Arhimandritul Alexandr (Zarcheșev): „În ciuda tuturor dificultăților, să fim alături de turmă”

Deja mai bine de 15 ani arhimandritul Alexandr (Zarcheșev) îngrijește parohiile ortodoxe din țările Golfului Persic. Într-un interviu acordat portalului Pravoslavie.ru slujitorul a relatat despre viața comunităților creștine în țările musulmane.

-Părinte Alexandru, care sînt parohiile ortodoxe pe care le aveți în grijă?

-Eu slujesc în trei ţări: Republica Islamică Iran, Emiratele Arabe Unite (EAU) şi Republica Islamică Afganistan. În Iran, după cum se ştie, prezenţa ortodoxă are o istorie mai lungă. Acum fac slujbe în catedrala „Sfântul ierarh Nicolae” din Teheran, biserica „Sfânta Treime” de la cimitirul rusesc din Teheran; de asemenea avem un paraclis „Sfântul ierarh Nicolae” în nordul Iranului – pe malul mării Caspice în orașul Anzali, iar în partea de sud a Iranului – o biserică temporară în cinstea icoanei Maicii Domnului Kazanskaea situată într-un orășel de specialiști ruși care ajută la construirea unei centrale atomoelectrice în Bushehr.

În Afganistan, pe lângă Ambasada Rusă funcționează o clopotniță temporară a icoanei Maicii Domnului din Vladimir; în zilele de sărbătoare eu merg și acolo, pentru a oficia slujbe. Este o clopotniță unicală, pentru că în această țară musulmană cu probleme ea este unica biserică. Pe viitor ne propunem să construim o clădire permanentă pentru clopotnița-memorial a slavei militare în centrul rezidențial al ambasadei.

În Emiratele Arabe Unite, recent, după cum ştiţi, a fost construită prima biserică ortodoxă – singura de pe Peninsula Arabică. Ea a fost sfințită în numele apostolului Filip, care a predicat în aceste locuri, în secolul I.

-Despre prezența rusească în Iran Dvs. Ați scris o monografie întreagă. Dar cum trăiește astăzi diaspora rusă în această țară unicală?

-Comunitatea noastră își păstrează tradițiile ca și mai înainte. Pe timpuri temelia diasporei era formată din descendenți ai emigranților ruși care au venit în Iran la începutul secolului XX, atât până la revoluție, cât și după.

Încă în secolul al XIX Imperiul Rus avea propriile sale interese în Persia. Din 1864 la Teheran a oficiat slujbe în mod continuu un preot al ambasadei. În 1898, în Persia a fost deschisă Misiunea spirituală din Urumieh. Păstoriții Bisericii Ortodoxe Ruse numărau zeci de mii. Până la începutul Primului Război Mondial în Persia erau circa 50 de biserici ortodoxe. În anul 1912 comunitatea rusă a ridicat un monument lui A.S. Griboedov lângă ambasada rusă din Teheran.

Când în 1979 a învins revoluția Islamică și noile autorități au permis tuturor minorităților naționale să aleagă normele dreptului de familie și de proprietate, descendenții din Rusia au ales codul de legi al Imperiului Rus – și trăiesc după acest cod până în prezent.

Urme ale prezenței ruse au rămas în limba persană: cuvintele „stacan” (pahar), „samovar”, „pirojchi” (pateuri), „zapas” (rezerve), „suhari” (pesmeți), „culiuce” (distorsionat de la „culici”) (cozonac) și chiar „poluosi” (semiaxă) (cuvântul a apărut în limba farsi odată cu automobilele). Iranienii consideră acum aceste cuvinte ca fiind tradițional iraniene. Iranienii cred că samovarele, care au apărut aici în secolul XIX și pot fi văzute în fiecare cafenea sau în fiecare casă, sînt o invenție de-a lor.

Astăzi izolarea politică a Iranului, amenințările permanente cu atacuri cu bombă din partea Izraelului și a Americii, „zângănitul armelor” crează o situație foarte nervoasă pentru populația civilă. Multe familii de ruși pleacă. Majoritatea enoriașilor de astăzi sînt colaboratori ai consulatelor Rusiei, Ucrainei, Belorusiei și Gruziei. Ce-i drept, de exemplu, în Bushehr lucrează nu mai puțin de două mii de specialiști ruși, și eu îi vizitez regulat. Iar din urmașii emigranților la parohia noastră din Teheran au rămas doar cinci familii – ruși care au cetățenie iraniană.

