Author Archives: ioanatan

Zilele Cărţii Ortodoxe la Chişinău – pacea lui Hristos într-o civilizaţie digitală

Icoana lui HristosSăptămâna care a trecut a fost marcată de un eveniment cultural deosebit care a început la Academia de teologie ortodoxă din Chișinău și a continuat la Biblioteca Națională și mănăstirea Curchi, reușind să atragă atenția presei și a rețelelor de socializare. Festivalul „Zilele Cărții Ortodoxe” a adunat împreună colaboratori ai editurii „Cathisma”, „Sophia”, „Deisis” ș.a., funcţionari ai Bibliotecii Naționale, clerici și mireni ai Mitropoliei Moldovei, oameni de știință, jurnaliști și cititori.

– Părinte Savatie Baștovoi, primiți felicitările noastre pentru organizarea și desfășurarea primei ediții a Festivalului de carte ortodoxă. Ni s-a părut destul de curajoasă această iniţiativă într-o țară în care se citesc tot mai puține cărți, nemaivorbind de cele religioase, și unde populația este drogată cu televizorul și Internetul, fiind amețită cu știri despre politică și modă, mariaje, atacuri raider și războaie. În viața creștinilor noştri este atât de multă propagandă, încât rămâne foarte puțin loc și timp pentru Hristos și pentru scriitorii Bisericii. Oare Hristos, prin sfinții Săi Ioan Gură de Aur, Simion al Edesei, Teofan Zăvorâtul, părintele Selafiil cel Orb de la Neamț sau Sfântul ierarh Luca al Crimeii, mai poate fi interesant pentru tinerii moderni care petrec ore întregi pe Facebook sau odnoklassniki?

– Interesul pentru cartea ortodoxă a fost și rămâne mare. Din datele statistice pe care le avem de la cei mai mari difuzori de carte din România vă pot spune că niciun alt segment de carte, poate cu excepția manualelor, nu are o cerere atât de mare ca și cartea ortodoxă. La Chișinău este aceeași situație – toate cărțile ortodoxe care, trebuie să spunem, ajung cu mare greu aici, se vând. Ortodocșii citesc și cumpără mai multă carte decât media statistică. În ce privește rețelele de socializare, lucrurile pot fi verificate și mai ușor: portalurile ortodoxe din Chișinău indică zeci de mii de cititori activi înregistrați doar de Facebook, ceea ce este mai mult decât majoritatea portalurilor de știri autohtone. Având în vedere un interes atât de mare pentru cartea ortodoxă raportat la totala ei absență din spaţiul public, i-am propus mitropolitului Vladimir organizarea acestui festival, iniţiativă primită cu toată deschiderea și susținerea nu doar duhovnicească, ci și logistică. Zilele cărții ortodoxe la Chișinău este o sărbătoare a cărții organizată prin implicarea direct a mitropolitului Vladimir și a tuturor departamentelor ce țin de cultură și nu numai din cadrul Mitropoliei Moldovei.

DSC_0730– Vreau să vă întreb dacă întâmplător sau nu expoziția de carte veche bisericească, cu relicve foarte prețioase, a fost „completată” cu cărți având o ținută grafică modernă, dintre care ies în evidență titluri precum „Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Ioan”, „Diavolul este politic corect”, de Savatie Baștovoi, „Despre înșelare”, de Ignatie Breanceaninov, „Terapeutica bolilor spirituale”, de Jean Claude Larchet, „Teologia icoanei”, de Leonid Uspenki ș.a.

– Expoziția de carte veche și rară din cadrul festivalului Zilele cărții ortodoxe la Chișinău este aportul prețios al Bibliotecii Naționale și a bunului ei director, bibliologul și scriitorul Alexe Rău. Cu toții am putut urmări în ultimii ani atacuri lipsite de cinste și adevăr asupra culturii ortodoxe, exprimate prin batjocorirea preoților care încearcă să stabilească un contact cu școala și cu noua generație de elevi și profesori. Argumentul care stă pe limba detractorilor este acela că Biserica este separate de Școală. Așa este, doar că noi am vrut să amintim cine a separat la noi Biserica de școală: acesta a fost nimeni altul decât Lenin, iar cât de bine ne-a fost după asta ne-o pot spune oasele părinților noştri rămase în Siberia sau aruncate din tren în stepele Ucrainei și pe aiurea. Odată cu oamenii, au fost prigonite și cărțile ortodoxe, astfel încât putem vorbi de un holocaust săvârșit asupra cărții ortodoxe pe pământul nostru. Cărțile vechi expuse la Biblioteca Națională sunt cărțile salvate de la distrugere, când oamenii speriați ascundeau sfintele odoare îngropându-le în grajduri și grădini. Dorim ca jumătatea de secol de prigoană asupra cărții ortodoxe să nu fie uitată, dar, totodată, nu ne limităm la a face o lecție de istorie, ci am adus cele mai frumoase cărți ortodoxe în ediții contemporane pentru ca cei ce însetează de cuvântul vieții să și le poată procura.

– Spuneați la inaugurare că Festivalul este și o comemorare a prigoanei statului sovietic asupra cărții ortodoxe care a fost exclusăDSC_0838 din spațiul public prin politici speciale ale autorităților. Iată că de ani buni nu mai suntem în Uniunea Sovietică, totuși, avem prea puțină carte ortodoxă pe rafturile bibliotecilor publice, şcolare atât la Chișinău, Bălți, Orhei sau Ștefan-Vodă, cât și în cele din satele noastre. Cum se întâmplă că, deși toți conducătorii țării declară susținere și atașament față de Ortodoxie, această susținere se materializează mai degrabă în pereți de mănăstiri și biserici decât în carte ortodoxă?

– Spun doar că urmările prigoanei ateiste încă nu au fost lichidate în întregime. Astăzi este foarte greu să aduci carte ortodoxă în Moldova. Cartea figurează pe declarațiile vamale alături de arme, droguri și substanțe radioactive: eu însumi am completat o astfel de declaraţii. Credem că în viitorul apropiat, Mitropolia va face un demers către autorități pentru a conferi cărții un statut special între alte bunuri (materiale!) ce se introduc în țară și sperăm că se va reveni la scoaterea taxelor vamale de pe carte, așa cum a mai fost.

– Cum să-i motivăm să citească literatură ortodoxă pe oamenii mai în vârstă, care poartă încă în mințile lor amprentele propagandei sovietice ateiste?

– Creșterea calității polemicilor este o necesitate impusă mai ales de arenele de televiziune tot mai la modă. Vremea când cele câteva argumente servite de partid erau suficiente pentru a înfrunta o mulgătoare de la fermă sau te făceau să strălucești într-o cuvântare rostită în cantina brigăzii de tractoare a trecut. Avem preoți și intelectuali ortodocși foarte bine instruiți, cu o cultură laică vastă, în fața cărora invocarea lipsei de lecturi ortodoxe nu mai sună ca o virtute, ci ca un handicap. Cred că atunci când jurnaliștii și intelectualii moldoveni vor înțelege că a nu citi nu este ceva bun, ei se vor pune pe carte. Îmi doresc din tot sufletul să readucem în societate polemica intelectuală de ținută, hrănită din lecturi bune și respectul pentru celălalt.

– Părinte Savatie, îmi amintesc de tonele de carte în limba română donate statului nostru de autoritățile din România, între care, cuDSC_0836 regret, nu s-a prea auzit de titluri de carte ortodoxă. Să fie o simplă întâmplare sau face parte dintr-o politică mai perfidă a mai-marilor acestei lumi și, în special, a capilor Uniunii Europene de a încuraja orice fel de literatură, mai puțin cea creștină?

– Din câte știu, s-a adus foarte multă carte ortodoxă în anii 90 din România. Acest lucru cred că poate fi verificat. Faptul că ceea ce se dona din România în cantități uriașe nu ajungea la cititorul de rând este o altă problemă. Anticariatele din România erau pline de cărți cu ștampile de donație destinate Basarabiei. Cine le întorcea înapoi în România și în ce condiții, nu mi-am pus problema să aflu. Poate că alții o vor face. Dar nu cred că mai este vreme să dezgropăm morții pentru a le răsuci buzunarele. Avem tot ce ne trebuie pentru a o lua de la început. Întotdeauna avem tot ce ne trebuie pentru a fi mai buni.

– Doamne ajută!

– Vă mulţumesc.

Igor PÎNZARU,

pentru FLUX și 

ioanatan.wordpress.com 

Reclame

100 de fântâni în loc de 10 000 de cuvinte

Fantana model 1Câteva cuvinte pentru un fost premier. I le ofer gratis pentru că zgârcenia lui este proverbială și pentru că eu am chef să-i dau sfaturi așa, pur și simplu:)) ca de la creștin la creștin.

Dragă V.F. Nu mai asculta PR-iști care îți construiesc o campanie bazată doar pe vorbe, imagini frumoase si pe autoritatea altor oameni pe care încerci să-i folosești. Oamenii demult nu mai cred în vorbele voastre chibzuite de specialiști în imagine. Ei vor lucruri concrete, mai concrete decât o scrisoare în care îi poftești să călătorească în UE. Când o să-I întâlnești o să te întrebe ce-ai făcut, nu ce ai vorbit. Ce o să le răspunzi? De gazoductul Iași-Ungheni să nu pomenești. Vize, pensii mărite cu 70 de lei, câteva sute de proiecte sociale finanțate de europeni și câțiva kilometri de drum plătite din aceleaș fonduri. E ceva, dar e prea puțin.

Acum, decât să irosești banii ca să convingi mai marii lumii ca tu încă ești tu, mai bine fă ceva util. Mobilizează-ți staful și fă 100 de fântani pentru localitățile unde accesul la apă este problematic. Până în toamnă ai timp berechet. Crede-ma, costurile o sa fie mai mici decât se cheltuie, de obicei, pe buclete, calendare, picsuri, chepci, bilborduri și spatiul-publicitate plătit la ziare și televiziuni. 100 de fântâni. Vorbele si hârtiile se pierd, fântânile rămân și mii de oameni o să aibă un motiv să te simpatizeze. Poate chiar zeci de mii.

apa-Ca să înțelegi ce înseamnă o fântană cu apă bună te îndemn să faci o plimbare pe jos la fântana de pe strada Trandafirilor într-o zi de arșiță. 100 de fântâni în vremea noastră când apa costă mai mult decât laptele de vacă de la țărani e ceva care merită efort. A săpa o fântână poate fi un eveniment mai important și mult mai util pentru oameni decât poza ta cu Papa de la Roma, regele masonilor, sau cu nu stiu care birocrat influent din SUA, UE sau Ro. Ar fi mai rezonabil să faci ceva concret pentru oamenii care ți-au dat votul. Ceva din banii tai, nu din banii statului sau ai europenilor. Asta contează mai mult decat crezi. Știu că uneori te desparți foarte greu de bani. Știu, de asemenea, ca alteori poti fi generos:)) Am decis să-ți scriu aici doar pentru că stiu câteva cazuri cand ai ajutat unor oameni concreți. Se pare că cel puțin în cazul lor m-ai convins că ai stări de spirit în care omenia ta se ridică de asupra lăcomiei. Iar asta îl face pe orice om mai frumos la suflet decât este cu adevărat.

P.S. Te asigur că intențiile mele sunt bune, chiar dacă cuvintele sunt pe alocuri usturătoare.

Mitropolitul de Volokolamsk Ilarion: „Uniația a fost și este un proiect special al Bisericii Romano-Catolice, care are drept scop convertirea credincioșilor ortodocși la catolicism”

IlarionÎntr-un interviu oferit gazetei National Catholic Register la 4 aprilie 2014 președintele Departamentului pentru relații externe bisericești al Patriarhiei Moscovei mitropolitul de Volokolamsk Ilarion a relatat despre importanța Soborului Panortodox planificat pentru anul 2016, despre situația din Ucraina și, de asemenea, despre relațiile dintre ortodocși și catolici la etapa actuală.

– Cât de important este pentru Biserica Ortodoxă Soborul Panortodox programat pentru anul 2016? Il putem considera ca fiind ceva asemănător Conciliului II Vatican în istoria Bisericii Catolice?

– Importanța Soborului Panortodox constă în faptul că după epoca Sinoadelor Ecumenice acesta va fi primul Sobor, la care vor fi reprezentate toate Bisericile Ortodoxe recunoscute astăzi. În ultimile 12 veacuri și ceva au fost convocate soboare de diferit nivel, care au inclus reprezentanți ai diferitor Biserici, dar acesta va fi primul Sobor general-ortodox pentru perioada dată. Acest Sobor este fructul activității îndelungate a Bisericilor Locale, care a durat mai mult de 50 de ani. Nu face să-l comparăm cu Consiliul II Vatican: agendele zilei se deosebesc foarte mult. În plus, noi nu așteptăm de la Soborul Panortodox nici un fel de reforme, care ar influența în mod substanțial viața Ortodoxiei.

– Patriarhul Chiril a spus că Soborul Panortodox ar trebui să abordeze asemenea probleme ca expulzarea creștinilor din regiunile Orientului Apropiat și ale Africii de Nord, cultul consumismului, distrugerea fundamentelor moralității și ale familiei, clonarea și fenomenul mamei-surogat. În ce măsură aceste chestiuni sunt importante pentru Dumneavoastră, ați prefera ca în agenda Soborului să fie incluse și alte teme, cum ar fi, de exemplu, unitatea cu Biserica Catolică?

– Aceste cuvinte ale Preafericitului Patriarh Chiril reflectă poziția Bisericii Ortodoxe Ruse în conformitate cu care agenda Soborului Panortodox trebuie completată cu teme actuale pentru societatea modernă, care necesită un răspuns adecvat din partea Ortodoxiei mondiale. În plus, există o listă cu zece teme la care Bisericile Locale au pregătit documente în decursul mai multor ani de activitate de pregătire a Soborului. Bisericile Locale au ajuns la un punct de vedere comun la opt dintre aceste teme și ele, după o revizuire finală, vor fi înaintate la Sobor pentru a se lua o decizie. Între acestea figurează și tema atitudinii Bisericii Ortodoxe față de continuarea dialogului cu alte confesiuni creștine, inclusiv catolicismul.

-De ce este nevoie de acest Sobor, și de ce anume acum?

– Elaborarea unor mecanisme sobornicești la nivel panortodox este un lucru oportun pentru toate Bisericile Locale. De acest lucru a fost motivată inițial participarea comună a Bisericilor Locale la pregătirea Soborului, care a început în anul 1961, în cadrul Consfătuirii Panortodoxe pe insula Rodos. Astăzi această activitate multianuală de pregătire se apropie de sfârșit, de aceea convocarea Soborului a fost planificată pentru anul 2016, dacă nu ne vor impiedica circumstanțe neprăvăzute.

– Politica Rusiei în Ucraina a provocat un protest serios în Occident. Care este poziția Bisericii Ortodoxe? Oare politica Occidentului în această chestiune este greșită?

– Biserica Ortodoxă Rusă cuprinde ruși, ucraineni, belorusi și reprezentanți ai multor alte naționalități. Unitatea spirituală a popoarelor noastre a trecut un test al timpului în decurs de veacuri. E puțin probabil ca actuala criză politică din Ucraina va schimba ceva în acest sens. Poziția Bisericii Ortodoxe Ruse nu poate fi condiționată de o anumită linie politică sau alta: doar fii ai Bisericii sunt oameni cu diferite viziuni politice, cetățeni a multor state.

Cu cât suntem mai aproape de Dumnezeu, cu atât suntem mai aproape unul de altul: credința în Hristos unește, dar nu dezbină oamenii. Noi niciodată nu am împărțit turma noastră potrivit apartenenței naționale.

O tragedie pentru Ucraina a devenit sângele multor oameni nevinovați, vărsat la Kiev în luna februarie anul curent. Și dreptatea lui Dumnezeu, și cea omenească cer o investigare imediată și multilaterală a catastrofei care s-a produs. Cu toate acestea, în rândul politicienilor europeni nu există un consens în această chestiune – cum nu există, de altfel, nici în multe alte chestiuni ce țin de destinul de mai departe al Ucrainei și al poporului ucrainean. În această situație rolul Bisericii nu este să spună cuvinte răsunătoare, ci să se roage și să manifeste compasiune.

– Unii afirmă, că Biserica Ortodoxă și statul rus sunt prea strâns legate între ele. Cât de adevărat este acest lucru șiReuniunea Intaistatatorilor în ce măsură aceste relații afectează viața Bisericii și integritatea ei (și invers) în special într-o astfel de problemă cum este suveranitatea Ucrainei?

– Biserica Ortodoxă Rusă și statul rus întrețin relații de respect reciproc, care se bazează pe principiile colaborării și a neamestecului în treburile interne ale celuilalt. Dar biserica noastră are relații similare cu multe alte țări, pe teritoriul cărora își realizează misiunea. Biserica este trupul lui Hristos, care trăiește în baza unor legi rânduite de Dumnezeu, orientându-se la valorile duhovnicești și morale, descoperite prin Revelație Dumnezeiască. Slujirea ei este concentrată asupra grijii față de turma sa, apărarea și promovarea principiilor morale tradiționale în viața personală și publică, iluminarea duhovnicească.

Biserica Ortodoxă Rusă și statul nu se amestecă unul în treburile celuilalt. Dar acest lucru nu înseamnă că Biserica poate fi indiferentă față de evoluția situației din Ucraina. Kievul este leagănul Ortodoxiei ruse, centrul ei inițial: de acolo a început răspândirea creștinismului răsăritean pe teritoriul Rusiei istorice. Biserica Ortodoxă din Ucraina, având autonomie deplină în conducerea administrativă, este o parte inseparabilă a Bisericii Ortodoxe Ruse Locale. De aceea durerea credincioșilor ucraineni este și durerea noastră proprie. Suntem profund îngrijorați de manifestările de agresiune din partea extremiștilor față de frații și surorile noastre ucrainene. În aceste zile de grea cumpănă noi înălțăm rugăciuni pentru încetarea cât mai grabnică a confruntărilor civile în Ucraina, pentru ca poporul ucrainean să se întoarcă la viața pașnică.

Vatican Pope Concert– Dumneavoastră ați făcut multe pentru dezvoltarea relațiilor dintre ortodocși și catolici. Ce speranțe de viitor aveți? Este posibil ca întânirea dintre Papă și Patriarh să se realizeze în timpul actualului Papa Francisk sau probabilitatea era mai mare în timpul pontificatului Papei Benedict?

– Într-adevăr, m-am ocupat destulă vreme de dialogul cu Biserica Romano-Catolică – și în anii când conduceam Secretariatul pentru relații intercreștine al Departamentului pentru relații externe bisericești al Patriarhiei Moscovei, și atunci când, în calitate de episcop de Viena și Austria, îndeplineam slujirea într-o țară catolică, întreținând relații cu reprezentanții Bisericii Catolice în Austria și Ungaria. Fiind în funcția de președinte al Departamentului de relații externe bisericești eu în fiecare an merg la Roma, unde m-am intalnit mai întâi cu Papa Benedict al XVI-ea, iar acum – cu actualul Papa Francisc și cu conducătorii diferitor departamente ale curiei Romane.

Astăzi noi, ortodocși și catolici, ne confruntăm cu probleme similare în lume și pozițiile noastre cu privire la multe probleme sunt în mare parte identice.

 Dialogul dintre ortodocși și catolici are loc la diferite niveluri: atât la nivel panortodox (în cadrul Comisiei mixte pentru dialog teologic între Biserica Romano-catolică și Biserica Ortodoxă), cât și în format bilateral (Patriarhia Moscovei este în dialog cu conferințele episcopale catolice ale unor țări aparte). Dialogul teologic se realizează deja de treizeci de ani și realizările lui sunt evidente.Tot așa cum este evidentă și prezența unor anumite diferențe în doctrinele noastre.

Astăzi chestiunea principală, chiar dacă nu e și unica care îi separă pe catolici de ortodocși, este problema primatului în biserica Universală. Cândva diferența de înțelegere a acestuia a fost unul din motivele care au dus la separarea dintre Biserica Occidentală și cea Orientală. La Răsărit Papa de la Roma era recunoscut drept succesor al apostolului Pavel, iar catedra de la Roma deținea locul întâi între catedrele patriahale în conformitate cu dispozițiile sinoadelor ecumenice. Cu toate acestea Biserica Răsăriteană îl considera pe episcopul Romei „primul între egali” (primus inter pares) și niciodată nu-i acorda împuterniciri deosebite în comparație cu Întâistătătorii altor Biserici.

Împreună cu diferențele teologice propriu zise, există și așa-zișii „factori neteologici de separare”. Dintre aceștia fac parte și memoria istorică despre disputele și conflictele din trecut, și un număr enorm de prejudecăți reciproce și, de asemenea, din păcate, anumite probleme apărute în ultima perioadă a istoriei.

Și totuși ortodocșii și catolicii în multe privințe pot acționa împreună. Între Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Romano-Catolică există înțelegere reciprocă în chestiuni ce țin de etica socială și economică, moralitatea tradițională și alte subiecte ale societății moderne. Pozițiile noastre pe probleme de familie, maternitate, criza demografică, problemele bioetice, problemele legate de eutanasie și multe altele, în esență, coincid.

Acest acord permite bisericilor noastre deja astăzi să realizeze o mărturie comună despre Hristos în fața lumii seculare. Noi avem o experiență destul de pozitivă de organizare a unor evenimente ortodoxo-catolice, atât în sfera apărării valorilor morale, precum și în sfera colaborării culturale.

Astăzi, există un real interes al ambelor părți în dezvoltarea fructuoasă a dialogului bilateral dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Romano-Catolică. În ceea ce privește reuniunea Întâistătătorilor Bisericilor noastre, ea este foarte posibilă, dar are nevoie de o pregătire minuțioasă. Noi nu excludeam că o vom putea organiza pe timpul lui Papa Benedict, dar nu am reușit. Nu văd de ce nu ar putea fi realizat acest lucru cu Papa Francisc.

Încă în toamna anului trecut mi se părea că părțile sunt gata să înceapă să o pregătească. Dar evenimentele din Ucraina ne-au aruncat înapoi în mod radical. Acest lucru e legat, în primul rând, de acțiunile greco-catolicilor, pe care Biserica Romano-Catolică îi vede ca pe o „punte” între Est și Vest, iar noi îi percepem ca pe un obstacol serios în dialogul dintre Ortodoxie și catolicism.

Pentru nimeni nu mai este secret că uniația a fost întotdeauna și rămâne a fi un proiect special al Bisericii Romano-Catolice, îndreptat spre convertirea ortodocșilor la catolicism. Cu ajutorul autorităților laice uniații în decursul multor secole au acționat în detrimentul Bisericii Ortodoxe, cucerind biserici ortodoxe și mănăstiri, convertind la catolicism poporul simplu, asuprind în fel și chip clerul ortodox. Așa a fost în Cnezatul polono-lituanian după unirea de la Brest în anul 1596, așa a fost și la hotarul anilor 1980-1990 în Ucraina de Vest.

În confruntarea civilă actuală greco-catolicii au luat imediat poziția uneia dintre părți, au cooperat activ cu schismaticii. Liderul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene împreună cu capul așa zisei Patriarhii a Kievului mergea prin cabinetele Departamentului de stat al SUA, chemând autoritățile americane să se implice în situație și să facă ordine în Ucraina. În esență, vorba este despre o cruciadă ordinară împotriva Ortodoxiei.

La Vatican ni se spune că nu pot influența acțiunile greco-catolicilor, deoarece ei au autonomie. Dar și să se disocieze de aceste acțiuni Vaticanul nu dorește. În atare situație a devenit mai complicat să vorbim despre desfășurarea în viitorul apropiat a întâlnirii Papei de la Roma cu Patriarhul Moscovei. Trebuie să așteptăm, până când se vor cicatriza rănile provocate de curând. Cu toate acestea, noi nu pierdem speranța că relațiile dintre ortodocși și catolici se vor normaliza.

Serviciul de comunicații DREB/Patriarhia.ru

https://ioanatan.wordpress.com/

Mitropolitul de Rostov Mercurii: „Fiece Liturghie este o revărsare inexprimabilă de forță și bucurie duhovnicească”

Mercurii 3Președintele Departamentului pentru învățământul religios și catehizare al Bisericii Ortodoxe Ruse mitropolitul de Rostov și Novocerkassk Mercurii a oferit un interviu gazetei lunare „Dobrye liudi”.

-Spuneți-ne, cu ce se ocupă Departamentul sinodal pentru învățământ religios și catehizare?

-Dacă e să vorbim pe scurt, departamentul desfășoară activități pe următoarele direcții de bază: educația ortodoxă preșcolară în grădinițe și creșe; învățământul în școli, gimanzii și licee ortodoxe; învățământul în instituții ortodoxe de învățământ superior, care se ocupă cu instruirea pedagogilor și cateheților ortodocși; învățământul religios în școlile duminicale; catehizarea în parohii. Incă o direcție de lucru pe care departamentul o supervizează în comun cu ministerul învățământului și șitiinței al Federației Ruse este introducerea cursului bazele culturilor religioase și ale eticii laice în școlile de cultură generală.

-Deja a trecut un an de la introducerea cursului în școli. Care sunt rezultatele primului an de studii?

-Rezeultatului primului an de studii este integrarea armonioasă a cursului în programa scolii: stabilirea unor conexiuni interdisciplinare, interesul pedagogilor în dezvoltarea de mai departe a acestui curs, aprecierile bune ale levilor și părinților acestora.

Țin să vă amintesc, că încă de la începuturile predării disciplinei Bazele culturilor religioase și ale eticii laice noi nu am așteptat și nu am sperat la rezultate imediate. Parafrazând cuvintele Preafericitului Patriah Chiril, voi spune, că de la acest curs noi așteptăm, în primul rând, o schimbare sau, mai exact, o ameliorare calitativă a climatului moral în școli și în familiile celor, care studiază cultura religioasă. Bineînțeles, acest rezultat nu poate fi obținut într-un singur an. În cel mai bun caz, roadele bune ale componentei educaționale a programei școlare vor fi vizibile în clasele absolvente. De aceea așteptările noastre principale sunt legate de viitorul pașnic și fericit al copiilor noștri. Un viitor, în care ei, sper că deja în timpul apropiat, vor putea studia cultura religioasă maternă nu doar în clasa a patra, dar într-adevăr ca un domeniu disciplinar integru la toate nivelurile școlii medii de cultură generală, cu perspectiva de a aprofunda cunoștințele la cultura confesiunilor în timpul studiilor la instituțiile de învățământ superior.

