Tag Archives: Biserica Ortodoxă Rusă

Biserica Antiohiei în SUA: trebuie să oprim vărsările de sânge în Siria

episcopul de Brooklyn NicolaeDespre situația creștinilor în Siria, arhiepiscopia Antiohiei în America de Nord și despre aceea, cum aceasta ajută cetățenilor nevoiași ai Siriei a relatat într-un interviu pentru RIA „Novosti” reprezentantul arhiepiscopiei Antiohiei în America de Nord, episcopul de Brooklyn Nicolai (Ozon), care a vizitat Moscova în august 2013.

-Preasfințite, Dvs. reprezentați arhiepiscopia Antiohiei în America de Nord, vorbiți-ne puțin despre această jurisdicție și despre viața creștinilor ortodocși în Statele Unite ale Americii.

– Creștinii ortodocși din America de Nord sunt reprezentați de diferite arhiepiscopii. Una dintre ele este cea a Antiohiei. Această arhiepiscopie este condusă de arhiepiscopul de New York și mitropolitul Americii de Nord Filip (Saliba), el reprezintă Biserica Ortodoxă a Antiohiei. Creștinii ortodocși se simt bine în America. Arhiepiscopia noastră numără 260 de parohii și aceasta este o cifră destul de mare pentru America. Jurisdiscția noastră în America are ceva mai mult de o sută de ani.

-Care este scopul vizitei Dvs. curente în Rusia și care sunt impresiile despre țara noastră?

-Noi am venit în Rusia cu scopul de a vizita orașul Sanct-Petersburg și Moscova, planificăm să vedem, pe cât e posibil, toate bisericile și mănăstirile din aceste metropole. Am fost martori ai măreției ortodoxiei în Rusia întru slava lui Dumnezeu. În țara voastră sunt atat de multe biserici, înfrumusețate diferit și decorate. Toate aceste lucruri ne-au impresionat foarte mult.

-Se știe că diaspora arabă în Europa și în Lumea Nouă au apărut în mare parte datorită faptului că oamenii au fost nevoiți să păresească patria lor istorică drept urmare a unor evenimente dramatice care au avut loc acolo. Astăzi Orientul Apropiat și, în special, Siria iarăși trece printr-o perioadă tragică din istoria sa. Care este atitudinea păstoriților Dvs. față de această problemă?

-În primul rând aș vrea să remarc că noi deja nu mai suntem diasporă în America. Noi suntem băștinași, pentru că ne-am născut în această țară. Suntem bătinași în aceiași măsură, în care este băștinaș orice popor indigen din lume. În America s-a convenit ca mai mult să nu fie folosit acest cuvânt (diaspora) cu referire la noi.

Turkey's military deployed armored vehicles and heavy weaponry to the border with Syria.Situația în Siria este tragică. Suntem foarte îngrijorați în legătură cu aceasta și împărtășim durerea tuturor fraților și surorilor, care devin victime în Siria, indiferent de faptul dacă sunt sau nu creștini. În țară sunt omorâți mulți oameni nevinovați. Aceasta nu are rost, așa nu trebuie să se întâmple. Dar aceasta se întâmlă și motivul nu este că oamenii deodata ar fi decis să nu mai trăiască în pace. Din punct de vedere istoric o perioada lungă de timp creștinii și musulmanii, și alte națiuni, și alte religii au coexistat pașnic, fără probleme. Dar, se pare, a mai apărut încă cineva – cei cărora nu le place pacea între oamenii din Orientul Apropiat. Ei se izbăvesc de o parte din oameni, declanșează acest război, pentru a ocupa teritoriul lor.

-Mulți oameni în Rusia au o compasiune sinceră față de poporul sirian și nenorocirea lui. Cu indignare și îngrijorare a fost percepută știrea despre răpirea de către militanți în luna aprilie a anului curent a doi mitropoliți în Alep, despre uciderea preoților și pângărirea sfintelor locașe creștine. Întreprind oare ierarhii ortodocși în America careva acțiuni pentru ca opinia publică mondială să-și îndrepte atenția spre tragedia minorităților naționale și religioase din Siria? Doar dacă evenimentele vor continua să evolueze în același mod ca până acum, atunci în regiune în general nu vor mai rămâne creștini.

