Se ridica soarele sus dar de aici mă rodea rîşniţa. Doamne miliueşte, cît am mai stat acolo. Pe urmă am lepădat. Îmi făcuse un costum din ţesături cum se ţesea înainte şi dacă n-am vrut să mai stau mi l-a luat, m-a dezbrăcat. M-am dus la bunelul pe linia mamei şi cît a mai trăit bătrînul m-a ocrotit pe lîngă el. Pe urmă am fost la alt om şi am stat patru ani.

-Aţi muncit şi acolo?

-Da, n-aveam nici opinci ca lumea, frate. Umblam cu vitele, avea boi, avea cai, era de lucru la pămînt, la arat, la semănat, oi, vaci… îmi flioscăia apa în opinci, că le aveam cîrpite. Acum sînt papuci din cauciuc, dar pe atunci nu erau. Şi după aceasta, prin 1940 m-am dus la un gospodar în satul nostru.

-Da mata în ce sat te-ai născut?

-Satul Nou, Cimişlia. Pe urmă de acolo m-a luat fratele şi m-a adus la mănăstire la Chiţcani.

-Care frate? Cîţi aţi avut?

-Nicandru era dus cu armata, că era război atunci. Da pe mine m-a luat al doilea, Alexandru, cel care a murit călugăr la Mănăstirea Cernica. El m-a dus la Chiţcani şi cînd au venit ruşii în 1944 şeful de post o scos cîteva căruţi le-o încărcat la Chiţcani şi s-au dus în România pe jos, că nu erau maşini pe atunci. A murit acolo în mănăstire, se pare că s-a îmbolnăvit pe drum. Iar în 42 cînd i-o mînat nemţii cu românii pe ruşi, nănaşul meu a dat pămîntul la Zloţi şi s-o deschis schitul acela. Eu eram la Chiţcani atunci şi m-a trimis la ascultare la Zloţi. Şi am făcut ascultare acolo, că nu erau fraţi, trăiam într-o colibă. Părintele Serafim Dabija era stareţ. Am stat la Zloţi pînă au mai venit fraţi şi apoi m-am întors la Chiţcani. Deci am stat la Zloţi pînă în 1947 şi apoi m-au călugărit. Din 1947 am stat la Chiţcani pînă în 1957, cînd m-a luat arhiereul de ascultare la Chişinău.

-Cine era arhiereu pe atunci?

-Mitropolitul Nectarie. Lua la ascultare la mitropolie şi maici şi călugări, că era fabrică de lumînări şi era mult de lucru pe atunci. Eparhia era la Biserica Sfîntul Ilie. Şi am făcut încă zece ani de ascultare la arhiereu. Apoi arhiereul a murit, săracul, de diabet zaharat. Am mîncat pîine cu dînsul. L-a urmat în scaun vladîca Varfolomeu din Tula. Trei ani şi jumătate a slujit aici, bun arhiereu a fost. Pe atunci era întărit „upolnomocenîi” (împuternicit pe probleme de religie) pe biserici. Vladica Nectarie nu ieşea din ogradă fără să ştie „upolnomocenîi”, care îl urmărea, iar vladîca Varfolomeu se ducea şi aşa pe la biserici, prin sate.

-„Împuterniciţii” erau funcţionari comunişti?

-Da, erau pus de comunişti să supravegheze cine şi unde s-a dus, cu cine s-a întîlnit ce teme au discutat. Da vladîca Varfolomeu se ducea în deplasări pe nespuse şi uneori nici cei de la cancelarie nu ştiau unde este plecat. Şi pentru aceasta l-au „coşit” de aici, păcat că bun arhiereu a fost, am mîncat pîine cu el. Primeam 60 de ruble cu vladica Nectarie şi plăteam şi impozit la stat, iar vladica Varfolomeu cînd a venit mi-a pus 150 de ruble. Şi după ce l-au plecat de aici a venit vladica Ionatan. Şi acesta mi-a tăiat 50 de ruble şi primeam numai 100. Am făcut nouă ani şi la vladica Ionatan. Deci 23 de ani am slujit la 3 arhierei. Şi apoi am ieşit la pensie din cauza picioarelor, cu bolile mele. După asta s-au închis toate mănăstirile, în 1962. Eram cu părintele Anatolie, Dumnezeu să-l ierte….eram ipodiacon, mă duceam cu arhiereul îl îmbrăcam, slujeam, cu bucătăria mă ocupam. Şi, dacă s-au închis mănăstirile, am luat casa aceasta, că unde era să ne ducem? Şi, după cum vezi, m-au apucat bătrîneţile aici şi de acum aştept să vină „baba Anica” (în limbajul părintelui „baba Anica” înseamnă moartea n.a.). Aşa-i frate. Of, Doamne miluieşte. Am trăit cu părintele Anatolie şi iaca sînt 5 ani de cînd o murit şi el, sărmanul.