-Vladâca, ce atitudine aveți față de știința modernă, tehnologiile informațonale, internet?

-Utilizez tehnologiile moderne și internetul. În lumea de azi acestea sunt mijloace de comunicare  tot așa cum erau înainte (și rămân și astăzi) posta, cărțile, presa ș.a.m.d.Și la fel cum într-o scrisoare obișnuită putem scrie și ceva sfânt , și ceva păcătos, tot așa și pe rețelele de socializare și în poșta electronică. Departamentul nostru are propiul său site, mitropolia de Don – la fel. Mai mult decât atât, una din primele mele dispoziții în calitate de arhiereu eparhiot a fost sarcina pusă în față tuturor parohilor eparhieiMercurii, conferinta de a crea pagini ale parohiilor pe site-ul eparhiei, pentru ca fiecare om care se interesează să poată face cunoștință cu istoria și viața actuală a parohiei.

Voi invoca decizia Soborului Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din anul 2013: „Constatând influența tot mai mare a media sociale ca mijloc de formare a opiniei publice, potențialul lor educațional și de învățământ, Soborul consideră important elaborarea unor noi abordări pentru realizarea misiunii bisericești în spațiul Internet”.

În ceea ce privește știința modernă, primul lucru despre care aș vrea să vorbesc este responsabilitatea omului de știință pentru activitatea sa. Multe descoperiri moderne confirmă adevărurile biblice, dar multe cercetări sunt poiectate inițial spre a pune la îndoială Principiul Dumnezeiesc al construirii universului. Din această cauză „știința modernă” este un concept ambiguu. Există mari oameni de știință, care muncesc în conlucrare cu Creatorul, dar există și afaceriști în ale științei, pentru care pe primul loc se află profitul personal sau afirmarea unor idei dubioase. Le doresc din toată inima tuturor ajutorul Domnului – petru cei dintâi în căutările lor științifice, pentru cei din urmă  – în întoatrcerea la calea Adevărului.

-Mulți au auzit despre școala duminicală, dar nu au ideea ce este aceasta. Ați putea să explicați pentru cititori ce reprezintă aceasta?

-Școala duminicală este o instituție parohială, în care, cu puterile comunității, se organizează procesul de studiere de către copii a învățăturii de credință ortodoxă și a moralității, precum și diferite cercuri de dezvoltare generală și secții. Merită să remarcăm că persoanele care predau în cadrul școlilor duminicale trebuie să trecă o anumită instruire înainte de aceasta, pentru că nu se poate realiza acest lucru având o închipuire vagă despre Sfânta Scriptură și viața bisericească.

Școala duminicală este acel loc, unde unde copilul poate comunica nemijlocit cu preotul, poate pune intrebări care il preocupă, poate obține răspunsuri sau poate pur și simpu să comunice. În esență comunitatea parohială propiu –zisă începe cu școala duminicală, când cei maturi, copiii și preoții devin ca o familie. Trebuie să subliniem că școala duminicală nu-și propune să pregătească candidați la admitere pentru seminar, ci ajută omului să se alăture tradiției bisericești, să primească cunoștințe sistematice despre ortodoxie.

Școlile duminicale sunt diferite: mari și mici, orășenești și sătești, există și școli mănăstirești. Fiecare școală are caracterul său individual, abordarea specifică a studierii. În ciuda neasemenării lor, toate școlile duminicale au un singur scop – să aducă omul la biserică, la Dumnezeu.

-Societatea treptat începe să conștientizeze că oamenii cu posibilități limitate nu sunt oameni de categoria a doua, sunt și ei mebri ai societății ca și noi toți. Există oare anumite programe de studiu pentru copiii și tinerii cu disabilităț? Există școli bisericești inclusive?

-Majoritatea școlilor ortodoxe sunt orientate social, adică sunt destinate în mod special elevilor din familiile social-vulnerabile, familiile cu mulți copii, între care sunt și copii cu handicap.

Școala ortodoxă are un microclimat special, care contribuie la o adaptare cât mai bună a unor astfel de copii. Însări organizarea din școlile noastre te predispune la o percepere mai bună a cunoștințelor, la adaptarea socială a copiilor. În școlile pentru copii cu disabilități sunt create condiții pentru un studiu integru de rând cu alți copii.

Mitropolitul de Rostov Mercurii la Liturghie

Mitropolitul de Rostov Mercurii la Liturghie

-Există programe speciale de reabilitare psihologică pentru preoți, doar mulți dintre ei sunt nevoiți să lucreze în condiții dificile (iar uneori în situații extreme)?

Un astfel de program de reabilitare psihologică există. El se desfășoară în toate parohiile  Bisericii Ruse, în cele mai mari orașe și în cele mai îndepărtate localități sătești. El se numește Dumnezeiasca Liturghie. Înțelegeți, că ceea ce îl menține pe un preot, ceea ce îi apără sufletul, mintea și rațiunea de orișice suprasolicitări psihologice, stres-uri și tulburări, – nu sunt trening-urile psihologice, fel de fel de tehnici de relaxare sau sanatorii, dar este ceea ce în limba teologiei creștine se numește „harul dumnezeiesc”. Luați-i preotului aceasta și lui imediat, din cauza presiunii psihologice colosale, cum s-ar spune, i-ar arde toate becurile. Dar atâta timp cât îl păzește harul Divin, el într-un mod miraculos rămâne întreg și nevătămat. Despre acest lucru ar putea să vă mărturisească sute de slujitori ai Bisericii. Fiece Liturghie este o revărsare inexprimabilă de forță și bucurie duhovnicească, fără de care preotul nu ar putea să săvârșească slujirea sa. Deși, aveți dreptate, odihna omenească elementară nu a împiedicat încă nimănui. Dar la fiecare aceasta are loc în corespundere cu necesitățile și situația lui. Pentru cineva aceasta este familia, pentru altcineva – liniștea chiliei.

-Înțeleg că aveți prea puțin timp liber. Totuși. Ce îndeletniciri, hobby-uri, pasiuni aveți?

-Când se vorbește despre timpul liber, mă întreb imediat – liber de ce? De muncă? De rugăciune? De grija pentru aproapele? De ceea ce-mi este apropiat și scump? De exemplu, să scrii o carte drept mulțumire pentru oamenii, care ți-au ajutat să mergi pe calea vieții tale – la care categorie s-ar atribui? Dar comunicarea cu părinții sau cu oamenii care-mi sunt apropiați duhovnicește? Dacă timp liber numim timpul de trândăvie, când omul pentru a umple golul interior începe să privească televizorul sau schimbă cu locul timbrele dintr-un album în altul, atunci un astfel de timp eu, într-adevăr, nu am.

-Vă mulțumesc pentru întrebări. Am avut bucuria de a Vă împărtăși gândurile mele.

„Pravoslavnoe obrazovanie”/Patriarchia.ru

Mitropolitul de Volokolamsk Ilarion: „În caz de escaladare a tensiunilor în Siria creștinii vor deveni principalii ostatici ai situației”

Într-o discuție cu reporterul portalului informațional italian Asia News, președintele Departamentului pentru relații externe bisericești alIlarion_Alfeev Patriarhiei Moscovei mitropolitul de Ilarion Volokolamsk a răspuns la întrebări despre situația din Orientul Apropiat, referindu-se în particular la Siria și Liban, dialogul între ortodocși și romano-catolici, Ortodoxia în China, problemele actuale ale societății contemporane, relațile între biserică și stat în Rusia.

-Am vrea să ne spuneți punctul Dvs. de vedere cu privire la situația din Egipt și Siria. În ce situație se află creștinii de acolo?

– Situația din regiune ne trezește sentimente de îngrijorare profundă. În Siria, în decursul mai multor luni se desfășoară un conflict armat, pe care eu nu l-aș numi un război civil, pentru că eu consider că ceea ce se întâmplă acolo este un război purtat de mai multe state pe teritoriul unui terț stat. Deseori acele grupuri armate care se identifică cu opoziția, sunt formate din mercenari străini care luptă pentru bani străini.

Noi, cei din Biserica Ortodoxă Rusă suntem ingrijorați cel mai mult, desigur, de soarta populației pașnice, inclusiv soarta creștinilor. Noi vedem că forțele extremiste, care încearca să obțină puterea își propun drept obiectiv distrugerea completă a creștinismului în Siria. Acolo unde ei vin temporar la putere, populația creștină sau este practic distrusă, sau este alungată din locurile sale, bisericile creștine sunt dărâmate sau profanate.

Noi de mai multe ori ne-am exprimat ingrijorarea în legătură cu aceasta și în relațiile cu Biserica Ortodoxă a Antiohiei, care este Biserica Siriei și Libanului, elaborăm și realizăm programul de ajutor umanitar. În cadrul acestuia participă Societatea imperială ortodoxă palestiniană. Această structură obștească joacă un rol important în Orientul Apropiat, inclusiv furnizând medicamente și alimente – ceea de ce au nevoie oamenii pașnii, care s-au pomenit într-o situație dificilă.

Ne preocupă în mod special soarta celor doi mitropoliț răpiți – Pavel de Aleppo din Biserica Ortodoxă Antiohiană și Gregorios Yohanna Ibrahim din Biserica Ortodoxală Siriană. Eu îi cunosc personal pe ambii ierarhi în decursul mai multor ani. Sunt lideri creștini cu multă autoritate. Noi suntem foarte îngrijorți și de faptul răpirii lor, dar și de aceia că, o perioadă atât de lungă de timp nu există nici un fel de vești nici despre locul aflării lor, nici dacă în general sunt în viață.

-De cât timp nu mai sunt noutăți despre ei?

Din data de 22 aprilie, adica deja de patru luni. De altfel, au fost informații diferite despre soarta lor. Dar nici una nu s-a adeverit.

-În privința Egiptului…

-Dacă e să vorbim despre Egipt, trebuie să menționăm că suntem îngrijorați de escaladarea violenței care în prezent are loc în această țară. Din vina „Frăției musulmane” – mișcarea care în multe țări a fost interzisă ca una extremistă, dar care, cu toate acestea, ceva timp în urmă a venit la putere în Egipt, iar acum a pierdut puterea – se produce o escaladare a violenței în țară, sunt distruse biserici aparținând diferitor confesiuni creștine.

Noi sperăm foarte mult, că în Egipt va triumfa pacea și vor veni la putere forțe moderate, care vor avea grijă să păstreze echilibrul interconfesional, care a fost realizat de-a lungul multor secole.

-Cum decurge dialogul dintre catolici și ortodocși, care sunt rezultatele activității comisiei corespunzătoare. Când va avea loc următoarea întâlnire?

-Următoarea reuniune a Comisiei internaționale mixte pentru dialog dintre Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică va avea loc, probabil, în anul 2014. Despre rezultate e prematur să vorbim, deoarece comisia a abordat tema foarte complicată a primatului în Biserică și rolul episcopului Romei în primul mileniu. În timpul lucrărilor s-au constatat diferențe foarte semnificative nu doar între părțile ortodoxe și  catolice, dar și între Bisericile Ortodoxe.

Documentul, care este acum în curs de pregătire în cadrul comisiei, din păcate, este sub embargo. El foarte greu poate fi criticat și discutat altfel decât în interiorul acestei comisii. Mi se pare că, la etapa aceasta documentul discutat absolut nu îndeplinește mandatul primit de comisie din partea Bisericilor și nu dezvăluie tema așa, cum este nevoie pentru ca ortodocșii și catolicii să poată înțelege clar, în ce constă diferențele și asemănările dintre ei.

-Acum se dezvoltă cooperarea cu catolicii la nvelul eticii: conservarea vieții, apărarea creștinilor în Orientul Apropiat. Este oare o astfel de colaborare mai fructuoasă, decât dialogul teologic propriu-zis?

-Activitatea comisiei pentru dialogul ortodox-catolic – este doar una din componentele acelui dialog și cooperări, care există astăzi între ortodocși și catolici. Eu cred că este mult mai eficient lucrul nostru comun în sfera socială, precum și în elaborarea unor poziții comune cu privire la diferite probleme morale, sociale importante.

32În acest domeniu, cred că, am evoluat destul de mult. În particular aș vrea să menționez activitatea forumului ortodox-catolic, care a fost înființat acum câțiva ani și a desfășurat câteva ședințe în diferite țări, inclusiv pe astfel de teme ca etica de familie. Noi am ajuns la rezultate impresionate, care mărturisesc o unitate a pozițiilor, disponibilitatea și capacitatea Bisericii Ortodoxe și Bisericii Catolice de a lucra împreună pentru apărarea valorilor tradiționale creștine.

-Ce credeți despre noul Papă al Romei?

-Am asistat la intronizarea lui iar în ziua următoare am avut cu el o discuție, în cadrul căreia am scos în evidență câteva puncte mai importante ale cooperării dintre Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă Rusă. Din partea Papei am întâlnit, în primul rând, o înțelegere a importanței acestor probleme, în rândul al doilea, era evident, că pentru el aceste chestiuni nu erau noi: Capul Bisericii Catolice este familiarizat cu ele și este destul de competent în această sferă. Cred că cunoștințele pe care le posedă în domeniul dialogului ortodox-catolic, precum și experiența lui anterioară de slujire în Argentina, unde vizita de câteva ori pe an parohia Bisericii Ortodoxe Ruse în Buenos Aires, asista la slujbele religioase, discuta cu enoriașii, – toate acestia ne dau speranța unei dezvoltări pozitive a relațiilor noastre în timpul pontificatului său.

– Ce mai trebuie să fie făcut pentru întâlnirea Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii cu Papa de la Roma?

-Trebuie să pregătim această întâlnire. Dacă e să fim concreți – trebuie să ajungem la o înțelegere în acele aspecte la care deocamdată avem divergențe. Imaginați-vă, cum se pregătesc întâlnirile bilaterale ale șefilor de state: pentru ca ei să se întâlnească trebuie să lucreze cumsecuvine un gup de pregătire la diverse teme ale relațiilor bilaterale. Întâlnirile șefilor de state, de regulă, sunt o finalizare a unui lung proces de pregătire. De exemplu, două părți pregătesc un anumit acord, iar șefii statelor se întâlnesc și semnează acest acord.

Iată că și noi trebuie să pregătim întâlnirea astfel, încât ea să nu fie doar de protocol, ci să impulsioneze  relațiile noastre spre un nou nivel de încredere, cooperare și înțelegere reciprocă.

-Care este cea mai mare problemă care există la moment?

-Cea mai mare problemă, moștenită din trecutul recent, – este problema Ucrainei de Vest, unde la hotarul anilor `80-90 s-au produs evenimente foarte triste. În consecință, comunități ortodoxe din anumite orașe și sate au ajuns în situația, când nu au biserici, nu au unde se ruga și oficia slujbe. Cu regret, această situație deoacamdată nu se schimbă.

-Credeți, că noi ne apropiem de această întâlnire?

-În genere cred că, cu fiecare zi care trece ne apropiem de această întâlnire exact cu o zi. Doar că nu Vă pot spune, când anume va ave aloc întâlnirea.

-Cum va fi percepută de Patriarhia Moscovei ideea vizitei Papei la Ierusalim la invitația Patriarhului Costantinopolului Bartolomeu I?

-Cred că această întrebare ține de relațiile bilaterale dintre Biserica Romei și cea a Constantinopolului. Aceste relații au o istorie lungă, care, din păcate, este umbrită de un eveniment tragic care a avut loc aproape o mie de ani în urmă și care a împărțit lumea creștină în două comunități, între care nu este comuniune euharistică. Cred, că întâlnirile dintre capii Bisericii Romei și a Bisericii Constantinopolului sunt foarte utile și importante pentru tămăduirea acelor răni, care au fost provocate unității bisericești în trecut.

-Patriarhul a fost recent în China. Care sunt rezultatele vizitei sale? Care sunt posibilitățile pentru libertatea religioasă în China?

-Biserica Ortodoxă în China are o istorie foarte lungă. Ea a început încă în sec. XVII, când prizonieri de război ruși au ajuns în Pekin. Lor li s-a permis să trăiască compact pe teritoriul, ocupat astăzi de Ambasada rusă; acolo a fost creată Misiunea duhovnicească rusă.

Patriarhul Chiril in China Întreaga istorie a Ortodoxiei în China este o istorie a Ortodoxiei ruse. Mai exact, Ortodoxia acolo a devenit deja chineză, dar ea totdeauna a fost sub egida Bisericii Ortodoxe Ruse. Deja în anii `50 ai secolului trecut, cu puțin timp înainte de începutul „revoluției culturale” a fost creată Biserica Ortodoxă Autonomă a Chinei în jurisdicția Patriarhiei Moscovei. Dar toată infrastructura acestei Biserici, care cuprindea practic întreaga Chină, în anii „revoluției culturale” a fost distrusă. Și iată că în ultimii douzeci și ceva de ani ne ocupăm de restabilirea acestei infrastructuri și purtăm discuții cu autoritățile chineze pentru a normaliza situația ortodocșilor în China.

-În Italia comunitatea ortodoxă devine, se pare, din ce în ce mai mare. Aveți date concrete, câți credincioși ortodocși sunt în această țară? Intenționează oare Patriarhia Moscovei să înființeze acolo o eparhie?

-Cred că în Italia există nu mai puțin de un milion de credincioși ortodocși. Biserica Ortodoxă Rusă are în această țară mai mult de cincizeci de parohii. Ele deja sunt înregistrate ca eparhie, dar nu avem deocamdată episcop. Acum parohiile noastre din Italia sunt administrate de un episcop din Moscova. Cred că în următorii doi-trei ani vom avea acolo episcopul nostru.

-În aceste zile mass media scrie mult despre legea anti-gay, adoptată în Rusia. Cum credeți, este nevoie de această lege?

-Consider că este nevoie de această lege și că ea a fost adoptată la momentul oportun. Mai mult decât atât, cred că astfel de legi trebuie introduse și în alte țări în locul acelor norme, care se introduc într-un șir de state ale Uniuneii Europene, unde cuplurilor de același sex li se acordă dreptul de a adopta copii. Cred că această politică a statelor occidentale este sinucigașă, pentru că în condițiile crizei demografice, a distrugerii institutului familiei să oferi asemenea privilegii uniunilor dintre persoane de același sex înseamnă, de fapt, să semnezi sentința de condamnare la moarte pentru state și națiuni întregi.

Acum sub influența ideologiilor secularizării, a publicității, a consumismului și a sistemului de învățământ orientat nu spre educarea moralității înalte a oamenilor, ci la descătușarea maximă a instinctelor, în multe țări ale Europei se atestă o criză demografică acută. Populația din aceste țări se reduce, ceea ce, din punctul meu de vedere este un indice a unei boli duhovnicești profunde. Dacă această boală nu va fi tratată, atunci, ca și orice boală incurabilă, aceasta va conduce la moarte.

Cred că, în acest sens, de la Rusia astăzi putem lua exemplu: legile care se adoptă astăzi în Rusia sunt îndreptate spre concervarea a ceea ce noi numin fondul genetic al națiunii, a ceea ce putem numi potențial uman. Noi vrem, ca în Rusia să renască familia puternică, vrem ca în familiile noastre să fie mulți copii, vrem ca întinderile vaste ale Rusiei să fie locuite preponderent de populație indigenă.

-Ziarele scriu că cooperarea dintre Biserică și stat în Rusia este foarte puternică. Unii oameni sunt nemulțumiți, ei se plâng.

-Nu am auzit de astfel de plângeri din partea oamenilor, dar am auzit întrebări din partea jurnaliștilor. De exemplu, când am fost în Anglia, în timpul unui interviu la radio BBC mi s-a pus următoarea întrebare: „Nu vi se pare că în Rusia există o relație prea strânsă între stat și Biserică?” Eu am răspuns că ea nu este mai strânsă decât în Marea Britanie, unde capul Bisericii Anglicane și episcopii sunt desemnați de regină la propunerea primului ministru. Pe urmă m-au întrebat: „Nu credeți că un om nu trebuie să stea atât de mult la putere?”, – la care eu am răspuns, că la noi nimeni nu stă la putere 60 de ani, ca regina Marii Britanii. Dar Anglia democratică pur și simplu a tăiat fragmentele incomode din interviul meu – el a fost dat pe post fără aceste răspunsuri, fiindcă ele nu au îndeplinit rigorile cenzurii britanice.

Relațiile dintre Biserică și stat în Rusia astăzi se bazează pe două principii. Primul dintre ele este neamestecul reciproc al statului și Bisericii în treburile interne ale celuilalt. Astfel, Biserica nu se amestecă în politică, nu susține un partid politic sau altul. Ea poate exprima puncte de vedere față de  organizațiile politice și liderii acestora, față de programele lor și față de puncte separate din program, deoarece este membru al procesului public. Dar Biserica nu participă la conducerea statului și nu participă la lupta politică. La rândul său statul nu se implică în conducerea Bisericii, adică, de exemplu, nu se amestecă în alegerea epsicopilor, Patriarhului, în statutul intern al Bisericii.

Astfel se respectă primul principiu – neamestecul reciproc în treburile interne, dar este și alt principiu, care nu este mai puțin important, – principiul conlucrării dintre Biserică și stat în acele chestiuni, în care aceasta este oportună și necesară. E vorba, mai întâi de toate, de problemele din sfera socială, adică cele care sunt legate nemijlocit de viața cotidiană a oamenilor. Astfel de probleme astăzi sunt foarte multe. De exemplu, politica demografică, etica de familie, copiii străzii și multe alte probleme similare.

Aici statul și Biserica conlucrează unul cu celălalt, aici este un domeniu foarte larg de interacțiune.

1 septembrie, 2013

Patriarchia.ru

https://ioanatan.wordpress.com/

Biserica Antiohiei în SUA: trebuie să oprim vărsările de sânge în Siria

episcopul de Brooklyn NicolaeDespre situația creștinilor în Siria, arhiepiscopia Antiohiei în America de Nord și despre aceea, cum aceasta ajută cetățenilor nevoiași ai Siriei a relatat într-un interviu pentru RIA „Novosti” reprezentantul arhiepiscopiei Antiohiei în America de Nord, episcopul de Brooklyn Nicolai (Ozon), care a vizitat Moscova în august 2013.

-Preasfințite, Dvs. reprezentați arhiepiscopia Antiohiei în America de Nord, vorbiți-ne puțin despre această jurisdicție și despre viața creștinilor ortodocși în Statele Unite ale Americii.

– Creștinii ortodocși din America de Nord sunt reprezentați de diferite arhiepiscopii. Una dintre ele este cea a Antiohiei. Această arhiepiscopie este condusă de arhiepiscopul de New York și mitropolitul Americii de Nord Filip (Saliba), el reprezintă Biserica Ortodoxă a Antiohiei. Creștinii ortodocși se simt bine în America. Arhiepiscopia noastră numără 260 de parohii și aceasta este o cifră destul de mare pentru America. Jurisdiscția noastră în America are ceva mai mult de o sută de ani.

-Care este scopul vizitei Dvs. curente în Rusia și care sunt impresiile despre țara noastră?

-Noi am venit în Rusia cu scopul de a vizita orașul Sanct-Petersburg și Moscova, planificăm să vedem, pe cât e posibil, toate bisericile și mănăstirile din aceste metropole. Am fost martori ai măreției ortodoxiei în Rusia întru slava lui Dumnezeu. În țara voastră sunt atat de multe biserici, înfrumusețate diferit și decorate. Toate aceste lucruri ne-au impresionat foarte mult.

-Se știe că diaspora arabă în Europa și în Lumea Nouă au apărut în mare parte datorită faptului că oamenii au fost nevoiți să păresească patria lor istorică drept urmare a unor evenimente dramatice care au avut loc acolo. Astăzi Orientul Apropiat și, în special, Siria iarăși trece printr-o perioadă tragică din istoria sa. Care este atitudinea păstoriților Dvs. față de această problemă?

-În primul rând aș vrea să remarc că noi deja nu mai suntem diasporă în America. Noi suntem băștinași, pentru că ne-am născut în această țară. Suntem bătinași în aceiași măsură, în care este băștinaș orice popor indigen din lume. În America s-a convenit ca mai mult să nu fie folosit acest cuvânt (diaspora) cu referire la noi.

Turkey's military deployed armored vehicles and heavy weaponry to the border with Syria.Situația în Siria este tragică. Suntem foarte îngrijorați în legătură cu aceasta și împărtășim durerea tuturor fraților și surorilor, care devin victime în Siria, indiferent de faptul dacă sunt sau nu creștini. În țară sunt omorâți mulți oameni nevinovați. Aceasta nu are rost, așa nu trebuie să se întâmple. Dar aceasta se întâmlă și motivul nu este că oamenii deodata ar fi decis să nu mai trăiască în pace. Din punct de vedere istoric o perioada lungă de timp creștinii și musulmanii, și alte națiuni, și alte religii au coexistat pașnic, fără probleme. Dar, se pare, a mai apărut încă cineva – cei cărora nu le place pacea între oamenii din Orientul Apropiat. Ei se izbăvesc de o parte din oameni, declanșează acest război, pentru a ocupa teritoriul lor.

-Mulți oameni în Rusia au o compasiune sinceră față de poporul sirian și nenorocirea lui. Cu indignare și îngrijorare a fost percepută știrea despre răpirea de către militanți în luna aprilie a anului curent a doi mitropoliți în Alep, despre uciderea preoților și pângărirea sfintelor locașe creștine. Întreprind oare ierarhii ortodocși în America careva acțiuni pentru ca opinia publică mondială să-și îndrepte atenția spre tragedia minorităților naționale și religioase din Siria? Doar dacă evenimentele vor continua să evolueze în același mod ca până acum, atunci în regiune în general nu vor mai rămâne creștini.

-Biserica Ortodoxă Antiohiană și Biserica Ortodoxă Rusă au relații durabile, trainice. În decursul întregii istorii noi ne-am susținut unii pe alții. De aceea noi apreciem foarte mult compasiunea poporului rus, a guvernului rus.

Creștinii ortodocși din America, în măsura posibilităților, încearcă să ajute Bisericii Ortodoxe din Orientul Apropiat și tuturor oamenilor, indiferent de faptul dacă aceștia sunt sau nu creștni. Arhiepiscopia noastră a expediat ajutor Patriarhiei Antiohiene, pentru a da o mână de ajutor tuturor celor care au nevoie.

Aș vrea să aduc un exemplu. În Siria trăia o familie. Prin intermediul Bisericii ei ofereau hrană tuturor oamenilor care aveau nevoie. Una dintre femeile din această familie dăruia de mâncare doar creștinilor, refuzând să ajute musulmanilor. Patriarhul a chemat-o și a rugat-o să aducă o pâine. Pe urmă a întrebat-o: „Poți să citești, ce nume este scris pe această pâine? Este nume de creștin sau de musulman?” Ea a răspuns, că pe pîine nu este scris nimic. Atunci Patriarhul a spus: „În acest cazi, împarte pâinea în părți egale și musulmanilor, și creștinilor. Ajută și unora și altora”.

-Care este atitudinea Dvs. față de eforturile întreprinse de Rusia și Biserica Ortodoxă Rusă pentru reglementarea situației în Siria?

-Noi ne alăturăm liderilor Federației Ruse și ai Bisericii Ortodoxe Ruse, dar și a tuturor acelor voci care chiamă la pace, fraternitate, care roagă încetarea vărsărilor de sânge în Siria, care cer să fie oprite omorurile. Asta pentru că noi trăim așa cum ne poruncește Domnul – în pace.

cadavrele-65-de-persoane-executate-cu-cate-un-glont-cap-descoperite-siria1359464216– Dvs. credeți că Bashar al-Assad a dat ordinul de a folosi arme chimice sau că a fost o provocare din partea opoziției sau a oricăror alte forțe care sunt interesate de demararea unei campanii militare de amploare în țară?

-Este o întrebare foarte interesantă. Poate oare un lider, care mult timp a fost dedicat poporului său să înceapă să folosească arma chimică, pentru a omorâ acești oameni? Eu cred că nu. Eu nu cred că un astfel de lider ar face așa ceva.

-Cum apreciați regimul Assad pentru majoritatea populației civile și a minorităților religioase?

-Din câte știu eu majoritate îl susține pe președinte. Dar sunt și persoane care i se opun.

-De la început, oamenii nu au remarcat intervenția străină, aceasta era ascunsă. Nimeni nu observa că alte state ajută oamenilor din interiorul țării ajuta rebelilor-mercenari. Mercenari – deoarece ei primeau finanțare pentru a se afla în Siria nefiind sirieni, pentru că ei să lupte împotriva poporului sirian și a guvernului. Acum, toate aceste lucruri au devenit mai evidente.

-Ce pericole comportă o intervenție în Siria? Cine poate veni la putere? Și ce va fi atunci cu minoritatea creștină din țară?

Bashar_al-Assad_-Ați auzit de 11 septembrie în America, când doi zgârie-nori au fost explodați și mulți oameni au murit. Noi nu vrem ca oameni, ca cei care stau în spatele acestor evenimente să se afle în guvern. Eu nu cred că în general cineva ar vrea ca la putere să fie astfel de oameni – fanatici, care de exemplu marginalizează femeile, interzicându-le să conducă automobile, impunându-le să poarte haine care le acoperă fața. Un astfel de regim ar fi dăunător pentru regiune, pentru întreaga lume și, în mai ales, pentru creștini.

-Câți creștini sunt la moment în Siria, potrivit datelor de care dispuneți, care este dinamica de schimbare a numărului lor de la începutul războiului civil în țară?

– Acum, în Siria locuiesc aproximativ 3 milioane de creștini. După izbucnirea războiului, creștinii primesc azil temporar în Franța, Marea Britanie, Statele Unite, precum și în Rusia. Sper ca ei au decis să trăiască acolo temporar, până când conflictul din Siria va fi rezolvat. Eu sper că după aceasta ei se vor întoarce înapoi, și vor contribui la restaurarea Siriei.

-Ce ar trebui să facă organizațiile religioase și credincioșii simpli, pentru a susține populația pașnică a Siriei? La ce ați îndemna astăzi comunitatea mondială?

– Aș dori să îndemn comunitatea mondială să ajute Siria în acest război. Mai bine toți împreună să se așeze la masa de negocieri și, pe calea dialogului pașnic, să ajungă la un acord, decât să ducă acest război fără sfârșit. Acesta este mesajul meu pentru ei. Trebuie să trăim ca frați, trebuie să trăim în pace, respectându-ne reciproc și nu omorându-ne. Acest lucru ne învață creștinismul, mai ales ortodoxia. Noi nu avem armată, nu avem Forțe armate aeriene, nu avem nimic pentru a apăra sufletele noastre, doar rugăciunile noastre în care cerem ajutor de la la Dumnezeu.

Preluat de pe http://www.patriarchia.ru/md

Promovare  https://ioanatan.wordpress.com/

Tomosul cu privire la acordarea statutului de instituție (Biserică) de sine stătătoare Bisericii Ortodoxe din Moldova

TOMOSUL LUI ALEXII AL DOILEA, PRIN MILA LUI DUMNEZEU PATRIARH AL MOSCOVEI ȘI AL ÎNTREGII RUSII, ADRESAT MITROPOLITULUIPatriarhul Alexie II-lea CHIȘINĂULUI ȘI AL MOLDOVEI VLADIMIR

Noi, smeritul Alexii al II-lea, prin mila lui Dumnezeu Patriarh al Moscovei și al întregii Rusii, împreună cu toți Preasfințiții Arhierei ai Bisericii Ortodoxe Ruse – Patriarhia Moscovei, adunați la Soborul Arhieresc din 28 noiembrie – 2 decembrie 1994 la mănăstirea sfântul Daniil din păzita de Dumnezeu cetate a Moscovei,

Călăuzindu-ne de aspirațiile de a avea o pace binecuvântată, o dragoste conformă poruncilor lui Dumnezeu și o comuniune frățească în lucrarea comună  pe ogorul (țarina) Domnului împreună cu toată Plinătatea Bisericii Ortodoxe din Moldova,

luând în considerație exprimarea voinței Presfințiților arhipăstori, a clerului și a păstoriților ei,

ținând cont de faptul că Biserica Ortodoxă din Moldova își desfășoară slujirea pe teritoriul unui stat independent,

– prin prezentul Tomos al nostru cu puterea Preasfântului și de viață Făcătorului Duh binecuvântăm:

1. De azi înainte să fie Biserica Ortodoxă din Moldova de sine stătătoare în treburile sale bisericești-administrative, bisericești-gospodăreşti, în cele ale învăţământului bisericesc şi cele bisericești-civile, rămânând, totodată, în jurisdicţia canonică a Patriarhiei Moscovei.

2. Puterea de vârf în cele legiuitoare, administrative, judecătoreşti şi de control în Biserica Ortodoxă din Moldova să fie înfăptuită de Soborul ei ale cărui hotărâri vor fi aprobate de către Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii. Preşedinte al Soborului să fie Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, iar membrii lui – arhipăstorii, reprezentanţii clerului şi ai mirenilor.

3. Administrarea Bisericii Ortodoxe din Moldova să fie înfăptuită de către Întâistătătorul ei în treapta de mitropolit cu titlul de „al Chişinăului şi al întregii Moldove” şi de către Sinod al cărui preşedinte să fie Mitropolitul Chişinăului şi al întegii Moldove. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova să fie ales de către Soborul Bisericii Ortodoxe din Moldova în temeiul sfintelor canoane şi cu aprobarea ulterioară de către Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii.

4. În lăcaşurile Bisericii Ortodoxe din Moldova în timpul slujbelor dumnezeieşti să fie pomenite numele Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii, al Mitropolitului Chişinăului şi al întregii Moldove şi al arhiereului locului.

5. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova primeşte Sfântul Mir de la Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii.

6. Statutul Bisericii Ortodoxe din Moldova este aprobat de către Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, iar ulterior tot de către el se aprobă toate modificările numai de ordin canonic.

Noi nădăjduim că Biserica Ortodoxă din Moldova se va administra în credincioşie neclintită faţă de sfintele canoane şi faţă de tradiţiile Bisericii Ortodoxe Sobornicești, primite de la sfinţii părinţi, în acord cu hotărârile Soboarelor Locale şi ale celor Arhiereşti şi ale Sfântului Sinod al Patriarhiei Moscovei, cu decretele Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii, precum şi în conformitate cu Statutul său. Noi cu o singură inimă și o singură gură ne rugăm Mai-marelui-păstorilor Dumnezeu să trimită El atotputernicul Său ajutor și prosperitate Bisericii Ortodoxe din Moldova și să păstreze fără preget legăturile duhovnicești care prin Patriarhia Moscovei o leagă cu Plinătatea Ortodoxă Universală.

Atoatelucrătoarea și Atotstăpânitoarea de Viață dătătoarea Treime: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, să întărească întotdeauna Sfânta Biserică Ortodoxă din Moldova, s-o încununeze cu slavă și cinste și să binecuvinteze existența ei întru mântuirea cuvioasei turme a ei.

Semnat în cetatea Moscovei a anului 1994, decembrie, ziua a 2-a.

PATRIARHUL MOSCOVEI ȘI AL ÎNTREGII RUSII

Mitropolitul Vladimir: „Biserica Ortodoxă din Moldova, adică Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove, în acţiunile sale, este liberă.”

Mitropolit Chisinaului si al Moldovei VladimirO convorbire a jurnalistei Valentina Ursu cu Mitropolitul Vladimir al Moldovei în ajunul vizitei Patriarhului Kiril

Patriarhului Moscovei și întregii Rusii, Kiril,este asteptat în vizită în Republica Moldova. Autoritățile pun la punct toate detaliile organizatorice și de securitate. Sanctitatea Sa va vizita țara noastră în perioada 7-9 septembrie, în program fiind inclusă și o deplasare la Tiraspol, la Mânăstirea Noul Neamț și la Mânăstirea Căpriană. De asemenea, în cadrul vizitei sale în țara noastră, Patriarhul Kiril va oficia o slujbă la Catedrala Mitropolitană. Despre semnificația și importanța acestei vizite Valentina Ursu a discutat cu ÎPS Mitropolitul Vladimir.

Europa Liberă: Mai multe voci acreditează ideea că în Republica Moldova ar exista prea multe şi influente forţe pro-ruse, inclusiv Biserica. Şi vizita Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii, Kiril, ar fi o dovadă concludentă în acest sens. Care ar fi semnificaţia şi importanţa acestei vizite, de ce capul bisericii ruse a îndrăgit, să zic, atât de mult Republica Moldova, încât a decis să vină iar în ţară, la doar doi ani după ultima vizită din 2011?

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Anul 2013 este jubiliar pentru Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove. În 1813, la 21 august, a fost semnat ucazul ţarului pentru a fi înfiinţată, pe atunci, Episcopia de Chişinău şi Hotin, în frunte cu mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni. Au trecut deja 200 de ani.

În anul curent, noi am socotit de cuviinţă ca această sărbătoare să o serbăm pe 7-9 septembrie. A fost invitat Prea Fericitul Patriarh Kiril pentru a încununa toate manifestările prilejuite de acest jubileu. Dânsul va sosi la Chişinău pe 7 septembrie, pentru a participa la toate festivităţile consacrate acestui jubileu, va avea întrevederi şi cu preşedintele ţării, şi cu prim-ministrul, şi cu alţi lideri de partide.

De asemenea, în aceeaşi zi, dânsul va participa la litia, adică la rugăciunea de pomenire a  marelui mitropolit, Gavriil Bănulescu-Bodoni în mănăstirea Căpriana, la care vor participa toţi călugării din Republica Moldova. Pentru ca apoi, după rugăciune, Patriarhul să aibă posibilitatea să vorbească cu toţi stareţii, cu stareţele şi cu simplii călugări din cuprinsul Mitropoliei Chişinăului şi al Întregii Moldove.

Mai apoi va fi o cină la această mănăstire la care vor participa toţi invitaţii, din Grecia, Belarus, Ucraina, Rusia şi din Republica Moldova, în număr de 20 de arhierei, episcopi, arhiepiscopi şi mitropoliţi. Apoi, a doua zi, va fi oficiată Liturghia, în ziua de sărbătoare, în faţa catedralei mitropolitane, cu hramul în cinstea naşterii Mântuitorului, la care îi invităm pe toţi doritorii, adică pe creştinii noştri ortodocşi, oficialităţile, conducerea ţării, parlamentarii, membrii guvernului. Biserica este dispusă să-i primească pe toţi, să-i ocrotească pe toţi, să-i felicite pe toţi cu această măreaţă sărbătoare.”

Europa Liberă: Din program face parte şi plecarea Patriarhului Kiril la Tiraspol. Cum ar trebui înţeleasă această deplasare a Patriarhului în stânga Nistrului?

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Biserica Ortodoxă din Moldova, adică şi partea transnistreană, şi partea găgăuză, şi partea de nord şi de sud – toate fac parte din Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove. Şi, slavă Domnului, că nu avem această separare în biserică. Cu părere de rău, ea există în stat. De aceea, Patriarhul Kiril va vizita şi partea stângă a Nistrului, anul acesta. Pentru anii viitori, este preconizată o întrevedere şi cu creştinii şi clericii din episcopia de sud, Cahul şi Comrat, de Edineţ şi Briceni şi episcopia de Ungheni. Pentru viitor, aceasta este preconizat. Şi, în cazul de faţă, dânsul, vizitând Transnistria, va vizita şi mănăstirea Chiţcani, care, la fel, este parte componentă a Mitropoliei Chişinăului şi a întregii Moldove.

Şi noi din aceasta nu facem politică, pentru că este liderul spiritual al bisericii noastre ortodoxe, adică cei care fac parte din Patriarhia Rusă, Patriarhia Moscovei. Dânsul va vizita şi Transnistria, ca să se documenteze, să vadă totuşi cum trăiesc şi creştinii ortodocşi în partea stângă a Nistrului. La aceste manifestări va participa în Chişinău arhiepiscopul de Tiraspol şi Dubăsari, Sava, iar în Transnistria toţi arhiereii care vor participa aici, la toate solemnităţile, vor fi prezenţi şi acolo.”

Europa Liberă: Veţi merge şi dumneavoastră?

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Da.”

Europa Liberă: Patriarhul Kiril va avea şi o întrevedere cu liderul de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk?

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Patriarhul va avea întrevedere şi în Transnistria cu domnul Evgheni Şevciuk cu care cred că vor duce discuţii, fiindcă în fiecare regiune, în fiecare centru raional pe care Patriarhul îl vizitează, întotdeauna se întâlneşte cu liderul administrativ al acestei unităţi.”

Europa Liberă: Dar nu este o încurajare pentru susţinerea separatismului?

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Eu cred că nu este o încurajare, fiindcă el este, încă o dată repet, liderul bisericesc, nu este lider de partid sau lider care vine să susţină, înainte de alegeri pe cineva. Patriarhul este liber în acţiunile sale şi eu cred că dânsul se întâlneşte şi cu oameni buni, şi cu oameni răi şi aceasta nu înseamnă că el trebuie să împartă oamenii: de dreapta sau de stânga. Pentru aceasta este Dumnezeu sus care va împarte oamenii între răi şi buni. Dânsul are misiunea sa duhovnicească să se întâlnească cu toţi.”

Europa Liberă: Preconizata vizită a Patriarhului Rusiei, Kiril, la Chişinău este cel mai discutat subiect politic, pe forumuri, pe reţele de socializare, în întreaga societate. Sunt voci care spun că, deşi Întâi Stătătorul Bisericii ar  veni sub pavilion bisericesc, vizita lui este una politică. Or, chiar şi faptul că Mitropolia Moldovei este atât de mult dependentă de Patriarhia Rusă ar pune anumite semne de întrebare.

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Biserica ortodoxă din Moldova, adică Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove, în acţiunile sale, este liberă. Aceasta prevede tomusul care a fost înmânat Mitropoliei noastre, în anul 1994, la 4 decembrie, la soborul arhieresc din Moscova. De aceea noi, în activităţile noastre, suntem independenţi. În ceea ce priveşte jurisdicţia, da, noi facem parte din Patriarhia Rusă şi aceasta nu dăunează, acesta nu influenţează şi eu cred că şi Patriarhul totdeauna dă dovadă de înţelepciune faţă de doleanţele bisericii ortodoxe din Moldova.”

Europa Liberă: Aţi făcut cumva invitaţie vreodată să vină în Republica Moldova Patriarhul de la Constantinopol, Patriarhul de la Bucureşti?

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Eu nu am făcut astfel de invitaţii, fiindcă, pentru a fi invitat Patriarhul de Constantinopol, el trebuie să îşi coordoneze vizita cu Patriarhul Kiril. În ce-l priveşte pe Patriarhul Daniel, când era mitropolit, când era în rangul meu, la Iaşi, sau când era încă episcop vicar, el a fost invitat şi în anul 1990, când Patriarhul Alexei a vizitat Republica Moldova, dânsul la rang de mitropolit, a vizitat Mitropolia noastră, pe atunci Arhiepiscopie.

În cazul de faţă, este normal ca Patriarhul Daniel să fie invitat de către liderii Mitropoliei Basarabiei, aceasta este şi firesc. Eu cunosc, dar nu sunt fapte concrete, dânsul a fost invitat, însă nu a acceptat această invitaţie, luând în consideraţie că sunt unele divergenţe între Mitropolia Moldovei şi Mitropolia Basarabiei.”

Europa Liberă: Credeţi că vreodată cele două mitropolii pot să se unească?

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Eu cred că, pe viitor, este posibil să se unească, dar aici trebuie să fie unele cedări. Ca  să fie aceste cedări, este necesar să fie implicaţi şi patriarhii. În cazul de faţă, Patriarhul Daniel şi Patriarhul Kiril, ca dânşii, la rangul cel mai înalt, fiind susţinuţi de Sinodul Ortodoxe Ruse, Patriarhul Daniel – de Sinodul Bisericii Române, atunci dânşii pot să revină la un numitor comun.”

Europa Liberă: Şi se mai fac auzite voci că, chipurile, politicul ar fi pătruns în biserică. Aţi lăsat uşile deschise pentru aceasta?

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Uşile deschise în biserici sunt pentru toţi. Noi nu îi împărţim pe oameni în politicieni sau nepoliticieni, pentru noi toţi sunt creştini, care vizitează Biserica noastră ortodoxă sunt creştini ortodocşi. De aceea la noi întotdeauna, fie înainte de alegeri, fie pe parcursul anului, fie de sărbători mari sau mici, uşile sunt deschise pentru toţi. Şi noi totdeauna pe toţi îi invităm în sfânta biserică pentru a se ruga, pentru a se mărturisi, pentru a se împărtăşi, pentru a-şi curăţi sufletul, ca să fie mai buni la suflet şi să nu fie aceste neplăceri în societatea noastră care, cu părere de rău, există acum.”

Europa Liberă: Au dreptate cei care spun că anumite feţe bisericeşti fac şi politică? Or, se cunoaşte prea bine, pentru preot cea mai puternică armă rămâne a fi rugăciunea, deşi uneori se mai aud făcând declaraţii politice sau chemând lumea la proteste.

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Lumea la proteste este chemată de aceeaşi lume, când sunt adoptate nişte legi care contravin legilor bisericeşti. De aceea ei atunci se opun, dar ei se opun omeneşte, cu cerinţe. Adică cerinţele acelea merg prin biserică, se adresează către mine, ca liderul lor spiritual, eu, la rândul meu, fac aceste apeluri, aceste demersuri către conducerea ţării, conducerea ţării să ia în vizorul său toate doleanţele creştinilor.

Ţara noastră este o ţară mică şi, cum toţi vorbesc, este o ţară de cumetri, de rude şi nu înseamnă aceasta că, atunci când vine cineva la putere, el trebuie să îşi ia la conducere pe rudele sale. Ar fi mult mai bine, dacă ar veni oameni bine pregătiţi. Ar fi mai uşor şi pentru noi. În ceea ce priveşte lauda unui partid sau a unui lider de partid, noi întotdeauna, la evenimente importante, mulţumim şi este firesc să mulţumim celor care ne ajută.

În zilele acestea, pe noi cel mai mult ne ajută chiar liderul Partidului Liberal Democrat, domnul Filat. Şi eu nu mă ruşinez să spun acest cuvânt, fiindcă aşa este. Şi dacă eu îi mulţumesc lui, aceasta nu înseamnă că eu îl laud sau este susţinerea noastră foarte mare faţă de dânsul. Este prieten al Bisericii Ortodoxe din Moldova, în pofida tuturor greutăţilor cu care ne confruntăm noi acuma, dânsul a mers în întâmpinare şi ne ajută.”

Europa Liberă: Aşa a fost şi pe timpul guvernării comuniste.

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Aşa a fost. Biserica Ortodoxă coordonează toate lucrările şi întotdeauna trebuie să aibă această, nu pot spune legătură, dar acţiune împreună cu conducerea statului. Doar creştinii noştri sunt acei alegători ai statului şi aceiaşi creştini ai bisericii noastre ortodoxe din Moldova.”

Europa Liberă: Dar conducerea comunistă a folosit biserica?

 Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Eu nu pot să spun că a folosit-o. Noi multe lucruri le-am coordonat, chiar mulţumim domnului Voronin, care, de asemenea, ne-a ajutat foarte mult la renovarea mănăstirilor, cum ar fi Căpriana, Curchi, la renovarea acestui sediu al Mitropoliei, a ajutat multe biserici, mănăstiri cu clopote, cu surse financiare, aşa cum unii dintre conducătorii actuali, de asemenea, ajută. Şi noi ţinem să le mulţumim şi lor. Şi aceasta nu înseamnă că noi deja suntem mari prieteni cu o parte sau cu alta.”

Europa Liberă: Nici până astăzi nu vă împăcaţi cu gândul că a fost adoptată această lege privind egalitatea de şanse?

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Noi până în prezent rugăm ca, dacă nu este posibil să fie anulată adică sintagma orientare sexuală, nu toată legea, că legea este practic o lege cât de cât bună pentru unele categorii de oameni, dar noi cerem să fie scoasă sintagma „orientare sexuală”, dacă este posibil. Dacă nu este posibil, atunci noi cerem mai departe măcar întrunirile pe care le fac minorităţile sexuale să nu le facă public. Ceea ce este o ruşine pentru noi, fiindcă noi suntem o ţară ortodoxă, suntem cu rădăcini adânci în religie, de aceea nu este normal pentru noi ca unele minorităţi, cum le numim noi, să facă probleme majorităţii.”

Europa Liberă: Deşi şi ei sunt robii lui Dumnezeu.

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Toţi sunt robii lui Dumnezeu şi chiar dacă dânşii fac aceste păcate, care contravin firii omeneşti, noi îi rugăm să vină, să se pocăiască, să aducă rugăciuni în faţa lui Dumnezeu, ca Dumnezeu să îi ierte, că Dumnezeu este mult milostiv şi iartă totul, dacă omul vine cu rugăminte sinceră.”

Europa Liberă: Preoţii ar putea să îi primească pe aceşti reprezentanţi la serviciile divine, la spovedanie?

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Dacă dânşii se dezic de acţiunile lor, sunt primiţi, sau în public aduc jurământ sau, pur şi simplu, pocăinţă, noi suntem datori să îi primim, să îi mărturisim, să îi împărtăşim şi mai departe să nu continue aceste prostii.”

Europa Liberă: Ceva mai devreme, vicepreşedintele Parlamentului, Andrian Candu, avertiza preoţimea că, dacă va continua să agite spiritele cu revendicări homofobe, şi vor mai ameninţa politicienii cu excomunicarea, riscă controale ale veniturilor nedeclarate. În această lungă confruntare dintre guvernanţii proeuropeni şi Biserica Ortodoxă este prima oară când un politician atinge în public subiectul finanţelor bisericii, sugerând că nu totul ar fi în regulă. Pe de altă parte, unii preoţi sugerează că ar fi bine statul să se gândească şi la o eventuală posibilitate de a aloca bani bisericilor.

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Este şi normal, şi bine ca în Republica Moldova, unde biserica este separată de stat, dar nu suntem separaţi de societatea noastră, noi suntem aceiaşi cetăţeni ai Republicii Moldova şi de aceea este normal şi bine conducerea statului, având grijă de toată societatea, să aibă grijă şi de sfânta noastră biserică.

În multe ţări, chiar în ţara vecină, România, biserica este în componenţa statului, de aceea are grijă de lăcaşele sfinte, de sfintele mănăstiri care sunt reparate, amenajate din partea statului, finanţate de stat şi preoţii primesc salarii de la stat, plus, din jertfa pe care o aduc creştinii. Noi adeseori ne-am gândit la aşa ceva, dar cred că poate este şi mai bine că noi suntem în afara statului, adică nu suntem în componenţa statului. Şi chiar într-o discuţie cu Prea Fericitul Patriarh Daniel, vorbind cu el, am spus: iată cât e de bine în România că preoţii primesc salarii de la stat. Şi dânsul a spus că nu e tare bine că ei primesc salariu de stat, că în acest caz, ei vin la slujire ca la lucru. Dar ai noştri preoţi, care sunt salarizaţi din partea bisericii, dânşii vin la slujire şi cu dare de sine slujesc Bunului Dumnezeu, să-i încurajeze pe creştini, să îi aducă pe calea mântuirii.”

Europa Liberă: Şi mesajul dumneavoastră pentru enoriaşi, vă rugăm.

Mitropolitul Moldovei Vladimir: „Anul acesta biserica noastră împlineşte 200 de ani, de la înfiinţarea Episcopiei de Chişinău şi Hotin şi eu aş dori ca toate celea care au avut loc până în prezent să rămână în istorie. Au fost clipe frumoase, au fost clipe grele pentru biserica noastră. Aş chema toţi creştinii ortodocşi să se roage Bunului Dumnezeu ca Dumnezeu cel Atotvăzător, din adâncimea cerului, să binecuvânteze acest pământ, acest colţ de rai, cum îl numim noi, cu linişte, cu pace, cu înţelepciune, cu oameni curajoşi, cu oameni cu dârzenie, să fie apărători şi ai pământului, şi ai neamului nostru creştinesc.”

