Tag Archives: Asia

Preafericitul Chiril: „Oameni cu suflete moarte nu pot construi societăți omenești vii”

Patriarhul la predica, august 2012

La 28 august 2012, de sărbătoarea Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a oficiat liturghia Dumnezeiască la catedrala Patriarhală „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin (or. Moscova). În predica rostită după citirea Evangheliei Preafericirea Sa a vorbit despre mântuirea oamenilor, sufletele moarte și firea morală a omului.

În numele Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh.

Astăzi este o mare sărbătoare din cele douăsprezece praznice împărăteşti – Adormirea Maicii Domnului. Din toate sărbătorile ce se referă la Maica Domnului, ce au o importanţă egală în cadrul Statutului bisericesc și al calendarului bisericesc, conform tradiţiei, anume sărbătorii Adormirea Maicii Domnului i se acordă o mai mare atenţie, şi ea este înconjurată de o veneraţie deosebită a poporului credincios. Catedralele în multe oraşe ale Sfintei Rusii sunt în cinstea Adormirii Maicii Domnului. Înainte de alte sărbători, dedicate Maicii Domnului, post nu se ţine, iar înainte de Adormirea Maicii Domnului noi postim două săptămâni conform aceluiaşi Statut ca şi în Postul cel Mare, pregătindu-ne pe sine pentru această zi, deoarece Adormirea Maicii Domnului este un eveniment deosebit în viaţa Maicii Domnului şi în istoria mântuirii neamului omenesc.

Troparul, adică cântarea de bază, chemată să reflecte esenţa sărbătorii, ne aduce până la noi sensul său cel mai mare: „Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica vieţii, şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre”. Împărăteasa Cerurilor, în pofida sfârşitului Său pământesc, care este de asemenea obiect de amintire în această sărbătoare, nu a părăsit neamul omenesc. Şi accentul aici nu este pe moarte, dar pe faptul că Maica Domnului continuă să rămână cu neamul omenesc. Iar al doilea accent este pus pe faptul că aflarea Născătoarei de Dumnezeu cu neamul omenesc are o semnificaţie mântuitoare pentru fiecare om, deoarece pentru rugăciunile Sale Ea izbăveşte de moarte sufletele noastre.

Sfesnic pentru adormitiCe este moartea sufletului? Doar cuvântul lui Dumnezeu afirmă că sufletul omului este nemuritor. Dumnezeu a creat trupul supus putreziciunii şi sufletul nemuritor. Despre ce fel de moarte este vorba? Moartea sufletului este distrugerea lui duhovnicească, care se efectuează cu forţele răului. Răul, dacă în mod deplin înrobeşte sufletul omului, îi aduce moarte, distrugere; dar dacă se distruge sufletul, se distruge personalitatea omului, doar Dumnezeu a creat şi trupul, şi sufletul, punând şi una, şi alta într-o singură personalitate umană. Dacă se distruge sufletul, atunci în ce se transformă trupul? Trupul omului se aseamănă atunci cu trupul unui animal, care nu are suflet nemuritor; prin urmare, moartea sufletului transformă pe om în animal, în fiară şi închide pentru el accesul în Împărăţia Cerurilor, căci acolo animale nu vor fi – acolo doar sunt sufletele nemuritoare ale oamenilor împreună cu îngerii.

Pentru ca omul să fie capabil să-şi păstreze sufletul, Dumnezeu l-a dăruit cu multe pe om. Răul aproape niciodată nu îşi arată urâţenia în mod vădit. Răul doar în cazuri extrem de rare, doar în manifestările sale extremale, arată omului groaza şi frica. De cele mai dese ori răul vieţuieşte alături de bine, răul deseori se îmbracă în hainele binelui, şi forţa întunericului capătă chipul îngerului luminii. Cum se poate de deosebit în viaţă binele de rău? Pentru ca omul să fie în stare să o facă, Dumnezeu îi dă un dar deosebit. El pune acest dar în firea omenească, acest dar este o parte a firii noastre. Noi îl căpătăm gratis în momentul naşterii, de aceea el şi este dar. Nu este rezultatul educaţiei, al studiilor, nu este un rezultat, cum se spune astăzi, al investirii de mijloace în personalitatea umană. Este darul lui Dumnezeu, şi fiecare prunc care apare în lume, are acest dar al lui Dumnezeu în interiorul său. Noi îl numim sentimentul moral, firea morală a omului. El este acel sistem de semnalizare, care ne informează despre faptul unde este binele, şi unde este răul, iar glasul acestui sistem este conştiinţa omului.

Răul pe parcursul întregii istorii tinde să distrugă sentimentul moral al omului. În acest scop sunt îndreptate toate puterile răului. Într-un anume moment s-a început a se propune raţionamentul că nici un fel de sentiment înnăscut moral nu există, că orice moralitate este căpătată, că este un rezultat al experienţei omeneşti şi că moralitatea depinde de condiţiile vieţii omului, de educaţia lui, de studiile lui, de acea epocă, în care el trăieşte, din această cauză nu există nici un fel de sistem de semnalizare – totul este condiţionat de circumstanţele vieţii şi de alegerea personală a omului: dacă omul consideră ceva că este bine, atunci aceasta şi este pentru el bine, iar ceea ce el consideră a fi rău, este pentru el un rău. Toate aceste gânduri pe parcursul a mai bine de 300 de ani sunt cultivate prin filosofie, politologie, cultură. Toate aceste au început nu dintr-o dată, dar încetul cu încetul, iar în apropiere de secolul al XXI-lea a devenit generală opinia că nu există nici un fel de principiu firesc al moralităţii.