-Biserica Ortodoxă Antiohiană și Biserica Ortodoxă Rusă au relații durabile, trainice. În decursul întregii istorii noi ne-am susținut unii pe alții. De aceea noi apreciem foarte mult compasiunea poporului rus, a guvernului rus.

Creștinii ortodocși din America, în măsura posibilităților, încearcă să ajute Bisericii Ortodoxe din Orientul Apropiat și tuturor oamenilor, indiferent de faptul dacă aceștia sunt sau nu creștni. Arhiepiscopia noastră a expediat ajutor Patriarhiei Antiohiene, pentru a da o mână de ajutor tuturor celor care au nevoie.

Aș vrea să aduc un exemplu. În Siria trăia o familie. Prin intermediul Bisericii ei ofereau hrană tuturor oamenilor care aveau nevoie. Una dintre femeile din această familie dăruia de mâncare doar creștinilor, refuzând să ajute musulmanilor. Patriarhul a chemat-o și a rugat-o să aducă o pâine. Pe urmă a întrebat-o: „Poți să citești, ce nume este scris pe această pâine? Este nume de creștin sau de musulman?” Ea a răspuns, că pe pîine nu este scris nimic. Atunci Patriarhul a spus: „În acest cazi, împarte pâinea în părți egale și musulmanilor, și creștinilor. Ajută și unora și altora”.

-Care este atitudinea Dvs. față de eforturile întreprinse de Rusia și Biserica Ortodoxă Rusă pentru reglementarea situației în Siria?

-Noi ne alăturăm liderilor Federației Ruse și ai Bisericii Ortodoxe Ruse, dar și a tuturor acelor voci care chiamă la pace, fraternitate, care roagă încetarea vărsărilor de sânge în Siria, care cer să fie oprite omorurile. Asta pentru că noi trăim așa cum ne poruncește Domnul – în pace.

cadavrele-65-de-persoane-executate-cu-cate-un-glont-cap-descoperite-siria1359464216– Dvs. credeți că Bashar al-Assad a dat ordinul de a folosi arme chimice sau că a fost o provocare din partea opoziției sau a oricăror alte forțe care sunt interesate de demararea unei campanii militare de amploare în țară?

-Este o întrebare foarte interesantă. Poate oare un lider, care mult timp a fost dedicat poporului său să înceapă să folosească arma chimică, pentru a omorâ acești oameni? Eu cred că nu. Eu nu cred că un astfel de lider ar face așa ceva.

-Cum apreciați regimul Assad pentru majoritatea populației civile și a minorităților religioase?

-Din câte știu eu majoritate îl susține pe președinte. Dar sunt și persoane care i se opun.

-De la început, oamenii nu au remarcat intervenția străină, aceasta era ascunsă. Nimeni nu observa că alte state ajută oamenilor din interiorul țării ajuta rebelilor-mercenari. Mercenari – deoarece ei primeau finanțare pentru a se afla în Siria nefiind sirieni, pentru că ei să lupte împotriva poporului sirian și a guvernului. Acum, toate aceste lucruri au devenit mai evidente.

-Ce pericole comportă o intervenție în Siria? Cine poate veni la putere? Și ce va fi atunci cu minoritatea creștină din țară?

Bashar_al-Assad_-Ați auzit de 11 septembrie în America, când doi zgârie-nori au fost explodați și mulți oameni au murit. Noi nu vrem ca oameni, ca cei care stau în spatele acestor evenimente să se afle în guvern. Eu nu cred că în general cineva ar vrea ca la putere să fie astfel de oameni – fanatici, care de exemplu marginalizează femeile, interzicându-le să conducă automobile, impunându-le să poarte haine care le acoperă fața. Un astfel de regim ar fi dăunător pentru regiune, pentru întreaga lume și, în mai ales, pentru creștini.

-Câți creștini sunt la moment în Siria, potrivit datelor de care dispuneți, care este dinamica de schimbare a numărului lor de la începutul războiului civil în țară?

– Acum, în Siria locuiesc aproximativ 3 milioane de creștini. După izbucnirea războiului, creștinii primesc azil temporar în Franța, Marea Britanie, Statele Unite, precum și în Rusia. Sper ca ei au decis să trăiască acolo temporar, până când conflictul din Siria va fi rezolvat. Eu sper că după aceasta ei se vor întoarce înapoi, și vor contribui la restaurarea Siriei.