Interviu realizat de Valentina Ursu pentru Radio Europa Liberă la 29 august 2013

Preluat de https://ioanatan.wordpress.com/

De la http://www.europalibera.org/

 

Preafericitul Chiril: „Oameni cu suflete moarte nu pot construi societăți omenești vii”

Patriarhul la predica, august 2012

La 28 august 2012, de sărbătoarea Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a oficiat liturghia Dumnezeiască la catedrala Patriarhală „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin (or. Moscova). În predica rostită după citirea Evangheliei Preafericirea Sa a vorbit despre mântuirea oamenilor, sufletele moarte și firea morală a omului.

În numele Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh.

Astăzi este o mare sărbătoare din cele douăsprezece praznice împărăteşti – Adormirea Maicii Domnului. Din toate sărbătorile ce se referă la Maica Domnului, ce au o importanţă egală în cadrul Statutului bisericesc și al calendarului bisericesc, conform tradiţiei, anume sărbătorii Adormirea Maicii Domnului i se acordă o mai mare atenţie, şi ea este înconjurată de o veneraţie deosebită a poporului credincios. Catedralele în multe oraşe ale Sfintei Rusii sunt în cinstea Adormirii Maicii Domnului. Înainte de alte sărbători, dedicate Maicii Domnului, post nu se ţine, iar înainte de Adormirea Maicii Domnului noi postim două săptămâni conform aceluiaşi Statut ca şi în Postul cel Mare, pregătindu-ne pe sine pentru această zi, deoarece Adormirea Maicii Domnului este un eveniment deosebit în viaţa Maicii Domnului şi în istoria mântuirii neamului omenesc.

Troparul, adică cântarea de bază, chemată să reflecte esenţa sărbătorii, ne aduce până la noi sensul său cel mai mare: „Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica vieţii, şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre”. Împărăteasa Cerurilor, în pofida sfârşitului Său pământesc, care este de asemenea obiect de amintire în această sărbătoare, nu a părăsit neamul omenesc. Şi accentul aici nu este pe moarte, dar pe faptul că Maica Domnului continuă să rămână cu neamul omenesc. Iar al doilea accent este pus pe faptul că aflarea Născătoarei de Dumnezeu cu neamul omenesc are o semnificaţie mântuitoare pentru fiecare om, deoarece pentru rugăciunile Sale Ea izbăveşte de moarte sufletele noastre.

Sfesnic pentru adormitiCe este moartea sufletului? Doar cuvântul lui Dumnezeu afirmă că sufletul omului este nemuritor. Dumnezeu a creat trupul supus putreziciunii şi sufletul nemuritor. Despre ce fel de moarte este vorba? Moartea sufletului este distrugerea lui duhovnicească, care se efectuează cu forţele răului. Răul, dacă în mod deplin înrobeşte sufletul omului, îi aduce moarte, distrugere; dar dacă se distruge sufletul, se distruge personalitatea omului, doar Dumnezeu a creat şi trupul, şi sufletul, punând şi una, şi alta într-o singură personalitate umană. Dacă se distruge sufletul, atunci în ce se transformă trupul? Trupul omului se aseamănă atunci cu trupul unui animal, care nu are suflet nemuritor; prin urmare, moartea sufletului transformă pe om în animal, în fiară şi închide pentru el accesul în Împărăţia Cerurilor, căci acolo animale nu vor fi – acolo doar sunt sufletele nemuritoare ale oamenilor împreună cu îngerii.

Pentru ca omul să fie capabil să-şi păstreze sufletul, Dumnezeu l-a dăruit cu multe pe om. Răul aproape niciodată nu îşi arată urâţenia în mod vădit. Răul doar în cazuri extrem de rare, doar în manifestările sale extremale, arată omului groaza şi frica. De cele mai dese ori răul vieţuieşte alături de bine, răul deseori se îmbracă în hainele binelui, şi forţa întunericului capătă chipul îngerului luminii. Cum se poate de deosebit în viaţă binele de rău? Pentru ca omul să fie în stare să o facă, Dumnezeu îi dă un dar deosebit. El pune acest dar în firea omenească, acest dar este o parte a firii noastre. Noi îl căpătăm gratis în momentul naşterii, de aceea el şi este dar. Nu este rezultatul educaţiei, al studiilor, nu este un rezultat, cum se spune astăzi, al investirii de mijloace în personalitatea umană. Este darul lui Dumnezeu, şi fiecare prunc care apare în lume, are acest dar al lui Dumnezeu în interiorul său. Noi îl numim sentimentul moral, firea morală a omului. El este acel sistem de semnalizare, care ne informează despre faptul unde este binele, şi unde este răul, iar glasul acestui sistem este conştiinţa omului.

Răul pe parcursul întregii istorii tinde să distrugă sentimentul moral al omului. În acest scop sunt îndreptate toate puterile răului. Într-un anume moment s-a început a se propune raţionamentul că nici un fel de sentiment înnăscut moral nu există, că orice moralitate este căpătată, că este un rezultat al experienţei omeneşti şi că moralitatea depinde de condiţiile vieţii omului, de educaţia lui, de studiile lui, de acea epocă, în care el trăieşte, din această cauză nu există nici un fel de sistem de semnalizare – totul este condiţionat de circumstanţele vieţii şi de alegerea personală a omului: dacă omul consideră ceva că este bine, atunci aceasta şi este pentru el bine, iar ceea ce el consideră a fi rău, este pentru el un rău. Toate aceste gânduri pe parcursul a mai bine de 300 de ani sunt cultivate prin filosofie, politologie, cultură. Toate aceste au început nu dintr-o dată, dar încetul cu încetul, iar în apropiere de secolul al XXI-lea a devenit generală opinia că nu există nici un fel de principiu firesc al moralităţii.

Copii 2012 Praznicul AdormiriiDar iată ce părtaşii acestei opinii nu pot nici explica, nici respinge. „Sunteţi un om fără soveste” – această frază fără vreun argument se utilizează şi în Europa, şi în Asia, şi în Africa, şi în America. Ea nu necesită nici un fel de explicaţii. Aruncată într-un conflict de ordin intern sau în spaţiul public, ea este înţeleasă de toţi fără nici un fel de descifrare, deoarece normele moralităţii omeneşti sunt unice pentru tot neamul omenesc. Anume de aceea că ele sunt unice, există o astfel de noţiune, precum e dreptatea. Dreptatea nu este o noţiune juridică, cu atât mai mult nu este una politică, cum încearcă să ne convingă cineva. Dreptatea este o noţiune de morală, şi dacă legile nu corespund cu înţelegerea oamenilor despre dreptate, care se bazează pe sentimentul de moralitate, atunci oamenii spun: este o lege injustă, este o lege nedreaptă.

Dacă în cadrul relaţiilor omeneşti familiale sau sociale, în cadrul statului sau al întregii familii de oameni se încalcă dreptatea, atunci oamenii simt acut acest lucru în mod egal pe orice continent. Şi cât de mult s-ar prăbuşi pe oameni puterea enormă a propagandei, sentimentul dreptăţii persistă în majoritatea oamenilor, în neamul omenesc şi atât timp cât este aşa, omenirea are speranţă la existenţă.

Sentimentul moralităţii se distruge nu doar prin raţionamente mintale, îmbrăcate în haina ştiinţei sau a filosofiei. Sentimentul moral se distruge prin alte mijloace şi noi o ştim. Când omul încalcă legea morală a lui Dumnezeu şi simte mustrări de conştiinţă, atunci el îşi caută îndreptăţire şi de cele mai dese ori le găseşte, comparându-se pe sine cu alţi oameni.: „Nu trebuie chiar atât de mult să mă amărăsc. Mare lucru că am făcut ceva rău! Vecinul face fapte şi mai rele! Dar ce se întâmplă în lume? Ce arată la televizor? Nu mai sunt eu un om atât de rău”. Deseori această reeducare morală sau, mai bine zis, această încercare de a alunga din sine vocea conştiinţei şi de a o înăbuşi, pe mulţi îi înrobeşte şi îi duce la urmări corespunzătoare. Convingerea care triumfă în spaţiul social că fiecare om singur pentru sine determină, ce semnifică binele şi răul, pe mulţi îi înrobeşte şi îi privează de capacitatea a deosebi binele de rău prin vocea conştiinţei sale.

Dar ce are a face aici Născătoarea de Dumnezeu? Pentru rugăciunile Sale pe mulţi i-a salvat de la moarte. Pentru rugăciunile Ei noi ne mântuim. Acolo, în Împărăţia lui Dumnezeu, Ea este la dreapta Fiului Său şi a Domnului nostru. Dar şi după adormire Ea nu ne-a părăsit. Noi declarăm aceasta prin cuvintele troparului sărbătorii Adormirii, punând în aceste cuvinte sentimente speciale. Împărăteasa Cerului este mijlocitoarea noastră, Ea întinde asupra noastră Acoperământul Său ceresc. Ea păstrează capacitatea în fiecare din noi de a ne putea împotrivi, indiferent în ce haină ne-am îmbrăca, de a păstra capacitatea fiecărui dintre noi de a ne opune răului, de a deosebi binele de rău, de a păstra sentimentul moral, iar aceasta semnifică a păstra speranţa în faptul că nu vom pierde propria faţă umană, nu ne vom preface în animal, vom păstra viu sufletului nostru.

Adormirea-Maicii-Domnului-1Se prea poate, astăzi noi în mod special trebuie să conştientizăm anume această slujire a Maicii Domnului. Ca nicicând trebuie să O rugăm, ca Ea să păstreze vii sufletele oamenilor, ale contemporanilor noştri, dar şi a tuturor oamenilor. Sufletele moarte nu pot forma societăţi vitale omeneşti. Un suflet mort este o civilizaţie moartă, este sfârşitul istoriei. Din această cauză lupta pentru principiul moral, pentru păstrarea lui, lupta pentru dreptatea adevărată, dar nu falsă, impusă de propagandă – este lupta pentru viaţa neamului omenesc. Şi precum Preasfânta Fecioară a servit cauzei mântuirii noastre prin Naşterea Fiului Său şi a Domnului nostru, Care ne-a adus răscumpărarea şi eliberarea de păcate, tot aşa şi după adormirea Sa şi urcarea la cer, Ea pentru rugăciunile Sale ne mântuieşte sufletele noastre. Amin.

28 august 2012

https://ioanatan.wordpress.com/

Mitropolitul larion: „Suntem în viață doar pentru că cândva mamele noastre nu și-au făcut avort…”

Mitropolit Ilarion de VolokolamskDe ce țări ortodoxe precum Rusia, Ucraina, Bulgaria, România sau Serbia, în care avortul este considerat păcat de moarte, sunt lideri mondiali la numărul de avorturi?  Acesta a fost unul din subiectele discutate de mitropolitul de Volokolamsk Ilarion cu membrul grupului de lucru al Guvernului Deschis pentru politică demografică și familiară din Rusia A.S. Ulianov. Discuția a avut loc în cadrul emisiunii „Biserica și Lumea” realizată de președintele Departamentului pentru relații externe bisericești al Patriarhiei Moscovei, mitropolitul Ilarion și difuzată pe postul de televiziune „Rossia-24”pe data de 6 iulie.

Mitropolitul Ilarion: Bine v-am găsit, dragi fraţi şi surori! Vizionaţi emisiunea „Biserica şi lumea”. Astăzi vom discuta despre problema demografică şi avorturile. Oaspetele meu este membrul grupului de lucru al Guvernului Deschis pentru politici demografice şi de familie, Alexei Ulianov. Bună ziua, Alexei Sergheevici!

Alexei Ulianov: Bună ziua, vladâca! Într-adevăr, problema avorturilor este foarte acută pentru ţara noastră, mai ales dacă luăm în consideraţie situaţia demografică în care ne-am pomenit. Pe de o parte, ramurile „crucii ruseşti”, adică prevalarea mortalităţii faţă de natalitate care s-a înregistrat începând cu 1992, s-au apropiat puţin. Astăzi, rata mortalităţii nu depăşeşte chiar atât de mult rata natalităţii cum era, spre exemplu, în anii precedenţi – mai puţin de 100 mii pe parcursul ultimului an. Cu toate acestea, ne aşteaptă o perioadă destul de dificilă în care generaţia născută prin anii ’90 va atinge vârsta activă, iar această generație este una inferioară numeric. Respectiv, Rusia se va pomeni într-un fel de groapă demografică, iar ieşirea din această situaţie, deocamdată, nu se vede.

Problema avorturilor se accentuează, cu atât mai mult cu cât unei femei sau unei naşteri îi revine un avort, din păcate, Rusia deţine întâietate în acest sens. Şi nu e de mirare, doar anume Rusia sovietică a fost prima ţară din lume care a legalizat avorturile în 1921 printr-un decret al Sovietului Comisarilor Norodnici (Совнарком) , semnat de Lenin. Chiar şi acum, foarte multă lume consideră că avorturile sunt un indiciu al civilizaţiei şi al respectării drepturilor femeilor. Ceea ce nu este adevărat, doar primii care au legalizat avorturile au fost bolşevicii, iar în anii ’50 şi ţările din Europa de Est au urmat exemplul Uniunii Sovietice.