Nu vin alți emigranți din Rusia în Iran, decât atunci când femeile rusoaice se căsătoresc cu iranieni, dar în cazul acesta ele aproape automat devin musulmance: multe din ele nici nu conștientizează când semnează la amabasadă documentele, potrivit cărora ele adoptă credința soțului.

Spre deosebire de alte țări musulmane, inclusiv cele care sînt vecine cu Iranul, aici tradițional nu au existat probleme de creștinofobie.

În Irak şi Afganistan are loc un război civil – din fericire pentru noi, o asemenea ameninţare internă pentru noi nu este actuală. Pentru comunitatea noastră mică sarcina principală este acum de a supravieţui pur şi simplu, pentru că nimeni nu va dori să rămână în ţară, în cazul în care o ameninţare externă va devini o realitate.

Toate revoluțiile arabe din ultimul timp, care au avut loc în diferite țări și, ca regulă, au fost dirijate din exterior, au fost însoțite de acțiuni de violență la adresa minorităților creștine. Acest lucru, cu regret, era previzibil, deoarece în revoluțiile de acest tip unul din rolurile principale îl joacă islamiștii radicali. În Iran, slavă Domnului! din acest punct de vedere este liniștit și asta are legătură nu doar cu faptul că statul asigură o stabilitate politică, dar și cu aceia că tradițiile poporului sînt puternice, inclusiv tradițiile familiale. Dar să spunem că la noi totul este minunat ar fi o exagerare. De altfel, creștin fiind, eu întotdeauna privesc în viitor cu optimism. În aceasta și constă misiunea mea: ca în pofida tuturor greutăților, să fiu alături de turmă, s-o hrănesc, să împărtășesc bucuriile și durerile oamenilor. Și, atâta timp cât arde flacăra rugăciunii noastre, atâta timp cât ard candelele în bisericile noastre, noi totdeauna vom avea nădejde la mila Domnului și la mijlocirea Lui.

-Deci, mica comunitate creștină din Iran trăiește în izolare?

-Da, noi trăim aici într-un fel de izolare: e altă cultură, altă religie… Dar mai interesant este faptul că aceasta este deja a patra generaţie de ruși care, deşi trăiesc într-o ţară străină, dar nu își pierd rădăcinile, limba și religia lor.

Alături de islam, care este mărturisit de majoritatea populației, constituția Iranului oferă statut de religie recunoscută oficial creștinismului de toate confesiunile, iudaismului și zoroastrismului. Toate aceste religii sînt egale în fața legii.

Cum ajută Biserica din Iran etnicilor ruși?

Pentru poporul rus biserica noastră este singurul loc unde se pot întâlni. Aici nu mai există nici un fel de club, nici un fel de întâlniri ale compatrioţilor. Biserica este acel element de legătură care nu doar că adună dar și unește într-un tot întreg oameni care trăiesc între străini.

Pe lângă Biserica de la Teheran, există până astăzi un azil rusesc de bătrâni  în numele cuviosului Ioan de Kronstadt, care a fost deschis după Marele Război pentru Apărarea Patriei, în anul 1949. Acum aici  trăiesc 30 de persoane în vârstă, dintre care doar doi sînt ruși, ceilalți fiind creștini asirieni și armeni.

-Cât de frecvent au loc slujbele în Iran? Cine slujește împreună cu Dvs.?

-În Iranul îmi ajută ieromonahul Corneliu. Facem slujbe la toate sărbătorile mari: de Crăciun, Bobotează, Intrarea Domnului în Ierusalim, Buna Vestire, de Paşti şi la alte sărbători. În anul acesta am făcut slujba din noaptea de Paști la Teheran, iar dimineaţa preotul a zburat la Bushehr, şi acolo, de asemenea, a fost oficiată slujba pascală.

– Construirea primei biserici ruse în Sharjah (Emiratele Arabe Unite), care a fost deschisă vara trecuta, a fost, fără exagerare, un eveniment istoric. Acum, când problemele de organizare a construcţiei au fost rezolvate, care este rolul parohiei Bisericii Ortodoxe Ruse în Emiratele Arabe Unite?

– Situaţia din Emiratele Arabe Unite este fundamental diferită de cea din Iran. Aici, comunitatea noastră este constituită prioritar din tineri, veniți aici să lucreze. După prăbuşirea Uniunii Sovietice în EAU au început să vină oameni din fostele republici sovietice pentru a deschide afaceri, inclusiv în turism și comerț cu amănuntul sau ridicata.