-Ce ar trebui să facă organizațiile religioase și credincioșii simpli, pentru a susține populația pașnică a Siriei? La ce ați îndemna astăzi comunitatea mondială?

– Aș dori să îndemn comunitatea mondială să ajute Siria în acest război. Mai bine toți împreună să se așeze la masa de negocieri și, pe calea dialogului pașnic, să ajungă la un acord, decât să ducă acest război fără sfârșit. Acesta este mesajul meu pentru ei. Trebuie să trăim ca frați, trebuie să trăim în pace, respectându-ne reciproc și nu omorându-ne. Acest lucru ne învață creștinismul, mai ales ortodoxia. Noi nu avem armată, nu avem Forțe armate aeriene, nu avem nimic pentru a apăra sufletele noastre, doar rugăciunile noastre în care cerem ajutor de la la Dumnezeu.

Preluat de pe http://www.patriarchia.ru/md

Promovare  https://ioanatan.wordpress.com/

Reclame

Preafericitul Kiril: „Diferenţa de opinii din Biserică nu împiedică dezvoltarea relaţiilor frăţeşti…”

În timpul vizitei oficiale la Biserica Ortodoxă din Cipru, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a acordat un interviu ziarului „Filelefteros Typos” în care s-a referit la situația  actuală din Bisericile Ortodoxe Locale, necazurile creștinilor din Cipru și Kosovo, condițiile unei viitoare întâlniri cu Papa Benedict XVI  și procesul de pregătire a lucrărilor Sfântului şi Marelui Sobor al Bisericilor Ortodoxe.

 (publicat la 10 iunie 2012)

—Care este scopul vizitei Dumneavoastră în Cipru şi ce probleme au fost abordate sau vor fi abordate?

— Există o tradiţie minunată care durează multe veacuri cu privire la vizitele de pace, pe care Întâistătătorul fiecărei Biserici Locale după alegerea lui o face confraţilor săi, Conducătorilor altor Biserici. Scopurile principale ale unor astfel de vizite este rugăciunea de obşte, mărturia unei credinţe comune, coliturghisirea şi comunicarea frăţească a Întâistătătorilor, întălnirile cu ierarhii, păstorii şi poporul credincios. Desigur, toate acestea contribuie la dezvoltarea relaţiilor dintre Biserici şi întărirea unităţii bisericeşti. Vizitele permit, de asemenea, să discutăm problemele relaţiilor bilaterale, să facem schimb de opinii cu privire la temele general-ortodoxe.

— Nu sunteţi amărât că din cauza ocupaţiei turce nu este cu putină să oficiaţi liturghia la mănăstirea sfântului fondator al Bisericii Cipriote, unde se află mormântul lui?

– Cu regret conştientizez că actualmente Biserica Cipriotă este lipsită de posibilitatea de a oficia serviciile divine în locurile sfinte şi dragi inimii fiecărui cipriot ortodox, care se află în partea de nord a insulei. Biserica Rusă singură încă nu demult s-a aflat într-o situaţie similară. Multe din lăcaşurile sfinte ale noastre au fost luate şi distruse. Mîhnirea fraţilor noştri ciprioţi ne este apropiată şi înţeleasă. Noi împărtăşim pe deplin îngrijorarea voastră cu privire la bisericile şi mănăstirile din nordul Ciprului, stând pe poziţia returnării cât mai grabnice a acestor lăcaşuri sfinte ale Bisericii şi a renaşterii în ele a vieţii bisericeşti.

Recent ziarele au publicat o informaţie cu privire la posibilitatea întâlnirii Dumneavoastră cu Papa Benedict XVI. Insistaţi asupra faptului, cum aţi făcut-o mai înainte, că această întâlnire trebuie să fie precedată de soluţionarea tuturor litigiilor (care sunt ele – în câteva cuvinte), iar în caz contrar, ea va fi fără rost?

– Da, eu consider ca şi mai înainte că pentru succesul acestei întâlniri este necesar, chiar dacă nu soluţionarea deplină, cel puţin, începerea soluţionării problemelor litigioase.

Nu aş vrea ca efectul acestei întâlniri să constea doar în caracterul ei de senzaţie. Pentru ca ea să fie cu adevărat utilă pentru dezvoltarea de mai departe a relaţiilor dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi Biserica Romano-Catolică, este necesar să efectuăm o activitate serioasă de pregătire, inclusiv în vederea soluționării problemelor deja existente.