În Occident, procesele similare au decurs mult mai dificil şi au început după aşa-numita revoluţie sexuală din 1968. La vremea respectivă, subiectul era discutat intens în societate, iar cei mai activi adversari ai avorturilor, în special, Biserica Catolică şi bisericile protestante aveau o poziţie fermă. În rezultat, de părerea lor s-a ţinut cont. Iată de ce, în Occident, statul face tot posibilul pentru a determina femeia să se râzgândească și să renunţe la avort, deşi legea formal permite întreruperea sarcinii. Există mai multe mecanisme special pentru a evita procedura de avort. Cel mai important este că, avortul se face la cererea femeii, dar el este contra plată, or, catolicii, spre exemplu, nu ar accepta niciodată să plătească pentru pruncucidere (omorul de copii) în calitate de contribuabili la buget. Pentru ei, acest lucru este inadmisibil! Doar în unele regiuni ale Canadei avorturile se fac gratuit.

Deşi până acum avem cea mai liberală legislaţie privind avortul, conducerea ţării a întreprins, în ultimul timp, o serie de măsuri pentru a limita numărul de avorturi. Astfel,  a fost redusă lista indicaţiilor medico-sociale pentru întreruperea sarcinii şi a fost limitată publicitatea pentru procedura respectivă. A mai fost introdusă „săptămâna de tăcere”, când femeia care doreşte să-şi întrerupă sarcina are timp să analizeze acest pas şi să renunţe la el. De asemenea, medicul are dreptul de a refuza efectuarea avortului din motive religioase.

Trebuie de menţionat aici rolul imens pe care l-a avut Biserica la realizarea acestor acţiuni. Ea prima s-a autosesizat asupra problemei legate de avort şi a intervenit cu iniţiative în acest sens. Cu toate acestea, se înregistrează o situaţie tristă: dacă privim harta ţărilor în care avortul este răspândit, atunci cu roşu intens sunt haşurate ţările ortodoxe. Iar lideri la acest capitol sunt Rusia, Ucraina, Bulgaria, România, Serbia. Cum numai trecem la ţările catolice, nu ştiu de ce se atestă o scădere bruscă a numărului de avorturi. Cum poate fi explicat acest lucru? Poate, Biserica trebuie să-şi consolideze poziţia în această privinţă?

Mitropolitul Ilarion: În primul rând, vreau să remarc că Biserica Ortodoxă, la fel ca şi cea Catolică, consideră avortul un păcat de moarte. În viziunea Bisericii Ortodoxe, avortul este echivalent cu omorul. Ca preot (deja de 26 de ani sunt slujitor al Bisericii) am discutat cu foarte multe femei care, venind la sfânta împărtăşanie, nici nu bănuiau că avortul este un păcat. Vine o astfel de femeie la împărtăşanie, enumără diferite păcate şi, se pare, că lista e încheiată. Dar când o întrebi apoi – „Aţi făcut avorturi?”, se clarifică că a făcut, și nu doar unul sau două. Putem să excludem orice statistică, căci situaţia de care vă vorbesc ne arată nouă, preoţilor, ce consecinţe tragice are criza de moralitate din ţara noastră. Sunt ferm convins, cauza principală a acestei pete roşii de pe harta menţionată nu este situaţia economică sau financiară, ci anume principiile morale ale societăţii. Dacă scara de priorităţi a unui om este construită astfel încât naşterea şi educarea generaţiilor nu este pe primul loc, dar poate undeva pe locul zece sau, în general, nu este inclusă în listă, atunci se întâmplă ceea ce se întâmplă acum: femeia acceptă cu uşurinţă avortul, căci toate condiţiile sunt favorabile pentru aceasta. Uneori, şi medicii îndeamnă femeile să-şi facă avort fără ca să existe careva indicaţii medicale pentru aceasta.

Dacă ne referim la cazuri speciale, spre exemplu, când viaţa mamei este în pericol, desigur că se admit excepţii. Însă la noi, din păcate, a devenit deja o regulă că avortul se realizează imediat la cererea femeii. De altfel, se face aşa cum aţi menţionat şi Dvs, pe banii contribuabililor, adică pentru aceste omoruri legale plătim noi, oamenii care suntem, după convingerile morale, împotriva acestor acţiuni.

Rolul Bisericii, mai presus de toate, este de a educa, pentru că nu putem face faţă acestei probleme într-un mod mecanic. O vom putea rezolva parţial cu ajutorul unei politici demografice bine structurate, cu ajutorul îndemnizaţiilor materiale care sunt absolut necesare, dar cel mai important – trebuie să încercăm să reprogramăm propria noastră percepţie în plan moral şi spiritual. Oamenii trebuie să înţeleagă că a avea copii este o datorie sacră. Şi această datorie este una care aduce fericire şi satisfacţie. Noi, preoţii, vorbim despre acest lucru de pe amvoanele bisericilor şi în mass-media.

In patru e mai veselDar este la fel de important să avem şi susţinerea societăţii civile. Priviţi emisiunile televizate: dacă şi arată vreo familie prosperă, atunci, de regulă, e una în care există un singur copil. Practic, nu vedem la televizor familii cu mulţi copii – poate doar în cazul când e vorba despre probleme sociale grave. Şi această spălare psihologică a creierilor, care se face prin intermediul emisiunilor şi filmelor, reduce la zero munca noastră de educare. Pentru ca problema dată să fie rezolvată e nevoie de eforturile comune ale statului, Bisericii şi tuturor forţelor sănătoase din societate.

A. Ulianov: Vladâca, aţi vorbit despre activitatea Bisericii. Îmi amintesc că în regiunile ţării sunt foarte multe centre bisericeşti. Există un centru extraordinar „Maternitatea” în regiunea Ivanovsk. Există un centru similar în regiunile Krasnoiarsk, Vologda. Iar la Moscova sunt astfel de preoți, precum părintele Maxim Obuhov şi părintele Dmitrii Smirnov. Ei toţi fac o muncă colosală. Îmi amintesc şi acum acele placarde minunate care atârnau de-a lungul metroului cu vreo zece ani în urmă – „Avortul ese un omor legalizat al copiilor”, pe care era prezentat un micuţ sfâşiat în bucăţi. Am văzut de nenumărate ori cum femeile se uitau la aceste postere şi plângeau. Era clar că mesajul a ajuns la inimile lor.

Poate că din aceste motive, Moscova ocupă ultimul loc pe ţară la numărul de avorturi per femeie şi per naştere. Doar, începând cu 1920 şi până la sfârşitul anilor ’80, Moscova fiind, cea mai „educată” şi cea mai „civilizată” capitală, ocupa primul loc după numărul de avorturi. Cu toate acestea, mentalitatea moscoviţilor s-a schimbat radical – cred că aceasta s-a întâmplat datorită efortului depus de acei activişti despre care am vorbit.

Mitropolitul Ilarion: Nu sunt adeptul unor campanii publicitare agresive şi consider că în vremurile noastre sunt mult mai utile metodele de convingere. Aţi pomenit despre părintele Dmitrii Smirnov. Îmi amintesc că la o întâlnire la care se discuta exact această problemă, el a spus: „Eu mi-am rezolvat problema demografică. Avem o natalitate ca în Bangladeş”. Desigur, poate părea o glumă, însă spusele părintelui denotă realitatea. La general, cel puţin, o comunitate bisericească este în stare să schimbe mentalitatea oamenilor în aşa fel încât, aceştia să se întoarcă la percepţia firească de familie ca o sursă de fericire, iar copiii ca o binecuvântare a lui Dumnezeu. Astăzi, această percepţie este pierdută. Când mulţi dintre oamenii contemporani se întreabă dacă are sens să aibă copii (nu-mi place nici expresia, nici ideea în sine, de parcă e vorba să-ţi iei un câine sau o pisică), aceştia mai întâi, îşi imaginează problemele materiale care pot apărea.  Ei nu se gandesc că copiii aduc fericirea, că într-o mare măsură scopul vieţii noastre pe pământ este de a transmite viaţă altora, de a trăi viaţa prin urmaşii noştri.

A. Ulianov: Vladâca, eu sunt tată cu mulţi copii şi ştiu ce bucurie este să ai nu un singur copil, ci mai mulţi. Când este şi un fiu mai mare, şi altul mai mic, când vezi cum se ajută între ei, cum se joacă şi se bucură împreună, cum se ceartă şi cum îşi rezolvă conflictele. Urmârindu-mi cunoscuţii mei care au familii  cu mulţi copii, am observat că acestea pot fi împărţiţi în trei grupe. Prima grupă – sunt slujitorii bisericilor, deci rolul principal revine factorului religios; a doua grupă – sunt businessmanii, adică oamenii care pot oferi urmaşilor un trai decent şi de aceea nasc mulţi copii. A treia grupă – sunt angajaţii din sectorul tehnologiilor informaţionale, adică acei taţi care, de regulă, având un salariu nu prea mare dispun de mult timp liber pe care îl pot petrece cu familia lor. (Desigur, trebuie să spun că majoritatea cunoscuţilor mei care au mulţi copii sunt oameni de credinţă). Spre regret, în mediul meu nu am văzut familii cu mulţi copii care să fie din afara acestor trei grupe. Poate e cazul să se întreprindă ceva şi în politicile statului în acest domeniu?

Mitropolitul Ilarion: Statul poate face multe pentru susţinerea familiei şi a maternităţii. Este vorba şi despre îndemnizaţiile materiale. Şi despre schimbările de mentalitate ale populaţiei în sensul că imaginea mamei să fie una pozitivă, ca maternitatea să fie percepută ca ceva care merită sprijinul absolut, ca naşterea copiilor să devină prioritate. Tot mai des se vorbeşte despre modernizare, tehnologii etc – dar cui trebuiesc aceste tehnologii dacă nu va avea cine le folosi? La nivel de stat, politica demografică trebuie să fie una prioritară.

Revenind la componenta morală a acestui fenomen tragic despre care acum discutăm, vreau să remarc că pentru mame este foarte importantă informarea, în special acea muncă pe care o depuneţi Dvs. şi pe care o desfăşoară biserica. Scopul acestui lucru este de a o face pe femeie să înţeleagă că fătul care a apărut în uterul ei – nu este, pur şi simplu, o bucăţică de ţesut pe care o poţi taia, asemeni apendicelui, ci este o fiinţă vie. Şi „săptămână de tăcere” le ajută pe multe femei să înţeleagă acest lucru şi să renunţe la avort.

FemeiaInstinctul matern este instinctul înnăscut al femeii. E firesc ca o femeie să-şi dorească să nască copii, să transmită viaţă. Când Dumnezeu a creat primii oameni, El a numit-o pe femeie Eva, adică – viaţă. Transmiterea vieţii – în principiu, este principala misiune a femeii. În prezent, prin intermediul mass-mediei şi a sistemului de educaţie, în conştiinţa oamenilor sunt infiltrate diferite ideologii care privează femeia de percepţia firească că copilul este bunăstare şi fericire. Femeii i se spune că ea trebuie să fie egalată în drepturi cu bărbatul, trebuie să aibă o carieră profesională, să deţină bunuri materiale şi că în aceasta rezidă fericirea. În rezultat, multe femei amână naşterea copiilor şi recurg la avort, justificându-se că nu sunt gata să nască, de aceea că nu au încă un apartament şi că salariul este prea mic. Ele spun că atunci când vor avea de toate, vor planifica şi un copil.

Mai este încă o îmbinare de cuvinte care îmi provoacă respingere totală – „planificarea familiei”. Este foarte dificil să planifici ceva, din momentul în care, foarte frecvent, femeile care odată ce au făcut avort, nu mai sunt ulterior apte de sarcină atunci când doresc să „planifice” un copil. Şi atunci, ele încep să caute careva metode alternative pentru a concepe un copil. De multe ori, aceasta devine o tragedie în viaţă. Este foarte important ca femeile şi fetele tinere care stau pe gânduri – să facă sau nu avort – să ia în consideraţie consecinţele respective. Însă pentru aceasta e nevoie de mai multă informare.

Aşi dori să invoc aici o discuţie pe care am avut-o la una dintre universităţile noastre şi la care au participat mai mulţi tineri, preponderent fete. Era vorba despre avorturi şi au fost exprimate diferite opinii. În linii generale, discuţia a fost suficient de aprinsă până în momentul în care am spus: „Haideţi să ne gândim asupra faptului că noi toţi, cei aflaţi în acest auditoriu, suntem aici doar de aceea că mamele noastre cândva nu şi-au făcut avort ”. Linişte deplină. Probabil, fiecare se gândea la mama sa, la viaţa şi urmaşii săi. Trebuie să le explicăm oamenilor aceste adevăruri simple. Trebuie să ne unim eforturile şi să întoarcem oamenilor fericirea unei familii, ca această tendinţă demografică atât de dureroasă să fie schimbată radical pentru ţara noastră. Vă mulţumesc, Alexei, că aţi acceptat să fiţi oaspetele emisiunii noastre. Vă mulţumim pentru eforturile pe care le faceţi!

Patriarhia.ru

https://ioanatan.wordpress.com/