-Şi pe mata cine te-a educat în credinţă? Parcă spuneai că fratele Alexandru era mai credincios.

-Apoi de mititel mă duceam pe la biserică, mă trimiteau stăpînii, mă împătăşeam. Cînd eram la bulgar era aproape de moşia lui Isarlia, schitul care aparţinea mănăstirii Chiţcani, poate ai auzit. Ţin minte şi acum că m-au trimis acolo şi m-a împărtăşit părintele Pavel, parcă-l văd.

-Da cînd te-ai călugărit, cine te-a tuns, cine era stareţ atunci?

-Părintele Achiţina Joian. Atunci s-o stîrnit nevoile cu ruşii, părintele Serafim Dabija umbla fugar şi a rămas părintele Achiţina Joian la conducere. Pe părintele Serafim l-au prins şu i-au dat opt ani.

-Da pe părintele Selafiil l-aţi cunoscut cît aţi fost la Chiţcani?

-Părintele Selafiil era diacon la Căinari şi pe urmă a venit la Zloţi. De sărbătoarea celor 40 de sfinţi puneam cartofi, era zi cu soare, cald. Au venit şi l-au luat direct din cîmp, de la muncă.

-Pe ce motiv l-au arestat?

-Aşa era politica atunci. Mă spuneai mata pe mine şi veneau şi mă ridicau.

-Şi după arestare l-aţi m-ai văzut?

-Nu l-am mai văzut opt ani. Cînd i-au dat drumul s-a dus la Suruceni, iar eu eram la Chiţcani. Şi cînd s-a închis Suruceniul a venit la Chiţcani că era vorba că din toate mănăstirile să rămînă Căpriana şi Chiţcani. Eram la mitropolie de-acum şi am aflat că au închis şi Căpriana şi Chiţcani. Venea „upolnomocennîi” la eparhie şedea, bea şi mînca, chipurile să mai cruţe mănăstirea Chiţcani. Degeaba, că în 1962 au închis şi Chiţcaniul.

-Părinte, să vă mai întreb ceva. Mata spui că ai trăit în familie cu şapte fraţi, v-aţi crescut unul pe altul cum a dat Dumnezeu. Aşa v-aţi ridicat…

-Prin străini, pe la babe… pe mama mea o ţin minte ca prin vis. Şedea o femeie pe laiţă….cîţi ani aveam eu atunci? Să fi fost vre-o patru. Ş-apoi a dat foamea ceea, în timpul foamei tata a murit pe drumuri, l-au găsit sub un gard mort. Lumea umbla în toate părţile, măi, măi, măi…îmi aduc aminte şi de foamea aceea. Strînsesem la mănăstire un sac şi jumătate de ghindă încă din toamnă  o curăţam şi strîngeam miezul şi-l fierbeam. Apa o scurgeam, că era ca de stejar. Dădeam prin maşină şi mai puneam acolo oleacă de coji de cartoafe, oleacă de mălăieş, puţină făină, ce mai aveam. Da lumea măcina ciocălăie, mai punea ce mai găseau şi fierbeau în oale…Se temeau oamenii să meargă pe drum, că dacă te vedeau mai grăsuţ aşa, te căsăpeau jdanii, că era plin oraşul de oameni care căutau să cumpere pîine.

-Da de ce ziceţi că jdanii căsăpeau?

-Păi, că ei erau cu tîrguiala. Te chemau într-o parte chipurile să te ajute să găseşti pîine şi, dacă te vedeau mai făcuţel, te tăiau şi te vindeau la carne. Puteai găsi şi cotlete din carne de om…

-Ştiţi aşa cazuri în Chişinău?

-D-apoi cum. La cimitirul Doina cărau oamenii morţii cu căruţele. Şi era acolo un ţigan gropar. Crezi că îi îngropa cum trebuie? Le făcea o groapă de mîntuială, cît să nu să vadă, şi-i astupa. Iar ţiganul avea feciori. El le spunea unde sînt îngropaţi oameni mai dolofani, iar ei îi dezgropau şi hrăneau cu trupurile porcii.

-Cu carne de om hrăneau porcii?

-D-apoi cum. La Poşta Veche. Străşnicie, frate. Ce, erau maşini atunci? Cărau cu căruţele morţii de pe drumuri. Dacă vrei să mă crezi.

-Dar să revenim la subiectul nostru. Spuneam că aţi crescut în familie cu mulți copii. Dacă e să comparăm vremea de azi cu cea în care ai trăit mata, am spune că azi e mai bine. Pîine de bine de rău este mai multă. Dar, totuşi, statisticile arată că se nasc tot mai puţini copii. Oamenii cu doi sau trei copii se consideră deja o familie mare…

-Da, şi de-acu se frăsiuesc că au familii şi n-au cu ce trăi. Da noi am fost şapte copii, maşini nu erau, pămîntul se lucra greu. Da acum toţi cu maşini, cu drăcuşori la ureche şi tot zic că n-au. Pe atunci mai ales jdanii ţineau dughene. Cînd vedeai o bombonică sau o lingură de zahăr te minunai. Da acum, ieslea plină, ce n-au? Bani n-au? Ce-i cu lumea de azi? Parcă cu cireada îi mînă pe toţi după graniţă. Să nu lucreze. Înainte se îndeletniceau oamenii cu pămîntul, avea grijă să semene, să secere. Da acum nu vor să lucreze, toţi la învăţătură. Învaţă şi tot cu sumcile de acasă cară.

-Părinte, zicem noi că dacă s-au deschis graniţele şi lumea umblă buimacă după bani, dar, pe de altă parte, se mai duc şi prin pelerinaje, se mai închină la moaşte…

-Da, care au ştefănei (pe bancnotele moldoveneşti este imprimat chipul lui Ştefan cel Mare şi Sfînt n.a.) îşi mai aduc aminte şi de acestea, dar care nu, îşi bat capul cum să facă bani mai mulţi. Că să facă casă, să cumpere maşină bună. Drept că alţii mai ajută şi pe săraci. Iaca mă uit că Italia asta cum o fi ea, dar mulţi se hrănesc de acolo. Se vede că-s primitori.

-Chiar dacă-s catolici…

-Chiar dacă-s catolici, că lumea după cîştig se duce nu după altceva. Înseamnă că acolo-s milostivi, nu-i aşa?

-Da mata pe unde ai călătorit? Prin România ai fost?

-Frate, eu ţi-am zis că am fost şapte copii. Fratele cel mai mic avea patru ani şi l-au luat la Crucea Roşie, cum luau înainte copiii săraci. Nu erau încă orfelinate ca la ruşi, îi luau gospodarii ca argaţi, tot aşa cum argăţim noi, moldovenii, pe unde ne mai ducem. Şi ia uite, trăieşte şi acum nu l-am văzut de 30 de ani, am dat la Crucea Roşie şi am aflat unde locuieşte prin cineva.

-Şi unde trăieşte?

-La Cîmpulung Muşeţel trăieşte. Trăieşte şi acum. Sînt oameni buni şi în România, că el era pe la boieri acolo. L-a aranjat un om bun la o fabrică şi strica pietre, făcea făină pentru construcţii. Primeşte şi pensie bună acum, trăieşte cu o româncă acolo. Chiar mă mir că trăieşte şi acum, l-au luat de patru ani, cine să te miluiască? Sînt oamenii lui Dumnezeu în tot locul.

Fratele mai mare are anul de cînd a murit în Tîrgul Mureş. A fost şi pe front, cu Rusia, prin lagăre. Copii n-a avut. A luat unul de suflet şi, dacă n-a avut noroc, după ce a crescut s-a dat cu beţiile, cu fumatul…Îi lua pensia, se ducea cu băutul. El bolnav şi bătrîn fiind nu putea face nimic… a murit şi s-a muntuit şi găspodăria şi pomenirea lui. Da băiatul acela luat de suflet tot pe drumuri a rămas. Aşa-i cu patima asta…

-Părinte, mata obişnuieşti să spui că ai mîncat pâine la trei arhierei…

-Da, am mîncat şi am şi o bucăţică de pensie.

-Şi la cine era pîinea mai bună? Cine vă iubea mai mult, nu doar pe mata dar în genere pe călugări?

-La tustrei, la unul mai puţin, la altul mai mult, frate Igor. Dacă nu m-au schimbat, nu m-au alungat… am slujit cum am putut. Eu le spuneam să facă meniu pentru masă, dar vladica a spus că nu trebuie nici un meniu, că bucătarul trebuie să gîndească… fără meniu să facă. 40 de ani am fost bucătar. Nu ştiu cum că toţi arhiereii, aiştia tustrei, nu m-au depărtat… să mă schimbe, să ia parte femeiască, am gătit la tustrei. Şi, slavă Domnului! am şi o pensie de o bucată de pîine.

A dialogat, Igor Pînzaru

(Înregistrat în octombrie, 2006).