E vorba, în primul rând, de situaţia nerezolvată până în prezent din partea apuseană a Ucrainei, unde la începutul anilor 1990 a avut loc un proces de acaparare violentă în masă a bisericilor.

– Cum sunt actualmente relaţiile dintre Moscova şi Fanar? Există neînţelegeri şi contrapuneri?

– Actualmente relaţiile dintre Biserica de la Constantinopol şi Biserica Rusă sunt destul de intensive. Noi interacţionăm activ în cele mai diverse direcţii, de la pregătirea Soborului General Ortodox şi până la organizarea călătoriilor de pelerinaj spre locurile sfinte ale vechiului Bizanţ şi conducerea păstorească a credincioşilor în Turcia. Noi în mod regulat facem schimb de delegaţii, inclusiv cu ocazia sărbătoririi zilei Sfântului ocrotitor al Întâistătătorului. Da, Bisericile noastre Locale au puncte de vedere diferite în unele probleme. Însă aceste probleme nu ating esenţa credinţei noastre, diferenţa de opinii nu împiedică dezvolatrea relaţiilor frăţeşti.

– Convocarea Sfântului şi Marelui Sobor a fost caracterizată ca „o activitate care se află în suspendare”. Ce probleme trebuie să fie soluţionate şi când va avea loc convocarea lui?

– În ultimii 50 de ani de pregătire s-au făcut multe: sunt coordonate opt din zece chestiuni din ordinea de zi a Soborului. Divergenţele cu privire la cele două chestiuni rămase, după opinia mea, s-ar putea sau de coordonat, sau de transferat această coordonare pentru perioada de după Sobor.

Dacă toţi Întâistătătorii se vor pronunţa pentru desfăşurarea lucrărilor Soborului în conformitate cu cele opt teme, el va putea fi convocat într-un viitor real. Înainte de aceasta va trebui să confirmăm regulamentul activităţii lui în aşa fel, încât la luarea deciziilor soborniceşti să fie auzit fiecare vot al fiecărei Biserici Locale. De asemenea, are sens încă odată de precizat unele formulări din cadrul unor documente, adoptate anterior, luând în considerare condiţiile externe care s-au modificat. Sunt convins că în comun ne vom isprăvi cu această activitate.

-Consideraţi că în situaţia contemporană, care s-a format în Ortodoxie, Biserica va deveni mai deschisă faţă de societate?

– Biserica şi societatea sunt strâns legate, doar oamenii, care compun Biserica, sunt parte indisolubilă a societăţii. Însă, cu toată deschiderea Bisericii faţă de societate, ea întotdeauna va rămâne neînţeleasă până la capăt pentru forţele din exterior, care au o atitudine indiferentă sau chiar duşmănoasă faţă de problemele eterne ale relaţiilor dintre Dumnezeu şi om, ale libertăţii sau responsabilităţii, ale bazelor moralităţii vieţii etc. De aceste aspecte sunt legate atacurile asupra Bisericii, care au avut loc în ultimul timp, în special, în Rusia.

– Cum ar trebui să fie în lumea contemporană relaţiile dintre naţiune–religie-Biserică? Coincid scopurile lor?

– Interlegătura dintre noţiunile pomenite de Dumneavoastră depinde în mare parte de contextul istoric dintr-o anumită ţară. Dacă e să vorbim, de exemplu, despre poporul grec, atunci în cazul lui autoidentificarea în conformitate cu indicele religios este una din temeliile conştiinţei naţionale. Şi aceasta este latura puternică a poporului grec, dar nu una slabă, precum ar vrea cineva să prezinte lucrurile.

În Rusia, Ucraina, Bielarusi, Moldova şi alte ţări, care sunt conduse de Biserica Rusă Ortodoxă, o parte considerabilă din populaţie se asociază pe sine cu Ortodoxia, considerând-o parte din identitatea lor naţională. Problema constă în faptul că nu toţi, care se numesc pe sine ortodocşi, sunt astfel în conformitate cu modul lor de viaţă. Îmbisericirea acestor oameni este o sarcină serioasă păstorească. De asemenea, trebuie de luat în considerare că în ţările pomenite, de rând cu Ortodoxia, sunt prezente şi alte religii tradiţionale.

– Care este opinia Dumneavoastră despre reînceperea activităţii şcolii teologice de la Halki?

– Şcoala teologică pe insula Halki este una din cele mai vechi şi cunoscute instituţii ortodoxe de învăţământ, prin care au trecut generaţii întregi de ierarhi, clerici, călugări şi mireni ai Bisericii de la Constantinopol. Noi dorim din tot sufletul, ca problemele, care împiedică deschiderea acestei şcoli, să fie în scurt timp soluţionate şi ea să-şi reînceapă activitatea.

– Care este opinia Dumneavoastră cu privire la frumos în Biserica Ortodoxă?

– Frumosul în Biserică joacă un rol mare educativ: a arăta frumuseţea Împărăţiei Cerurulor, a atrage către ea sufletele oamenilor, a oferi odihna de la deşărtăciunile lumeşti. Din punct de vedere moral, frumosul în Biserică este un rezultat al eforturilor oamenilor care sunt aduse în jertfă lui Dumnezeu: ale ctitorilor de biserici şi mănăstiri, ale binefăcătorilor, ale meşterilor de arte creştine, care dedică creaţiile lor Creatorului. În sfârşit, frumosul în Biserică are şi o dimensiune teologică: în Dumnezeu se află luminarea şi sfinţirea nu doar în interior, dar şi în exterior. În El frumuseţea şi harul coincid.

– Sunteţi de părerea că Biserica Rusă până în zilele noastre suferă prigoniri şi dacă da, de la cine?

– Numeroasele popoare, care sunt conduse de Biserica Ortodoxă Rusă, după căderea regimului ateist s-au pomenit într-o situaţie complicată: pe de o parte, oamenii au căpătat posibilitate în mod deschis să frecventeze bisericile, să-şi mărturisească credinţa, iar pe de altă parte – asupra lor s-a prăbuşit un torent informaţional, care deseori poartă cu sine idealuri false ce conţin propaganda deschisă a păcatului, patosul tâlcuirii false a libertăţii, înţeleasă ca permisivitate, ca instrument pentru satisfacerea plăcerilor omeneşti. O anumită parte din populaţie, atrasă de „idealurile” menţionate mai sus, încearcă prin mijloacele de informare în masă, prin sistemul de învăţământ şi alte mijloace posibile, să discrediteze modul de viaţă şi gândire creştin, idealurile de smerenie şi blândeţe, noţiunea de dragoste jertfelnică – totul ce este caracteristic pentru Biserică. În acest sens atacurile asupra Bisericii nu doar continuă, dar capătă un caracter tot mai planificat, fiind îndreptate, în primul rând, asupra tineretului.

– Care este opinia Dumneavoastră privind ecologia, situaţia din Kosovo şi din Orientul Apropiat?

– Însăşi credinţa ortodoxă ne învaţă să avem o atitudine grujulie faţă de natură ca faţă de o creaţie minunată a lui Dumnezeu. Din păcate, conştientizarea creştină a progresului tehnico-ştiinţific rămâne în urmă prin tempoul său de acest progres, iar în lumea tehnologiilor din secolele XX-XXI problema ocrotirii mediului ambiant este una din cele mai actuale.

Referitor la Kosovo, este o problemă foarte dureroasă pentru sârbii care sunt de aceeaşi credinţă cu noi: în Kosovo se află relicte creştine vechi, însă majoritatea locuitorilor ortodocşi au fost nevoiţi să fugă de acolo. Atacurile extremiştilor împotriva locuitorilor ortodocşi, care au rămas fideli Patriei sale, nu se termină nici până în zilele noastre.

Biserica Ortoodoxă Rusă acordă ajutor după puteri sârbilor din Kosovo. În particular, este realizat programul pentru colectarea mijloacelor cu privire la întreţinerea seminarului teologic de la Prizren şi cu privire la susţinerea proiectului „bucătăriilor populare” în Kosovo.

În regiunea Orientului Apropiat pe noi ne îngrijorează ridicarea nivelului acţiunilor anticreştine, care sunt rezultatul aşa numitei „primăveri arabe”. Se creează o opinie că cineva are interesul ca pacea fragilă în această regiune să fie înlocuită de vărsări de sânge interminabile. Noi depunem actualmente şi vom depune şi în continuare toate eforturile în vederea apărării populaţiei creştine din Orientul Apropiat, a opririi vărsărilor de sânge şi escaladării conflictelor pe motive religioase.

Патриархия.ru