Copii 2012 Praznicul AdormiriiDar iată ce părtaşii acestei opinii nu pot nici explica, nici respinge. „Sunteţi un om fără soveste” – această frază fără vreun argument se utilizează şi în Europa, şi în Asia, şi în Africa, şi în America. Ea nu necesită nici un fel de explicaţii. Aruncată într-un conflict de ordin intern sau în spaţiul public, ea este înţeleasă de toţi fără nici un fel de descifrare, deoarece normele moralităţii omeneşti sunt unice pentru tot neamul omenesc. Anume de aceea că ele sunt unice, există o astfel de noţiune, precum e dreptatea. Dreptatea nu este o noţiune juridică, cu atât mai mult nu este una politică, cum încearcă să ne convingă cineva. Dreptatea este o noţiune de morală, şi dacă legile nu corespund cu înţelegerea oamenilor despre dreptate, care se bazează pe sentimentul de moralitate, atunci oamenii spun: este o lege injustă, este o lege nedreaptă.

Dacă în cadrul relaţiilor omeneşti familiale sau sociale, în cadrul statului sau al întregii familii de oameni se încalcă dreptatea, atunci oamenii simt acut acest lucru în mod egal pe orice continent. Şi cât de mult s-ar prăbuşi pe oameni puterea enormă a propagandei, sentimentul dreptăţii persistă în majoritatea oamenilor, în neamul omenesc şi atât timp cât este aşa, omenirea are speranţă la existenţă.

Sentimentul moralităţii se distruge nu doar prin raţionamente mintale, îmbrăcate în haina ştiinţei sau a filosofiei. Sentimentul moral se distruge prin alte mijloace şi noi o ştim. Când omul încalcă legea morală a lui Dumnezeu şi simte mustrări de conştiinţă, atunci el îşi caută îndreptăţire şi de cele mai dese ori le găseşte, comparându-se pe sine cu alţi oameni.: „Nu trebuie chiar atât de mult să mă amărăsc. Mare lucru că am făcut ceva rău! Vecinul face fapte şi mai rele! Dar ce se întâmplă în lume? Ce arată la televizor? Nu mai sunt eu un om atât de rău”. Deseori această reeducare morală sau, mai bine zis, această încercare de a alunga din sine vocea conştiinţei şi de a o înăbuşi, pe mulţi îi înrobeşte şi îi duce la urmări corespunzătoare. Convingerea care triumfă în spaţiul social că fiecare om singur pentru sine determină, ce semnifică binele şi răul, pe mulţi îi înrobeşte şi îi privează de capacitatea a deosebi binele de rău prin vocea conştiinţei sale.

Dar ce are a face aici Născătoarea de Dumnezeu? Pentru rugăciunile Sale pe mulţi i-a salvat de la moarte. Pentru rugăciunile Ei noi ne mântuim. Acolo, în Împărăţia lui Dumnezeu, Ea este la dreapta Fiului Său şi a Domnului nostru. Dar şi după adormire Ea nu ne-a părăsit. Noi declarăm aceasta prin cuvintele troparului sărbătorii Adormirii, punând în aceste cuvinte sentimente speciale. Împărăteasa Cerului este mijlocitoarea noastră, Ea întinde asupra noastră Acoperământul Său ceresc. Ea păstrează capacitatea în fiecare din noi de a ne putea împotrivi, indiferent în ce haină ne-am îmbrăca, de a păstra capacitatea fiecărui dintre noi de a ne opune răului, de a deosebi binele de rău, de a păstra sentimentul moral, iar aceasta semnifică a păstra speranţa în faptul că nu vom pierde propria faţă umană, nu ne vom preface în animal, vom păstra viu sufletului nostru.

Adormirea-Maicii-Domnului-1Se prea poate, astăzi noi în mod special trebuie să conştientizăm anume această slujire a Maicii Domnului. Ca nicicând trebuie să O rugăm, ca Ea să păstreze vii sufletele oamenilor, ale contemporanilor noştri, dar şi a tuturor oamenilor. Sufletele moarte nu pot forma societăţi vitale omeneşti. Un suflet mort este o civilizaţie moartă, este sfârşitul istoriei. Din această cauză lupta pentru principiul moral, pentru păstrarea lui, lupta pentru dreptatea adevărată, dar nu falsă, impusă de propagandă – este lupta pentru viaţa neamului omenesc. Şi precum Preasfânta Fecioară a servit cauzei mântuirii noastre prin Naşterea Fiului Său şi a Domnului nostru, Care ne-a adus răscumpărarea şi eliberarea de păcate, tot aşa şi după adormirea Sa şi urcarea la cer, Ea pentru rugăciunile Sale ne mântuieşte sufletele noastre. Amin.

28 august 2012

https://ioanatan.wordpress.com/

Reclame