Acum în Emiratele Arabe Unite trăiesc câteva zeci de mii de ruși. Compatrioţii noştri au aici perspective mari, deoarece, din punctul meu de vedere, politica autorităţilor faţă de imigranţi se caracterizează prin înţelepciune şi cumpătare. 80% din populaţie – sunt străini, iar guvernul EAU înţelege că oamenii care vin sînt mult mai de încredere, dacă au tradiție, moralitate și credință puternice, chiar dacă acestea diferă de cele locale.

În general, în Emiratele Arabe Unite, ca țară cu puternice traditii religioase, cel mai puţin va fi înțeles un ateu – un om care nu crede în nimic;  un astfel de om este absolut de neînțeles pentru musulmani, şi el va fi tratat mult mai ostil decât un creştin.

Comunitatea ortodoxă a fost formată aici la sfârşitul anilor 1990, iar parohia sfântului apostol Filip a fost înfiinţată în Sharjah, prin decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse în 2005. Terenul de pământ pentru biserică ne-a fost repartizat cu titlu gratuit de însuşi conducătorul Emiratului Sharjah, Sheikh Dr. Sultan bin Mohammed Al-Qasim. Acesta e un lucru foarte important.

În plus, a fost permis să fie instalate cruci pe edificiul bisericii, ceea ce, de asemenea, este foarte relevant. Este de remarcat și faptul că creştinii din Emiratele Arabe Unite au o permisiune specială în sfera dreptului familiei (probleme de căsătorie, divorţ), ei se pot ghida de preceptele lor religioase, astfel încât certificatul despre săvârșirea Tainei Cununiei, dacă este alcătuit corespunzător, are putere juridică.

În 2007, la ceremonia de sfințire a pietrei de temelie a bisericii a participat mitropolitul Kiril de Smolensk și Kaliningrad (actualul Preafericit Patriarh Kiril al Moscovei și al întregii Rusii), care atunci deținea funcția de președinte al Departamentului pentru relații externe bisericești al Patriarhiei Moscovei și prințul moștenitor al Emiratului Sharjah.

Acum, pe lângă biserică funcţionează activ un Centru de cultură rusă cu trei etaje, în care au loc zeci de conferinţe. De exemplu, recent a fost organizat cu succes un concert în cinstea Zilei Victoriei. Se bucură de popularitate școala duminicală, cursurile de limbă rusă de la biserică. Poate că acest lucru se datorează faptului că locuitorii de limbă rusă de la Sharjah – sînt în mare parte oameni tineri, dar eu pot remaca că și parohia noastră are un rol activ şi o poziţie activă.

Desigur, nu toţi tineri ruși care vin să lucreze şi să trăiască în Emiratele Arabe Unite, țin să păstreze cultura lor – foarte mulţi se asimilează. Am găsit aici o legătură directă: dacă un om este departe de Biserică, pe unul ca acesta nimic nu-l poate menține în cultura sa maternă rusă, aceşti oameni uită repede limba şi toate celelate.

Am 20 de ani de când trăiesc în străinătate şi văd acest proces destul de clar. Desigur, Biserica Ortodoxă niciodată nu a pus în capul unghiului problema conservării identităţii naţionale ruse, dar ea, de asemenea, nu poate să nu ţină seama de procesul de pierdere a culturii sale.

Acesta este motivul pentru care noi adunăm diaspora noastră în jurul Bisericii, ajutând oamenii să nu uite că ei sînt ruși, să țină minte istoria sa. Acestea sunt probleme ce țin nu doar de cultură, dar, și de spiritualitate. Comunitatea de pe lângă biserică – nu este doar un simplu club rusesc de interese. Este un centru al vieții duhovnicești.

– Este clar că, în ţările de care ne vorbiți, activitatea misionară în rândul populaţiei locale este interzisă prin lege. De ce, totuși, e nevoie de o prezenţă ortodoxă pe acest pământ?

– Chiar dacă suntem în minoritate şi nu ne este permis să facem lucrare misionară, simpla noastră prezenţa aici este un fel de misionarism sub acoperire. Doar Hristos a spus: „Voi sînteți sarea pământului” (Matei 5:13). Comunitatea noastră este formată din oameni vorbitori de limbă rusă, ortodocși aflați departe de Patrie, care au nevoie de îngrijire pastorală şi de o misiunea spirituală interioară.

Preluat din http://www.patriarchia.ru/md/db/text/2235920.html

Reclame
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: